2ra-1551/21 — cu privire la încasarea contravalorii bunului, penalitătii, prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-1551/21 — cu privire la încasarea contravalorii bunului, penalitătii, prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1551/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Ojoga)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, V. Mihăilă, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

27 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Alina Druță,

reprezentată de avocatul Andrei Tatar,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alina Druța

împotriva Întreprinderii Mixte „Com Minerva” Societate cu Răspundere Limitată cu

privire la încasarea contravalorii bunului, penalității, prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 10 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Alina Druță, reprezentată de avocatul Andrei Tatar și a fost

menținută hotărârea din 11 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin

care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 09 aprilie 2019, Alina Druța, reprezentată de avocatul Andrei Tatar a depus

cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Com Minerva” SRL, solicitând

încasarea contravalorii bunului, în mărime de 22411,32 de lei, a penalității calculate

până la momentul emiterii hotărârii judecătorești, a prejudiciului moral, în mărime de

1 000000 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 28 mai 2015 între Alina Druța și

întreprinderea ÎM „Com Minerva” SRL a fost încheiat contractul de vânzare-

cumpărare, obiectul căruia este produsul - cuptor de modelul GL 66MNTBK Nero

nr. serie 116.0278875, iar valoarea produsului fiind suma de 22411,32 de lei.

A menționat că, potrivit certificatului de garanție din 28 mai 2015 eliberat de

pârât durata medie de utilizare: 7 ani. În sensul Legii privind protecția consumatorilor

aceasta este durata de funcționare (perioadă de timp, stabilită de către producător

(agentul economic care fabrică un produs) în documentele normative pentru

produsele de folosință îndelungată, în cadrul căreia produsele, altele decât cele pentru

care a fost stabilit termen de valabilitate, trebuie să-și mențină caracteristicile

funcționale, cu condiția respectării regulilor de transport, manipulare, depozitare,

păstrare, exploatare și consum).

A susținut că, în interiorul duratei de funcționare, a constatat viciile ascunse și

starea necorespunzătoare a bunului dat, acesta fiind ruginit.

A menționat că, a trimis reclamația pe adresa magazinului, indicată în bonul

fiscal respectiv, însă magazinul în care vânzătorul își desfășura activitatea și

nemijlocit a vândut bunul reclamantei, deja nu există, fapt confirmat prin respingerea

corespondenței de alt agent economic. Atunci, s-a adresat filialei producătorului din

România, Franke România SRL, prin intermediul service-centrului, care a pus

ștampila umedă respectivă și a recepționat reclamațiile lor pentru a le transmite

producătorului, solicitând înlocuirea bunului. În rezultat, nu a parvenit nici un

răspuns din partea lor, solicitarea de înlocuire a bunului fiind repetată.

A mai relatat că, pentru a întreprinde absolut toate măsurile de soluționare

amiabilă și pentru a lua legătură cu pârâtul, a solicitat eliberarea extrasului din

Registrul de stat al persoanelor juridice pentru a afla sediul, iar ulterior a trimis în

adresa indicată în extras mun. Chișinău, str. Drumul Viilor nr.8, reclamația cu

anexarea următoarelor acte: copia bonului de casă în suma de 22411,32 de lei, copia

certificatului de garanție, declarația de rezoluțiune, care a fost întocmită în

corespundere cu prevederile art.737 din Cod civil și mandatul nr.1273054, solicitând

efectuarea expertizei tehnice de o terță parte competentă în domeniu, abilitată în

conformitate cu legea, însă scrisoarea ne fiind nereclamată a fost remisă înapoi.

În vederea argumentării prejudiciului moral cauzat reclamanta a menționat că, a

suportat un stres enorm, dându-și seama că, nu doar ea se hrănea cu mâncarea

pregătită în cuptorul ruginit; s-a simțit extrem de frustrată și disperată din cauza

defectului depistat, gândurile despre faptul că, în timpul pregătirii bucatelor toate

substanțele dăunătoare se elimină în aer, se îmbiba în textil, pereți, provocând atacuri

de tuse istovitoare; pe lângă prejudiciul moral cauzat, acest fapt cu precizie a afectat

organismul reclamantei, ceea ce cu siguranță se va demonstra în viitor.

A mai menționat că, penalitatea a început să curgă de la 14 februarie 2019 (data

când a fost nereclamată scrisoarea respectivă) și până la momentul depuneri acțiunii

constituie suma de 20170,18 de lei, suma a fost calculată pentru două perioade de

timp: 15 februarie 2019 – 23 februarie 2019 (se aplică penalitatea în mărimea de

5%); 24 februarie 2019 – 09 aprilie 2019 (se aplică penalitatea în mărimea de 1%

potrivit noilor prevederi legale).

A solicitat reclamanta încasarea din contul pârâtului contravaloarea produsului

care constituie 22411,32 de lei, penalității calculate până la momentul emiterii

hotărârii judecătorești, cheltuielile pentru asistentă juridică în suma de 7400 de lei și

alte cheltuieli de judecată precum comandarea extrasului din Registrul de stat al

persoanelor juridice, în suma de 110 de lei; trimiterile poștale, în suma de 22,30 de

lei.

Prin hotărârea din 11 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de Alina Druță a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. A fost încasat

de la Alina Druța în beneficiul ÎM ,,Com Minerva” SRL suma de 3500 de lei cu titlu

de cheltuieli pentru asistența juridică. A fost încasat de la Alina Druța în contul

bugetului de stat a cheltuielilor suportate de instanța de judecată în legătură cu

soluționarea cauzei în mărime de 29 de lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 01 septembrie 2020, Alina

Druța, reprezentată de avocatul Andrei Tatar a declarat apel împotriva hotărârii din

11 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat admiterea

apelului declarat, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri prin

care acțiunea civilă să fie admisă integral.

2

Prin decizia din 10 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Alina Druța, reprezentată de avocatul Andrei Tatar, și a fost menținută

hotărârea din 11 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În susținerea soluției sale, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art.6 lit. a),

b), c), art.9 lit. i), art.17 alin.(5)-(6) Legii Nr. 105 din 13 martie 2003 privind

protecția consumatorilor, și a constatat că, prima instanța corect a a stabilit că,

potrivit bonului de plată nr.12029173 din 28 mai 2015, Druța Alina a procurat de la

ÎM „Com Minerva” SRL mai multe bunuri, la caz, se reține bunul – cuptor GL 66 M,

în valoare de 7 152,82 lei (f.d.11).

Potrivit certificatului de garanție nr.0008064 din 28 mai 2015, eliberat pentru

bunul vândut – cuptor, de model GL 66MNTBR Nero, nr. serie 116.0278875, data

vânzării bunului este 28 mai 2015, iar termenul de garanție al cuptorului este de 36

luni, durata medie de utilizare fiind 7 ani (f.d.11).

La caz, instanța de apel a reținut că, în certificatul de garanție sunt indicate

următoarele prevederi pentru care intimatul este responsabil și anume: 1) Termenul

de garanție este de 36 luni, adică din luna mai 2015 până în luna mai 2018; 2)

Perioada de garanție acordată de fabricant pentru aparatele menționai

factură/chitanță/bonul fiscal de cumpărare decurge de la data cumpărării; 3) Garanția

se pierde la îndeplinirea oricăreia din condițiile de mai jos: Schimbarea stării

originale a produsului; păstrarea în condiții improprii; expunerea la acțiunea

substanțelor chimice, corozive, expunerea la intemperii ce pot deteriora produsului;

pătrunderea lichidelor, insectelor, rozătoarelor în interiorul produsului; depuneri de

calcar, etc.

La fel, instanța de apel a menționat că, pe parcursul exploatării cuptorului,

reclamanta nu a înaintat careva obiecții în adresa comerciantului în perioada garanției

de 3 (trei) ani.

În speță, instanța de apel a notat că, apelanta-reclamantă Druța Alina, având

obiecții referitor la bunul procurat, a expediat la adresa magazinului de la care a

procurat bunul, indicată în bonul de plată (mun.Chișinău, str. A. Pușkin 50), o

reclamație, începând cu data de 30 ianuarie 2019, dar care a fost returnată cu

mențiunea factorului poștal nereclamat (f.d.9). Ulterior, la 04 martie 2019

reclamantul a expediat o reclamație către pârât, indicând deja adresa juridică a

acestuia, conform extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice

(mun.Chișinău, str.Drumul Viilor 8), dar care, la fel, a fost returnată ca nereclamată

(f.d.10, 13, 14).

Conform prevederilor art.10 alin.(5) al Legii privind protecția consumatorilor,

consumatorul, după expirarea termenului de garanție, poate pretinde vânzătorului,

prestatorului remedierea sau înlocuirea gratuită ori restituirea contravalorii

produsului, serviciului care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost

vândute, ca urmare a unor vicii ascunse apărute pe durata de funcționare a acestora.

Potrivit prevederilor art.12 alin.(5) al aceleiași legi, vânzătorul, producătorul

sânt obligați să asigure posibilitatea utilizării produselor de folosință îndelungată pe

toată durata de funcționare, stabilită în documentul normativ. În acest scop, ei au

obligația să asigure reparația și deservirea tehnică a lor, precum și să asigure piese de

schimb și componente în volumul și sortimentul necesar, pe toată durata de

funcționare, iar în cazul în care durata de funcționare nu este prevăzută - în decurs de

3

10 ani de la data vânzării. Dacă data vânzării nu poate fi determinată, durata de

funcționare se calculează de la data fabricării.

Astfel, instanța de apel a reținut că, deși a expirat perioada garanției de 3 (trei)

ani a produsului procurat, s-a încercat remedierea situației create. Astfel, potrivit

conversației prezentate la dosar, care a avut loc între reclamanta-apelantă Druța Alina

și Lucian Dima (director de vânzări în cadrul SRL ,,Franke Romania”), se constată

că, la 16 octombrie 2018 apelantei Druța Alina i s-au prezentat 4 variante de cuptor,

cu design apropiat de cel pe care l-a invocat că și-l dorește, din catalogul Franke

(România), menționând suplimentar că, la prețurile din catalog ale acestor bunuri, se

acordă și un discount de 20%, așa cum a solicitat reclamanta-apelantă (f.d.52). Prin

urmare instanța de apel a reținut că, la 18 octombrie 2018, Druța Alina a răspuns că,

își dorește cuptorul de model CR 982 M BK M DCT TFT, la prețul din Italia (f.d.54).

La 07 noiembrie 2018, reclamanta a expediat un mesaj, în care înștiințează despre

intenția de a apela la un avocat pentru a soluționa situația creată în instanța de

judecată, ca urmare a neajungerii la o înțelegere privind cuptorul Franke. (f.d.55)

Potrivit mesajului trimis către reclamanta-apelantă la data de 08 noiembrie 2018

rezultă că, s-a discutat la telefon între timp și că, în plus, față de oferta anterioară, i se

propune reclamantei cuptorul de model SG 62 M GF (547 euro), la schimb, pentru

cuptorul de model GL 66M NT BK, pe care reclamanta nu a acceptat să fie adus la

conformitate și pentru care a indicat că a plătit 400 de euro. Totodată, s-a menționat

că nu poate fi oferit reclamantei cuptorul de model CR 982 M BK M DCT TFT la

prețul din oferta indicată de acesta de 713 de euro (f.d.57), iar din mesajul expediat în

adresa reclamantei la data de 16 noiembrie 2018, rezultă că, este exprimat acordul de

a-i restitui contravaloarea cuptorului indicată de ea, în mărime de 400 de euro.

(f.d.58)

Prin urmare, instanța de apel a constatat că, apelantei Druța Alina i s-au

prezentat mai multe alternative de a remedia situația invocată, dar aceasta nu le-a

acceptat, ceea ce demonstrează netemeinicia pretenției invocate de apelanta-

reclamantă, precum că i s-a fi refuzat, în mod tacit, satisfacerea cerințelor înaintate,

fapt care contravine prevederilor art.18 al Legii privind protecția consumatorilor,

potrivit cărora, în cazul în care consumatorul nu este de acord cu rezultatele

examinării reclamației sau în cazul refuzului de a satisface reclamația, consumatorul

are dreptul să se adreseze organelor abilitate cu funcții de protecție a consumatorilor

sau, conform procedurii civile, în instanța de judecată, anexând la petiție copia de pe

răspunsul vânzătorului sau, în cazul refuzului tacit, documentele care confirmă

depunerea reclamației în adresa vânzătorului.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a constatat că, reclamanta nu

a justificat pretenția privind încasarea din contul pârâtului a sumei de 7152,82 de lei,

care constituie contravaloarea bunului. Astfel, se constată că, nu a fost prezentat nici

un raport de expertiză, care ar demonstra care este cauza defecțiunii bunului procurat,

invocată de reclamant, cărei situații sau acțiuni/inacțiuni se datorează, defectul etc..

In această ordine de idei, instanța de apel raportând normele citate la materialele

cauzei a conchis că, prima instanță corect a ajuns la concluzia respingerii acțiunii

depuse de Alina Druța cu privire la încasarea din contul pârâtului a contravalorii

bunului în mărime de 7152,82 lei, iar pe cale de consecință, întemeiat au fost respinse

și cerințele subsecvente privind încasarea penalității în mărime de 29040,45 de lei, a

prejudiciului moral cauzat, în mărime de 1000000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

4

La fel, instanța de apel aplicând prevederile art.94 alin.(1), art.96 alin.(1) -(11)

din Codul de procedură civilă, a conchis că din înscrisurile probatorii anexate la

materialele cauzei, (f.d.41, 51), se confirmă faptul că, în cadrul examinării prezentei

cauze civile, societatea - pârâta a fost asistată de avocat pentru serviciile căruia a

achitat suma de 3500 de lei, iar dat fiind faptul că, acțiunea reclamantei sa dovedit a

fi neîntemeiată, prima instanță în mod întemeiat a încasat de la reclamantă în

beneficiul pârâtei cheltuielile legate cu asistența juridică în sumă de 3500 lei.

La 26 august 2021, Alina Druța, reprezentată de avocatul Andrei Tatar, a

declarat recurs împotriva deciziei din 10 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material și procedural, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar aceste încălcări ale instanței de apel au dus la soluționarea

greșită a litigiului.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, instanța de apel a emis deciziei la 10 iunie 2021, și a expediat participanților la

proces copia deciziei prin intermediul poștei electronice la 26 iulie 2021, fapt

confirmat prin extrasul din poșta electronică. (f.d.82)

Astfel, având în vedere faptul că, recursul declarat împotriva deciziei din 10

iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la 30 iulie 2021, în

conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în

termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 16 septembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție, în

conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a expediat intimatei

copia recursului și a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței

timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 25 octombrie 2021, ÎM „Com Minerva” SRL, reprezentată de avocatul

Alexandru Canja, a depus referință, prin care au solicitat de a considerat recursul

declarat ca fiind inadmisibil.

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

că, recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

5

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că, aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Alina Druță, reprezentată de

avocatul Andrei Tatar, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale că, nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

6

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Alina Druță, reprezentată de avocatul Andrei Tatar, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Alina Druță, reprezentată de avocatul Andrei Tatar, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

7