2r-643/21 — Încasarea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2r–643/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru) (jud. I. Țonov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan)

Î N C H E I E R E

10 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de către Iudina Liudmila, reprezentată de avocatul

Scutelnic Constantin,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Tcaciuc

Vladimir și Tcaciuc Violeta împotriva lui Iudina Liudmila, intervenient accesoriu

Grigoriu Valeriu cu privire la compensarea prejudiciului material și moral, precum

și cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierilor din 03 septembrie 2020 și din 15 octombrie 2020 a Curții

de Apel Chișinău, prin care a fost restituit apelul declarat de Iudina Liudmila

împotriva hotărârii din 03 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

c o n s t a t ă:

La 14 august 2019, Tcaciuc Vladimir și Tcaciuc Violeta au depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Iudina Liudmila, intervenient accesoriu Grigoriu

Valeriu cu privire la evacuarea din bunurile imobile, repararea prejudiciului și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 05 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) s-a

dispus admiterea enunțului reclamanților la capătul de cerere prin care se solicita

evacuarea pârâtului din bunurile imobile cu încetarea procesului în cauza civilă la

capătul de cerere prin care reclamanții solicită evacuarea pârâtului din bunurile

imobile a acestora.

Prin hotărârea din 05 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

acțiunea a fost admisă parțial.

Prin încheierea din 03 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, nu s-a dat

curs cererii de apel depusă de avocatul Vladimir Cazacu, în interesele apelantei

Iudina Liudmila, fiind fixat termen de 10 zile din momentul recepționării încheierii

pentru înlăturarea neajunsurilor apelului.

Prin încheierea din 15 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost restituit

apelul declarat de Iudina Liudmila împotriva hotărârii din 03 septembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

La 16 iulie 2021, Iudina Liudmila, reprezentată de avocatul Scutelnic

1

Constantin, a declarat recurs împotriva încheierilor din 03 septembrie 2020 și din 15

octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând repunerea în termenul de

declarare a recursului, casarea încheierilor recurate cu trimiterea cauzei la rejudecare

pentru examinarea apelului.

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și prevederile

legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că cererea de repunere în termenul de declarare a recursului este

neîntemeiată și urmează a fi respinsă, iar recursul urmează a fi restituit.

Potrivit prevederilor art. 425 al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Conform art. 4261 alin. (1) lit. a) al aceleiași legi, instanța de recurs este în drept

să restituie recursul împotriva încheierii dacă: cererea de recurs a fost depusă în afara

termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea în termen sau instanța de recurs

a refuzat să efectueze repunerea în termen.

În conformitate cu art. 110 al Codului de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte. Iar, potrivit art. 116 alin. alin. (1), (3), persoanele care, din motive

întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în

termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce

dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de

procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate

documentele respective etc.).

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt, fără

îndoială, menite să asigure buna administrare a justiției și respectarea, în special, a

principiului securității raporturilor juridice. Persoanele vizate trebuie să se aștepte

ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauza Tricard vs Franta, hotărâre din 10

iulie 2001, § 29, cauza Nicolae Popa vs România, hotărâre din 9 decembrie 2014, §

16, cauza Tence vs Slovenia, hotărâre din 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a

statuat că, în cazul în care termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după

o perioadă considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul

securității raporturilor juridice (a se vedea cauza Ponomaryov vs Ucraina, hotărâre

din 3 aprilie 2008, § 41, cauza Ustimenko vs Ucraina, hotărâre din 20 octombrie

2015, § 47).

Colegiul atestă că, Iudina Liudmila a fost reprezentată de avocatul Cazacu

Vladimir care, nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, a contestat-o cu apel.

Încheierea prin care nu s-a dat curs apelului declarat a fost comunicată avocatului

Cazacu Vladimir prin poștă electronică la 10 septembrie 2020, care a confirmat

recepționarea ei la 14 septembrie 2020. La fel, și încheierea prin care a fost restituit

apelul a fost comunicată la poșta electronică a avocatului la 02 noiembrie 2020.

Urmează a fi menționat caracterul public al informației cu privire la rezultatul

examinării cauzei și actele judecătorești emise pe marginea acestor cauze. Toată

informația respectivă se plasează pe portalul național al instanțelor de judecată,

obligație care a fost la caz respectată de personalul instanței la 27 octombrie 2020,

iar Iudina Liudmila și reprezentantul ales urmau să monitorizeze, în continuare

2

soarta cauzei.

Sub acest aspect, Colegiul constată că nu există dubii cu privire la momentul

aflării de către Iudina Liudmila de existența încheierii recurate, perioada 27

octombrie – 02 noiembrie 2020.

Având în vedere ”momentul recepționării” actului judecătoresc contestat,

Colegiul constată că termenul de declarare a recursului a început să curgă cel târziu

din 02 noiembrie 2020, dată la care reprezentantul ales al a aflat despre încheierea

de restituire a apelului declarat. Contrar celor stabilite, instanța învederează că

recursul a fost înregistrat abia la 16 iulie 2021.

În recursul formulat, în vederea justificării scurgerii unui timp impunător de la

emiterea încheierii și până la contestarea ei, recurenta a indicat că avocatul ales,

Cazacu Vladimir, nu i-a comunicat nici despre faptul cu nu a fost dat curs apelului

nici despre faptul restituirii lui, iar instanța de apel s-a limitat la expedierea

încheierilor contestate la poșta electronică a avocatului, fără a mai fi expediată și ei

personal în calitate de parte la proces.

Cu acest prilej instanța de recurs consideră important de a reitera prevederile

art. 75 alin. (4) al Codului de procedură civilă, potrivit căruia actele procedurale

efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sunt obligatorii pentru

persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa

reprezentantului este echivalentă culpei părții.

Ad absurdum în ipoteza în care Iudina Liudmila nu ar cunoaște despre hotărârea

devaforabilă ei, despre calea de atac exercitată din numele ei, despre încheierile

emise de către instanța de apel, toate din culpa avocatului Cazacu Vladimir, această

presupusă rea-credință din partea reprezentantului ei nu se prezumă și nu poate fi

acceptată drept temei plauzibil, în situația în care nu a fost prezentată nici o probă

care să confirme acest fapt.

Prin urmare, dincolo de toate alegațiile recurentei, Iudina Liudmila,

reprezentată de avocatul Scutelnic Constantin nu a furnizat nici o explicație

plauzibilă în fața instanței de recurs despre motivul pentru care a așteptat până la 16

iulie 2021 să depună o cerere de recurs, odată ce cunoștea despre existența actului

judecătoresc contestat cel târziu din 02 noiembrie 2020 (a se vedea cauza Seal vs

Regatul Unit, hotărâre din 7 decembrie 2010, § 82, și cauza Wyssenbach vs Elveția,

hotărâre din 22 octombrie 2013, § 39-40).

În acest context, instanța de recurs notează că în conformitate cu art. 56 alin (3)

al Codului de procedură civilă, participanții la proces sunt obligați să se folosească

cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi

sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de

legislația procedurală civilă.

De altfel, instanța de recurs reiterează că exercitarea unui drept de către titularul

său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu

respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene,

după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă, or,

prevederile art. 15 al Codului de procedură civilă, stipulează expres că participanții

la proces și alte persoane interesate ale căror drepturi, libertăți ori interese legitime

au fost încălcate printr-un act judiciar pot exercita căile de atac împotriva acestuia

în condițiile legii.

Față de cele expuse, instanța de recurs consemnează că art. 6 § 1 din Convenția

3

Europeana a Drepturilor Omului îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza

o instanță cu orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter

civil. Instanța europeană a relatat însă, în practica sa constantă, că „dreptul la o

instanță” nu este absolut.

În această privință, Curtea Europeană în mai multe cauze de acest gen, nu

exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției pot să

justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac (cauza Bacev vs Fosta

Republică Yugoslavă a Macedoniei, cauza Kemp vs Luxembourg, cauza Diaz

Ochoa vs Spania) în carte înalta Curte a arătat că termenul fixat de legea internă este

o restricție ce guvernează accesul la justiție.

Instanța de recurs mai notează că, în cazul în care, dreptul de acces la justiție

este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să verifice dacă aceste

restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele urmăresc un scop legitim

și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și

scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauza Levages Prestations Servicii vs

Franța, hotărâre din 23 octombrie 1996, § 40, cauza Tricard citată supra, § 29, 33,

cauza Freitag vs Germania, hotărâre din 19 iulie 2007, § 37).

În așa mod, instanța de recurs concluzionează că, recursul a fost depus cu

omiterea termenului de declarare, iar cererea de repunere în termen este neîntemeiată

și pasibilă respingerii, astfel recursul declarat de Iudina Liudmila, reprezentată de

avocatul Scutelnic Constantin, împotriva încheierilor din 03 septembrie 2020 și din

15 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, urmează a fi restituit.

În conformitate cu art. 116, 269-270, art. 4261 alin. (1) lit. a) și alin. (2) ale

Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge cererea depusă de Iudina Liudmila, reprezentată de avocatul

Scutelnic Constantin, cu privire la repunerea în termenul de declarare a recursului,

ca neîntemeiată.

Se restituie recursul declarat de către Iudina Liudmila, reprezentată de avocatul

Scutelnic Constantin, împotriva încheierilor din 03 septembrie 2020 și din 15

octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de Tcaciuc Vladimir și Tcaciuc Violeta împotriva lui

Iudina Liudmila, intervenient accesoriu Grigoriu Valeriu cu privire la compensarea

prejudiciului material și moral, precum și cheltuielilor de judecată, ca fiind depus în

afara termenului legal.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4