3ra-944/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ favorabil

3ra-944/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-944/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

10 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Zinaida Talpalaru împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea

actelor administrative individual defavorabile, obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil,

împotriva deciziei din 25 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 29 iunie 2020, Zinaida Talpalaru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea actelor administrative

individual defavorabile, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,

solicitând anularea răspunsului (deciziei) nr. T-1079/20 din 10 iunie 2020 a Casei

Naționale de Asigurări Sociale privind refuzul în recalcularea și achitarea pensiei în

cuantum de 80 % în dependență de majorarea salariului de funcție al judecătorului în

corespundere cu salariul mediu pe economie începând cu data de 01 aprilie 2015 și pe

viitor, ținându-se cont de modificările legislației în cazul majorării generale a salariului

de funcție al judecătorului, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să emită

hotărârea cu privire la recalcularea și achitarea pensiei în cuantum de 80 % în

dependență de majorarea salariului de funcție al judecătorului, în corespundere cu

salariul mediu pe economie începând cu 01 aprilie 2015 și pe viitor, ținându-se cont de

modificările legislației în cazul majorării generale a salariului de funcție a

judecătorului.

1

În motivarea acțiunii Zinaida Talpalaru a menționat că, activează în funcție de

judecător timp de 29 ani, ultima funcție fiind de judecător al Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, iar începând cu anul 2006 i-a fost stabilită pensie pentru vechime în

muncă în mărime de 80 % din salariul lunar al președintelui Judecătoriei Economice de

Circumscripție, însă pensia nu i-a fost achitată în cuantumul stabilit.

Reclamanta a indicat că, asigurarea cu pensii a judecătorilor este reglementată

prin acte legislative speciale, unitare și obligatorii și anume Legea nr. 544 din 20 iulie

1995 cu privire la statutul judecătorului și Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind

pensiile de asigurări sociale de stat. Actele normative enunțate nu prevăd reducerea

cuantumului pensiei stabilite judecătorilor.

Dispoziția art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului statuează clar că,

pensia judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al

judecătorului în exercițiu, fără careva limitări și fără ca legislatorul să facă diferență

între judecătorii aflați în funcție și cei demisionați. La caz, recalcularea pensiei trebuie

să se realizeze reieșind din cuantumul dreptului patrimonial dobândit și anume ținându-

se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului instanței de fond, în exercițiu, fără

limitări.

Reclamanta susține că, în ipoteza în care salariul judecătorilor în perioada

01 aprilie 2015 – 2020 s-a modificat, respectiv și pensia urma a fi plătită în cuantum de

80 % din salariul de funcție stabilit, însă contrar prevederilor legale pensia se achită în

prezent în mărime de 10 410 lei.

Prin hotărârea din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost admisă acțiunea depusă de Zinaida Talpalaru împotriva Casei Naționale de

Asigurări Sociale a Republicii Moldova.

S-a anulat refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. T-1079/20 din

10 iunie 2020, ca ilegal și susceptibil să genereze vătămarea drepturilor reclamantei

Talpalaru Zinaida.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită act administrativ

individual favorabil prin care să dispună recalcularea și achitarea în beneficiul

reclamantei Talpalaru Zinaida a pensiei în cuantum de 80 % în dependență de majorarea

generală a salariului judecătorului în exercițiu, începând cu data de 01 aprilie 2015,

ținându-se cont de modificările legislației în cazul majorării generale a salariului de

funcție a judecătorului (f.d.103, 109-118).

Conform înscrisurilor anexate, se constată că Casa Națională de Asigurări

Sociale a recepționat dispozitivul hotărârii la 29 octombrie 2020 (f.d.104), ulterior la

15 decembrie 2020 a recepționat hotărârea motivată (f.d.121).

La 13 noiembrie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus cerere de

apel nemotivat (f.d.123), iar la 12 ianuarie 2021, prin intermediul poștei electronice

(f.d.127), a depus motivarea apelului împotriva hotărârii din 29 octombrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând casarea integrală a hotărârii contestate,

emiterea unei decizii prin care să fie respinsă acțiunea depusă de Zinaida Talpalaru

(f.d.128-131).

2

Prin decizia din 25 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea de

apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din

29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.147, 148-155).

Pentru a decide astfel, a stabilit că Zinaida Talpalaru activează în funcția de

judecător din anul 1990 (arbitru de stat în Arbitrajul Republicii Moldova), ca urmare a

reorganizării sistemului judecătoresc potrivit decretului Președintelui Republicii

Moldova nr. 7 din 20 ianuarie 1997, a fost numită, prin transfer, în funcția de judecător

la Judecătoria Economică de Circumscripție Chișinău. Iar, prin decretul Președintelui

Republicii Moldova nr. 191-VIII din 20 mai 2017, Zinaida Talpalaru a fost numită prin

transfer în funcția de judecător la Judecătoria Chișinău, unde activa inclusiv și la data

sesizării instanței de judecată cu prezenta acțiune. Începând cu 25 ianuarie 2006,

Zinaida Talpalaru beneficiază de pensie pentru vechime în muncă ca judecător.

Instanța de apel a mai constatat că la 28 mai 2020, Talpalaru Zinaida a depus la

Casa Națională de Asigurări Sociale cerere prealabilă, prin care a solicitat recalcularea

și achitarea pensiei în mărime de 80 % în dependență de majorarea salariului de funcție

al judecătorului în conformitate cu salariul mediu pe economie, începând cu 01 aprilie

2015 și pe viitor, ținându-se cont de modificările legislației în cazul majorării generale

a salariului de funcție a judecătorului, însă prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. T-1079/20 din 10 iunie 2020, s-a comunicat că pensiile stabilite până la

intrarea în vigoare a Legii nr. 60 din 04 aprilie 2014, judecătorilor care activează în

continuare în funcție de judecător, nu se recalculează în temeiul art. 32 alin. (1) din

Legea nr. 544 din 20 iulie 1995.

În această ordine de idei, instanța de apel a conchis în privința temeinicei

concluzia primei instanțe, precum că Casa Națională de Asigurări Sociale la examinarea

cererii prealabile nu a determinat corect raportul juridic, circumstanțele importante

pentru soluționarea litigiului, nu a luat în considerație că potrivit Legii nr. 290 din

16 decembrie 2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative,

pct. II prevede că judecătorul are dreptul la pensie în condițiile Legii nr. 156-XIV din

14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, iar potrivit art. 33 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii,

reexaminarea drepturilor la pensie se efectuează în cazul persoanelor care continuă să

activeze după realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă.

În acest mod, instanța de apel a reținut că, dreptul constituit în baza unor legi

anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare. Legea nouă

nu poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, nu poate desființa modalitatea,

prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele lui.

În circumstanțele enunțate, instanța de apel a menținut soluția instanței de fond

privind anularea ca ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. T-1079/20

din 10 iunie 2020, cu obligarea să emită decizia cu privire la recalcularea și respectiv

achitarea pensiei Zinaidei Talpalaru, începând cu 01 aprilie 2015, ținându-se cont de

modificările legislației în cazul majorării generale a salariului de funcție a

judecătorului.

3

Totodată, instanța de apel a apreciat critic argumentele invocate în cererea de

apel precum că, odată ce au fost abrogate prevederile art. 32 din Legea nr. 544-XIII din

20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ce admitea recalcularea pensiei

judecătorului ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu

sau modificării/creșterii salariului odată cu numirea acestuia în altă funcție superioară

celei deținute, pensia judecătorilor care se află în exercițiul funcției nu mai are

fundamentare legală de a fi recalculată odată cu majorarea salariului. Or, Talpalaru

Zinaida a dobândit dreptul la pensie anterior operării modificărilor și completărilor

vizate, iar o lege ulterioară nu poate diminua conținutul unui drept dobândit anterior, în

caz contrar, o eventuală respingere a pretențiilor ar încălca dreptul intimatei de a avea

un „bun”, în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și la o „așteptare legitimă” că plățile legate de pensia

pentru vechimea în muncă vor fi plătite.

La 15 iulie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.156), Casa Națională de

Asigurări Sociale, a depus cerere de recurs nemotivată (f.d.157), iar la 10 septembrie

2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.161), a depus la Curtea Supremă de

Justiție motivarea recursului împotriva deciziei din 25 mai 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea deciziei contestate, cu pronunțarea unei decizii noi

(f.d.162-164).

În motivarea recursului, Casa Națională de Asigurări Sociale și-a manifestat

dezacordul cu soluția instanței de apel, invocând că instanța de apel nu a analizat

multiaspectual actele normative și legislația în vigoare care reglementează astfel de

litigii, precum și nu au fost dovedite circumstanțele considerate de instanțele de

judecată ca fiind stabilite.

Recurentul a menționat că, potrivit documentelor din dosarul de pensionare a

intimatei s-a stabilit, că începând cu 25 ianuarie 2006, Zinaida Talpalaru beneficiază de

pensie pentru vechime în muncă de judecător, stabilită conform prevederilor art. 32 din

Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544-XIII din 20 iulie 1995, calculată în

mărime de 76 % din salariul de funcție al președintelui Judecătoriei Economice de

Circumscripție.

Astfel, de la 01 ianuarie 2014 cuantumul pensiei intimatei a fost recalculat,

ținându-se cont de majorarea salariului judecătorului în exercițiu, care s-a efectuat

conform Legii nr. 328/2013 cu privire la salarizarea judecătorilor, luând în considerație

vechimea în muncă ca judecător la momentul stabilirii pensiei pentru vechime în

muncă.

De asemenea recurentul a precizat că, potrivit listei judecătorilor care

beneficiază de pensie pentru vechime în muncă și continuă să activeze în continuare în

funcție de judecător, prezentată de către Consiliul Superior al Magistraturii prin

scrisoarea din 20 februarie 2019, Zinaida Talpalaru continuă să activeze în funcție de

judecător.

Recurentul a remarcat că, la 16 mai 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 60 din

04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, prin care a fost

modificată și completată Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544-XIII

din 20 iulie 1995, fiind modificate reglementările legale ce prevăd asigurarea cu pensie

4

a judecătorilor (acelor aflați în demisie, cât și acelor ce se află în exercițiu funcției).

Astfel, la art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative, este prevăzut că judecătorii care beneficiază de plata pensiei, dar

continuă să activeze în funcția de judecător vor primi pensie în mărimea stabilită până

la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Recurentul a menționat că, la capitolul dat s-a expus și Ministerul Justiției prin

scrisoarea nr. 03/3250 din 03 aprilie 2015, explicând că se recalculează pensiile stabilite

până la data de 16 mai 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 60 din 04 aprilie 2014)

judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu atingerea

plafonului de vârstă. Pensiile stabilite până la intrarea în vigoare a Legii nr. 60

din 04 aprilie 2014 judecătorilor care activează în continuare în funcție de judecător nu

se mai supun recalculării în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea cu privire la statutul

judecătorului nr. 544 - XIII din 20 iulie 1995.

Recurentul a evidențiat că temei în vederea satisfacerii pretențiilor intimatei

privind recalcularea pensiei după data de 01 aprilie 2015, nu este. Or, odată ce au fost

abrogate prevederile art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 - XIII

din 20 iulie 1995, care admiteau recalcularea pensia judecătorului ținându-se cont de

mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu sau modificării/creșterii salariului

odată cu numirea acestuia în altă funcție superioară celei deținute, pensia judecătorilor

care se află în exercițiul funcției nu mai are fundamentare legală de a fi recalculată

odată cu majorarea salariului. Dreptul la recalcularea pensiei fapt fiind rezervat doar

judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu atingerea

plafonului de vârstă, precum și indică alin. (3) art. 32 din Legea cu privire la statutul

judecătorului nr. 544 - XIII din 20 iulie 1995.

Conform art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 25 mai 2021.

Instanța de recurs constată că la materialele cauzei lipsește notificarea de către

Curtea de Apel Chișinău părților în proces a dispozitivului deciziei contestate, însă

potrivit avizului de recepție DS8003392106AS (f.d.159), se constată că la 17 august

2021, Casa Națională de Asigurări Sociale, a recepționat decizia motivată.

La 15 iulie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.156), Casa Națională de

Asigurări Sociale, a depus cerere de recurs nemotivată (f.d.157), iar la 10 septembrie

2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.161), a depus la Curtea Supremă de

Justiție motivarea recursului împotriva deciziei din 25 mai 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea deciziei contestate, cu pronunțarea unei decizii noi

5

(f.d.162-164). Astfel, instanța de recurs constată că recursul a fost depus cu respectarea

termenului prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 20 septembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei

Zinaida Talpalaru copia cererii de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări

Sociale, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d.167), însă nu a fost

recepționată de ultima, plicul fiind restituit instanței cu mențiunea factorului poștal

„nereclamat”.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural

și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

6

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, este

inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

7