2rac-124/19 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac–124/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul central) (jud. S. Dimitriu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

Î N C H E I E R E

20 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de SRL „Glarimus”

reprezentată de avocatul Balmuș Ștefan,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către SRL

„V.A.R” împotriva SRL „Glarimus” privind încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 19 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către SRL „Glarimus” și menținută hotărârea din 30

noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul central),

con st ată:

La 31 mai 2016, SRL „V.A.R” a depus cerere de chemare în judecată (ulterior

concretizată) împotriva SRL „Glarimus”, solicitând încasarea datoriei în mărime

de 880 569 de lei, dobânzii de întârziere în mărime de 568 004,49 lei, penalității în

mărime de 158 537,70 lei, cheltuielilor de judecată în mărime de 53 068 de lei

compuse din taxa de stat 50 000 lei, cheltuieli de asigurare a acțiunii 2260 de lei,

cheltuieli pentru 2 extrase de la CÎS în sumă de 175 de lei, cheltuieli de somare în

mărime de 633 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 44 000 lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 01 aprilie 2013, între SRL „V.A.R”, în

calitate de vânzător, pe de o parte și SRL „Glarimus” în calitate de cumpărător, pe

de altă parte, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 01 -04/2013.

Potrivit contractului, reclamanta și-a asumat obligația de a vinde cu livrare

marfă în sortimentul și de calitatea solicitată de către pârâta/cumpărător, iar

cumpărătorul și-a asumat obligația de recepționa și achita integral prețul mărfii

procurare (produse din beton și beton). Potrivit pct. 2.1. și pct. 5.4. pârâta și-a

asumat obligația de a achita prețul mărfii procurate în termen de 10 zile lucrătoare

din data facturării.

Reieșind din prevederile contractuale, SRL „Glarimus” s-a obligat să preia

marfa și să achite prețul pentru aceasta, care e specificat în facturile fiscale, prin

virament, la contul de decontare al vânzătorului SRL „V.A.R”. Astfel, valoarea

totală a mărfii vândute cu livrare de către reclamanta SRL „V.A.R” la destinațiile

1

indicate de către SRL „Glarimus” este de 880 765 de lei.

În perioada 31 mai 2013 – 29 noiembrie 2013, reclamanta a vândut pârâtei

marfă în sumă de 855 595 de lei. Tot în 2013, ca urmare a vânzării cu livrare a

mărfii de reclamantă către pârâtă, acestea au semnat act de verificare de

decontărilor reciproce, care dovedește că valoarea mărfurilor vândute este 855 595

de lei.

Ulterior, în baza aceluiași contract, în perioada 29 aprilie 2014 – 28 mai 2014,

SRL „V.A.R” a mai vândut SRL „Glarimus” marfă în sumă de 25 170 de lei.

Potrivit actului de verificare reciprocă al conturilor de decontare la 30 mai 2016,

SRL „Glarimus” are o datorie față de SRL „V.A.R” în mărime de 880 569 de lei.

La fel, existența datoriei în mărime de 880 569 de lei se confirmă prin facturi

fiscale pe care este aplicată ștampila părților și semnăturile reprezentanților.

Potrivit pct.2.1 al contractului încheiat între părți, SRL „Glarimus” urma să

achite 50% valoarea mărfii în avans, iar restul sumei în termen de 10 zile

lucrătoare din data eliberării fiecăreia dintre facturile fiscale, achitări care nu au

avut loc.

În opinia SRL „V.A.R”, raportul contractual existent între părți, se încadrează

în prevederile art. 753 alin. (1) al Codului civil, fiind un contract de vânzare-

cumpărare.

Cu scopul de a soluționa pe cale amiabilă litigiul iscat, în adresa SRL

„Glarimus”, au fost expediate 3 somații de plată. Astfel, respectarea căii prealabile

se confirmă prin expedierea următoarelor somații de plată: prima somație de plată

nr. 02-03/16 din 06 aprilie 2016 expediată la 07 aprilie 2016 - scrisoare, care a fost

refuzată de a fi primită la 09 aprilie 2016 potrivit adeverinței; a doua somație de

plată nr. 05-03/16 din 28 aprilie 2016 expediată în aceeași zi, recepționată la 03

mai 2016 potrivit avizului de recepție; a treia somație de plată nr. 07-03/16 din 17

mai 2016 expediată în aceeași zi, restituită la 19 mai 2016.

Ca urmare a expedierii primei somației de plată, care a fost refuzată de a fi

primită, reclamanta a contractat la 21 aprilie 2016 serviciile executorului

judecătoresc Ciobanu Ruslan, în scopul de a se deplasa la sediul juridic a pârâtei în

vederea constatării înmânării somației de plată și a anexelor (copia certificată a

mandatului și a actului de verificare reciproc al conturilor de decontare).

La 21 aprilie 2016, executorul judecătoresc Ciobanu Ruslan, împreună cu

reprezentantul reclamantei, avocatul Igor Brinișter, s-au deplasat la sediul juridic al

pârâtei, care se află în mun. Chișinău, bd. Dacia, nr. 60/5, ap. (of.) 192, cu scopul

înmânării somației de plată reprezentantului oficial al pârâtei. La momentul

prezentării la sediul juridic al pârâtei, sediul era închis, iar la sunetele efectuate la

sonerie nimeni nu a ieșit să deschidă.

Astfel, de către executorul judecătoresc Ciobanu Ruslan, a fost întocmit un

act de constatare a faptelor și a stărilor de fapt, care confirmă faptul că

reprezentantul reclamantei împreună cu executorul judecătoresc Ciobanu Ruslan s-

au deplasat la sediul juridic al pârâtei.

În asemenea circumstanțe, urmare a patru tentative de somare a pârâtei,

precum și a refuzului de primire a trei somații de plată, SRL „V.A.R” a considerat

că acțiunile/inacțiunile pârâtei sunt de rea-credință și s-a adresat în instanță cu

prezenta acțiune.

Prin hotărîrea din 30 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul central),

2

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „V.A.R”.

S-a încasat din contul SRL „Glarimus” în beneficiul SRL „V.A.R” suma

datoriei ce rezultă din neexecutarea contractului încheiat la 01 aprilie 2013, în

mărime de 880 569 de lei, dobânda de întârziere în mărime de 127 643, 75 lei,

penalitatea în mărime de 158 537, 70 de lei și cheltuielile de judecată în mărime de

55 151,81 de lei, din care 20 000 lei pentru asistență juridică, 35 002, 51 de lei cu

titlu de taxă de stat și 149, 35 lei alte cheltuieli, iar în total suma de 1 221 902, 31

de lei. În rest, anume în partea dobânzii solicitate și a cheltuielilor de judecată,

cererea s-a respins ca neîntemeiată.

Prin decizia din 19 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către SRL „Glarimus” și menținută hotărârea din 30 noiembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău (sediul central).

Pentru a decide astfel, instanțele inferioare au reținut că, înscrisurile dosarului

denotă că SRL „Glarimus” nu și-a onorat obligațiile de achitare a datoriei create

față de SRL „V.A.R”, acumulând o datorie, iar neachitarea acesteia îndreptățește

reclamanta să solicite dobânda de întârziere și penalitatea stipulată în contract.

Mai mult ca atât, în cadrul ședinței de judecată din 23 mai 2017, SRL

„Glarimus” a recunoscut datoria restantă în sumă de 880 569 de lei, nefiind de

acord cu penalitatea și dobânda de întârziere, însă nu a înaintat nici o solicitare cu

privire la micșorarea mărimii penalității sau a dobânzii de întârziere.

Instanțele au mai reținut și faptul că, raportul de expertiză extra-judiciară

prezentat de SRL „Glarimus” nu infirmă datoria existentă, or, în speță litigiul nu

vizează necorespunderea cantității de beton livrată de SRL „V.A.R” întreprinderii

pârâte, pentru că nu este stabilit prin careva probe, precum că toată cantitatea de

beton livrată, ar fi folosit-o la imobilul indicat, existând facturi de primire ce atestă

clar primirea de către SRL „Glarimus” a cantităților facturate.

La 23 octombrie 2018 (prin oficiul poștal), SRL „Glarimus” reprezentată de

avocatul Balmuș Ștefan a declarat recurs împotriva deciziei din 19 iunie 2018 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei a

apreciat arbitrar probele, fapt ce a dus la soluționarea greșită a cauzei.

În acest sens, recurenta a indicat în special că, raportul de expertiză extra-

judiciară prezentat de SRL „Glarimus”, ce demonstrează că cantitatea betonului

folosită la construcția imobilului nu corespunde cu cantitatea livrată de societatea

reclamantă, care la rândul ei neprezentând contraprobe se prezumă a fi de acord cu

aceste constatări.

La 19 martie 2019, SRL „V.A.R” reprezentată de avocatul Brinișter Igor a

depus o referință la recursul declarat de către SRL „Glarimus” reprezentată de

avocatul Balmuș Ștefan, solicitând considerarea acestuia ca fiind inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către SRL „Glarimus” reprezentată de avocatul Balmuș Ștefan, neîntemeiat și

care urmează a fi considerat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

3

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de SRL „Glarimus” reprezentată de avocatul

Balmuș Ștefan, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi

reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se

insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

4

evidențiată în cererea de recurs declarată de către SRL „Glarimus” reprezentată de

avocatul Balmuș Ștefan.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SRL „Glarimus”

reprezentată de avocatul Balmuș Ștefan.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

5