3ra-503/21 — contestarea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil de recalculare a pensiei si incasarea restantei

3ra-503/21 — contestarea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil de recalculare a pensiei si incasarea restantei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-503/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Negru, G. Dașchevici, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

07 iulie 2021 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Angela Catană împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil de recalculare a pensiei și încasarea restanței,

împotriva deciziei din 02 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 07 mai 2020, Angela Catană a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale solicitând declararea ilegală a

refuzului privind recalcularea și achitarea diferenței de pensie, stabilirea pensiei în

mărime de 80 % din salariul mediu, începând cu 01 aprilie 2016, încasarea diferenței

pensiei nerecalculate și neachitate, începând cu 01 aprilie 2016, recalcularea și

încasarea pe viitor a pensiei conform art. 32 din Legea cu privire la statutul

judecătorului nr. 544 - XIII din 20 iulie 1995, începând cu luna aprilie 2020.

În motivarea acțiunii a menționat că, activează în funcție de judecător timp de

24 ani, ultima funcție fiind de judecător al Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

beneficiind de pensie în mărime de 73 % din salariul de judecător al instanței de fond

în cuantum de 8 635 de lei.

Începând cu 01 aprilie 2016, salariul judecătorului instanței de fond a fost

majorat constant, iar începând cu 01 ianuarie 2019 salariul constituie 22 450 de lei.

A evidențiat că, asigurarea cu pensii a judecătorilor este reglementată prin acte

legislative speciale, unitare și obligatorii și anume Legea cu privire la statutul

judecătorului nr. 544 - XIII din 20 iulie 1995 și Legea privind pensiile de asigurări

sociale de stat nr. 156 - XIV din 14 octombrie 1998. Actele normative enunțate nu

prevăd reducerea cuantumului pensiei stabilite judecătorilor.

1

A notat că, dispoziția art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr.

544 - XIII din 20 iulie 1995 statuează că, pensia judecătorului se recalculează

ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu, fără careva

limitări și fără ca legislatorul să facă diferență între judecătorii aflați în funcție și cei

demisionați.

Consideră reclamanta că, la caz, recalcularea pensiei trebuie să se realizeze

reieșind din cuantumul dreptului patrimonial dobândit și anume ținându-se cont de

mărimea salariului lunar al judecătorului instanței de fond, în exercițiu, fără limitări.

A subliniat că, la moment este stabilită o practică judiciară uniformă pe

marginea unor asemenea categorii de litigii.

De asemenea, a specificat că, începând cu 04 aprilie 2016 beneficiază de

dreptul la pensie în proporție de 80 % din salariul mediu lunar deoarece a întrunit

condițiile de vechime în muncă de cel puțin 20 ani dintre care cel puțin 12 ani și 6

luni a activat în calitate de judecător. În pofida celor menționate, pârâtul începând

cu 01 aprilie 2016 și până la momentul de față a calculat și achitat greșit pensia, prin

urmare în vederea soluționării prealabile a litigiului s-a adresat cu cerere în acest

sens care nu a fost satisfăcută.

Prin hotărârea din 15 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

a fost admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de către Angela Catană

(f.d. 60-69).

S-a anulat refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. C-419/20 din 20

februarie 2020, ca ilegal și susceptibil să genereze vătămarea drepturilor reclamantei

Catană Angela.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită act administrativ

individual favorabil prin care să dispună recalcularea și achitarea în beneficiul

reclamantei Catană Angela (cod personal xxxx), a pensiei în cuantum de 80 % din

salariul lunar al judecătorului în exercițiu, începând cu data de 01 aprilie 2016, cu

achitarea diferenței restante începând cu data nominalizată.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită actul administrativ

individual favorabil prin care să dispună recalcularea și achitarea în beneficiul

reclamantei Catană Angela (cod personal xxxx) a pensiei în viitor conform

prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 544 - XIII din 20 iulie 1995 cu privire la

statutul judecătorului.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 28 septembrie 2020, Casa

Națională de Asigurări Sociale a declarat apel asupra hotărârii Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani din 15 septembrie 2020.

Prin decizia din 02 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea din

15 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d.103-115).

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au reținut că, dreptul

reclamantei cu aplicarea principiului recalculării pensiei la creșterea ordinară a

salariului judecătorului în exercițiu este menținut de instanța de jurisdicție

constituțională, iar dreptul subiectiv constituit în baza unei legi anterioare nu poate

fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare. Legea nouă nefiind aplicabilă

unei fapte din trecut conform principiului acțiunii legii în timp, consacrat la art. 6

din Codul civil.

2

A notat că, prin Hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova nr. 4

din 27 ianuarie 2000 privind controlul constituționalității unor prevederi din legile

care reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor

Procuraturii și funcționarilor publici, Curtea Constituțională a reținut că, dreptul

cetățeanului la asigurarea cu pensie se află în dependență directă de caracterul

activității social-utile prestate. Pensiile pentru vechime în muncă ale judecătorilor,

procurorilor (...) au fost obținute prin munca prestată de aceștia, prin exercitarea unor

funcții speciale, de importanță majoră pentru societate. În acest context Curtea a

reținut anterior că statutul juridic al unor categorii de persoane este determinat de

nivelul juridico-organizatoric al organelor în care acestea activează, de caracterul și

complexitatea activității prestate, de responsabilitățile și exigențele de calificare pe

care această activitate le implică. Garanțiile sociale și retribuția acestor funcționari

determină faptul ca statutul lor juridic să se distingă de statutul altor categorii de

funcționari. De aici și necesitatea instituirii unui nivel sporit de asigurare materială

și socială.

Astfel, instanțele au reținut că, instituirea pensiei speciale (de funcție) pentru

procurori, la fel ca și pentru judecători, nu reprezintă un privilegiu, aceasta fiind

justificată în mod obiectiv ca o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă

din rigorile statutului special, căruia trebuie să se supună judecătorii, statut sever și

restrictiv, stabilit prin lege.

De asemenea, au subliniat că, stabilirea pensiei judecătorului se efectuează în

dependență de salariul mediu lunar al acestuia, în funcție de nivelul instanței

judecătorești la care își desfășoară activitatea, iar recalcularea pensiei în dependență

de salariul lunar al judecătorului în exercițiu, impune recalcularea pensiei din salariul

prevăzut pentru funcția deținută la moment.

Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate alegațiile părții apelante

precum că, dreptul la recalcularea pensiei este rezervat doar judecătorilor

demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu atingerea plafonului

de vârstă în condițiile în care reclamanta/intimată a dobândit dreptul la pensie

anterior operării modificărilor și completărilor vizate supra, iar o lege ulterioară, nu

poate diminua conținutul unui drept dobândit anterior. De altfel, o asemenea

abordare promovată de partea apelantă ar conduce la o discriminare nejustificată

inadmisibilă.

La 17 februarie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale, a depus recurs

nemotivat împotriva deciziei din 02 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea deciziei contestate și emiterea unei decizii noi. Ulterior, la 25

martie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs motivat împotriva

deciziei contestate (f.d.121, 125-126).

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

fiind rezultată din interpretarea în mod eronat a legii materiale aplicabile la caz.

A indicat că, în conformitate cu prevederile art. 32 din Legea nr. 544 - XI1 din

20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (în vigoare până la 16.05.2014),

pensia judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al

judecătorului în exercițiu.

Conform documentelor din dosarul de pensionare, s-a constatat, că începând cu

26 iulie 2013 intimata/reclamantă beneficiază de pensie pentru vechime în muncă ca

judecător, stabilită conform prevederilor art. 32 al Legii nr. 544 - XIII din 20 iulie

3

1995 cu privire la statutul judecătorului, calculată în mărime de 73% din salariul de

funcție al judecătorului Judecătoriei Chișinău.

Prin acțiunea înaintată intimata/reclamantă solicită obligarea Casei Naționale

la recalcularea pensiei acesteia de la 01 aprilie 2016 și pe viitor, reieșind din salariul

mediu lunar achitat efectiv.

Prin Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor

acte legislative, în vigoare de la 16 mai 2014, a fost modificat art. 32 din Legea nr.

544 - XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului care, inclusiv, prevede

că pensia judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar

al judecătorului în exercițiu.

Conform noilor prevederi, de la 16 mai 2014 pensiile pentru vechime în muncă

se calculează și se plătesc doar judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din

funcție în legătură cu atingerea plafonului de vârstă. În cazul în care judecătorii

demisionați sunt numiți iarăși în funcția de judecător, plata pensiei se suspendă.

Totodată, art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, în vigoare de la 16 mai 2014 prevede că judecătorii

care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția de judecător vor

primi pensie în mărimea stabilită până la intrarea în vigoare a legii.

Astfel, odată cu intrarea în vigoare a Legii date judecătorii care și-au stabilit

pensia până la 16 mai 2014 primesc pensii în mărimea stabilită și se vor recalcula

aceste pensii, ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în

exercițiu, doar judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în

legătură cu atingerea plafonului de vârstă. Pensiile stabilite până la intrarea în

vigoare a Legii nr. 60 din 04 aprilie 2014 judecătorilor care activează în continuare

în funcția de judecător, nu se recalculează în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea cu

privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995.

Potrivit explicațiilor Ministerului Justiției nr. 03/3250 din 03 aprilie 2015 se

recalculează pensiile stabilite până la data de 16 mai 2014 (data intrării în vigoare a

Legii nr. 60 din 04 aprilie 2014), judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați

din funcție în legătură cu atingerea plafonului de vârstă.

A evidențiat recurentul că anume Ministerul Justiției este autorul de bază al

proiectului de lege pentru modificarea și completarea unor acte legislative, votat de

Parlament și devenind ulterior Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014.

În opinia recurentului, odată ce au fost abrogate prevederile art. 32 din Legea

cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, ce admiteau recalcularea

pensiei judecătorului ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în

exercițiu, pensia judecătorilor care se află în exercițiul funcției nu mai are

fundamentare legală de a fi recalculată odată cu majorarea salariului, acest fapt fiind

rezervat doar judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în

legătură cu atingerea plafonului de vârstă, precum și indică alin. (3) art. 32 din Legea

cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995.

A subliniat că, instanța de fond a stabilit un cuantum nou de pensie în proporție

de 80%, pe când intimatei i-a fost stabilită pensia în mărime de 73% decizie care nu

a fost contestată în așa mod, judecătorul la judecarea pricinii a extins arbitrar efectul

deciziei de stabilire a pensiei de judecător din 23 iulie 2013.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

4

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost emisă la 02 februarie 2021, fiind

recepționată de către recurent la 19 martie 2021 (f.d.122).

Prin urmare, recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale la 25

martie 2021, este în termen.

La 01 aprilie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatei copia cererii

de recurs, fiind recepționată de către Angela Catană la 05 aprilie 2021 (f.d.130),

părții fiindu-i explicat dreptul de a depune referință asupra recursului declarat, însă

până în prezent recurenta nu și-a valorificat acest drept.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție le consideră drept inadmisibile, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

5

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale,

este inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Nicolae Craiu

Victor Burduh

6