3ra-1011/21 — cu privire la anularea actelor administrative

3ra-1011/21 — cu privire la anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-1011/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – I. Barbacaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Florentino Delure”,

la acțiunea în contencios administrativ depusă de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Florentino Delure” împotriva Biroului Vamal Centru și

Serviciului Vamal cu privire la anularea actelor administrative, încasarea drepturilor

de import și repararea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul depus de către Societatea cu Răspundere Limitată „Florentino Delure”

împotriva hotărârii din 26 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La data de 02 august 2019 SRL „Florentino Delure” a depus acțiune în

contencios administrativ împotriva Biroului Vamal Centru și Serviciului Vamal,

prin care a solicitat anularea majorării valorii în vamă a mărfurilor importate în baza

declarației vamale nr. 2070 I 48854 din 05 iunie 2019; anularea actului de inspecție

aferent declarației vamale nr. 2070 I 48854 din 05 iunie 2019, în partea majorării

valorii în vamă a mărfurilor; anularea deciziei de soluționare a cererii prealabile nr.

28/11-11559 din 15 iulie 2019 emise de Serviciul Vamal; încasarea în mod solidar

din contul pârâților a drepturilor de import achitate suplimentar în sumă de

160 309,85 lei; încasarea în mod solidar a cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 05 iunie 2019 în numele SRL

„Florentino Delure”, de către brokerul vamal a fost depusă declarația vamală nr.

2070 I 48854 privind importul articolelor vestimentare (sacouri, pantaloni, costume)

din Turcia, cu toate anexele necesare, inclusiv ordinele de plată a prețului pentru

marfa importată.

În pofida faptului că valoarea în vamă a mărfurilor declarate a fost veridică și

confirmată prin actele anexate, colaboratorul vamal nu a acceptat-o, a evaluat

mărfurile de sine stătător și a întocmit în acest sens actele de inspecție.

1

Reclamanta a menționat că la data de 11 iunie 2019 i-a fost adus la cunoștință

actul de inspecție.

Nefiind de acord cu actul de inspecție la 20 iunie 2019 a depus cerere prealabilă,

prin care a solicitat anularea (retragerea) majorării valorii în vamă a mărfurilor

importate în baza declarației vamale nr. 2070 I 48854 din 05 iunie 2019 și a actului

de inspecție aferent declarației vamale nr. 2070148854 din 05 iunie 2019, în partea

majorării valorii în vamă a mărfurilor, precum și restituirea drepturilor de import

achitate suplimentar, ca rezultat al majorării valorii în vamă a mărfurilor.

Prin răspunsul din 15 iulie 2019 Serviciul Vamal nu a satisfăcut cerințele SRL

„Florenitono Delure”, fiind recepționat la 18 iulie 2019.

Considera acțiunile organului vamal ca fiind ilegale și neîntemeiate, or, nu s-

au invocat careva motive plauzibile care ar dovedi incorectitudinea valorii mărfii

declarate de reclamantă. Mai mult, nu s-a prezentat un calcul referitor la majorarea

valorii mărfii, dar a stabilit abuziv prețul pe baza metodei 6 - metoda de rezervă -

cea mai flexibilă și, respectiv, cea mai arbitrară metodă (rubrica 43 din DV-6).

În argumentarea poziției sale, organul vamal a invocat că există discrepanțe

între prețul declarat și valoarea mărfurilor identice anterior importate. În pofida

acestei constatări, organul vamal nu a calculat valoarea în baza metodei 2 (art. 12 și

art. 14 din Legea cu privire la tariful vamal), dar în baza metodei 6, evitând aplicarea

celorlalte 4 metode - ceea ce contravine flagrant art. 8 și art. 10 din Legea cu privire

la tariful vamal nr. 1380 din 20.11.1997.

Reclamanta consideră că acțiunile vămii contravin și pct. 51 din Regulament,

conform căruia stabilirea valorii în vamă prin metoda de rezervă se bazează pe

principiile de determinare a valorii în vamă aplicate metodelor prevăzute la art. 11-

16 din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20.11.1997, dar cu o flexibilitate

rezonabilă în aplicare, în sensul notelor interpretative la art. 17 la această lege, cu

respectarea succesiunii de aplicare a metodelor de evaluare în vamă, stabilită de art.

10 din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20.11.1997.

De asemenea, organul vamal a indicat că a stabilit o divergență prin compararea

prețului mărfii declarat cu prețul mărfii celei mai apropiate tranzacții identificate

după cantitate și condiții comerciale. Contrar acestei alegații pur declarative, organul

vamal nu a demonstrat că pretinsele mărfuri identice anterior importate, ar fi la un

preț mai mare, stabilit conform metodei nr. 1, decât cel al SRL „Florentino Delure”.

În conformitate cu pct. 10 din Regulament, în sensul art. 12 și art. 14 din Legea

cu privire la tariful vamal mr. 1380 din 20.11.1997 (valoarea de tranzacție a

mărfurilor identice), valoarea în vamă se determină prin corelare cu valoarea de

tranzacție a unor mărfuri identice vândute în aceleași condiții comerciale și

aproximativ în aceleași cantități cu a mărfurilor de evaluat.

Totodată, potrivit ultimului alineat din punctul 10, în sensul prezentului punct,

„valoarea de tranzacție a mărfurilor identice importate” reprezintă o valoare în vamă

stabilită anterior în conformitate cu art. 11 din Legea cu privire la tariful vamal,

ajustată în conformitate cu alineatele unul și doi din prezentul punct.

Conform pct. 52 din Regulament, la aplicarea metodei de rezervă pentru

selectarea mărfurilor identice sau similare, ca bază prioritar se iau în considerare

tranzacțiile pentru care valoarea în vamă a fost acceptată în baza valorii de tranzacție.

2

Organul vamal este în drept să se conducă de valorile mărfurilor importate

anterior doar cu condiția că anterior valoarea acelor mărfuri a fost stabilită strict

potrivit art. 11 din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20.11.1997, adică

conform metodei 1.

Drept pretext al acțiunilor sale ilegale, organul vamal a indicat că datele din

acte sunt contradictorii. În pofida acestei consemnări din actul de inspecție, organul

vamal nu a indicat care anume date ar fi contradictorii și cum ele eventual ar putea

influența valoarea mărfii.

Caracterul tendențios al acțiunilor organului vamal se confirmă și prin faptul

solicitării prin actul de inspecție a unor documente care au fost din start prezentate

organului vamal. Deci, consemnările din actul de inspecție sunt standardizate, iar

scopul final, bine determinat, a fost majorarea valorii în vamă a mărfurilor indiferent

de orice. Drept exemplu, menționează că prin actul de inspecție organul vamal a

solicitat prezentarea ofertelor de preț de la producător și exportator, dar acestea au

fost prezentate de la bun început, fapt confirmat prin borderoul documentelor

anexate: pro forma actului comercial; organul vamal a solicitat prezentarea

declarației vamale a țării de export, documentelor care sunt în măsură să dovedească

realitatea valorii anunțate, dar și astfel de documente au fost prezentate de la bun

început - dispoziția de plată - fapt confirmat prin borderoul documentelor anexate.

De asemenea, reclamanta a specificat că în conformitate cu pct. 34 din

Regulament privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15.08.2016, în situația în care sunt îndeplinite

prevederile de aplicare a metodei de tranzacție potrivit art. 11 din Legea cu privire

la tariful vamal, totodată nu se constată discrepanțe considerabile prin compararea

mărfurilor identice sau similare anterior importate cu cele de evaluat, organul vamal

acceptă metoda de tranzacție.

SRL „Florentino Delure” a menționat că organul vamal nu a informat-o despre

criteriile de determinare a valorii în vamă, fapt care denotă că acțiunile biroului

vamal sunt doar tendențioase. Pornind de la prevederile legale naționale și

internaționale, organul vamal, care efectuează vămuirea mărfurilor introduse, va

utiliza drept primă bază pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor valoarea

tranzacției, adică prețul efectiv plătit sau de plătit și numai atunci când valoarea în

vamă conform valorii tranzacției nu poate fi obiectiv stabilită, organul vamal și

importatorul trebuie în mod normal să se consulte pentru a găsi baza valorii prin

aplicarea consecutivă a celorlalte metode de apreciere. Nici unul din argumentele

biroului vamal nu fac dovada parcurgerii consecutive de către acesta a metodelor de

evaluare, astfel cum este prescris de art. 8 alin. (3) din Legea cu privire la tariful

vamal, ceea ce confirmă că, organul vamal a calculat arbitrar prețul în baza criteriilor

stabilite pentru metoda de rezervă, dispunând majorarea valorii în vamă a mărfii,

negând astfel prevederile naționale și internaționale aplicabile în domeniu.

De asemenea, reclamanta a indicat că sunt transparente operațiunile de vânzare

internațională a mărfurilor. Astfel, produsele textile sunt importate direct de la

producător, fără participarea companiilor din zonele offshore, fiind prezentată și

declarația vamală de export din Turcia în care este indicată aceeași valoare a mărfii.

3

Astfel, valoarea în vamă declarată inițial a fost reală, veridică și transparentă,

iar acțiunile organului vamal contribuie la creșterea semnificativă a prețurilor de

vânzare a mărfurilor către consumatorii finali.

Prin hotărârea din 26 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

s-a respins acțiunea depusă de către SRL „Florentino Delure” împotriva Biroului

Vamal Centru și Serviciului Vamal cu privire la anularea actelor administrative,

încasarea drepturilor de import și repararea cheltuielilor de judecată ca fiind

neîntemeiată. (f.d. 133, 137-141)

La data de 11 noiembrie 2020, cu respectarea termenului prevăzut la articolul

232 din Codul administrativ, SRL „Florentino Delure” a depus cerere de apel

nemotivată împotriva hotărârii din 26 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, ulterior la data de 30 decembrie 2020 a depus apel motivat.

Prin decizia din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către SRL „Florentino Delure” împotriva hotărârii din 26 octombrie 2020

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d. 175, 176-188)

În susținerea concluziei sale instanța de apel, cât și instanța de fond au constatat

că, la data de 05 iunie 2019, în numele SRL „Florentino Delure” de către brokerul

vamal a fost depusă declarația vamală nr. 2070148854 privind importul articolelor

vestimentare (sacouri, pantaloni, costume), fiind prezentat un set de documente.

În rezultatul controlului documentar, conform actului de inspecție din 05 iunie

2019, s-a stabilit că datele din acte sunt contradictorii și există discrepanță între

prețul declarat și valoarea mărfurilor identice anterior importate, iar conform pct. 34

din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15.08.2016, s-a solicitat pentru confirmarea

valorii declarate - contractul aferent tranzacției de import și acordurile adiționale la

el (în original), corespondența comercială purtată în vederea încheierii și negocierii

prețului, oferta de preț de la producator/vânzator, comenzile de livrare, certificatul

de calitate eliberat de producător, declarația țării de export, alte documente și

informații care sunt în măsură să dovedească realitatea valorii anunțate, fiindu-i

explicat dreptul să declare valoarea în vamă a mărfurilor prin aplicarea metodelor

alternative prevăzute de art. 12-17 din Legea cu privirea la tariful vamal nr. 1380 din

20.11.1997, precum și dreptul să solicite amânarea determinării definitive a valorii

în vamă.

Instanțele au reținut că, reprezentantul SRL „Florentino Delure” a luat

cunoștință cu mențiunile inspectorului vamal la data de 10 iunie 2019, semnând

astfel actul de inspecție. La 11 iunie 2019 SRL „Florentine Delure”, în calitate de

declarant, nu a prezentat actele suplimentare solicitate și nici nu a optat pentru

amânarea determinării definitive a valorii în vamă. Acesta a optat pentru opțiunea

de a declara valoarea prin aplicarea metodei de rezervă, care fost acceptată de

organul vamal, fapt ce se confirmă prin mențiunea și semnătura indicată pe actul de

inspecție „agentul economic mi-a dat acordul să aleg metoda de rezervă”.

La data de 16 iulie 2021 și 01 octombrie 2021 SRL „Florentino Delure” a depus

cerere de recurs împotriva deciziei din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a hotărârii din 26

octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei noi decizii,

4

prin care să fie admisă acțiunea depusă de către SRL „Florentino Delure” , precum

și încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 19 335 lei.

În motivarea recursului, recurenta a indicat că instanța de fond, cât și instanța

de apel contrar normelor de drept material au ajuns la concluzia că metoda 1 nu poate

fi aplicată deoarece nu a fost prezentat setul complet de acte obligatorii, totodată nu

au indicat concret care acte obligatorii nu au fost prezentate și norma legală care

prevede prezentarea setului complet de acte.

Recurenta a mai indicat că instanțele ierarhic inferioare nu au dat nici o

apreciere circumstanțelor expuse în acțiune și în apel.

De asemenea, la data de 15 noiembrie 2021 a depus o cerere, prin care a solicitat

încasarea sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice

achitate în baza ordinului de plată nr. 314 din 27 octombrie 2021.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța constată că se

încadrează în prevederile articolului 245 din Codul administrativ.

În conformitate cu articolul 245 alin.(1) și (2) Cod administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiția în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 22 iunie 2021.

La data de 16 iulie 2021 SRL „Florentino Delure” a depus recurs nemotivat.

(f.d. 189)

Decizia motivată a fost notificată avocatului Eugeniu Glușcenco, care

reprezintă interesele SRL „Florentino Delure” la data de 15 septembrie 2021, fapt

ce se confirmă prin avizul de recepție a scrisorii recomandate anexat la materialele

cauzei nr. DS8003559741AS. (f.d. 193)

SRL „Florentino Delure” a depus recurs motivat la data de 01 octombrie 2021,

fiind respectat termenul instituit de legiuitor în art. 245 din Codul administrativ.

La data de 08 octombrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

Biroului Vamal Centru, Serviciului Vamal copia recursului motivat declarat de către

SRL „Florentino Delure”. (f.d. 203)

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către SRL „Florentino

Delure”, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

5

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(LevagesPrestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare

depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont

de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

6

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de către SRL „Florentino Delure”.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Societatea cu Răspundere Limitată „Florentino

Delure”, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

7