2ra-1780/22 — restituirea contravalorii bunului, incasarea penalitatii, repararea prejudiciului si comepensarea cheltuielilor de judecata

2ra-1780/22 — restituirea contravalorii bunului, incasarea penalitatii, repararea prejudiciului si comepensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1780/22

2-19099927-01-2ra-21122022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. L. Lavric)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Malîi, V. Sîrbu, V. Cotorobai)

ÎNCHEIERE

08 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Nicolae Pindus, reprezentat

de avocatul Larisa Volghin,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Pindus

împotriva Întreprinzătorului Individual „Cervac Alina” cu privire la restituirea

contravalorii bunului, încasarea penalității, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 02 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 24 aprilie 2019, Nicolae Pindus, reprezentat de avocatul Larisa Volghin, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinzătorului Individual „Cervac

Alina”, (în continuare Î.I. „Cervac Alina”), solicitând încasarea prejudiciului

material în sumă de 38320 de lei, ce constituie contravaloarea bunului, încasarea

penalității în sumă de 356376 de lei, încasarea prejudiciului moral în sumă de

100000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în data de 04 decembrie 2018 a

încheiat cu Î.I. „Cervac Alina” contractul de antrepriză individual nr. 743, obiectul

contractului constituind mobila produsă de antreprenor la comandă. Costul total al

mobilei, conform contractului este de 38320 de lei, care a fost achitat integral în ziua

încheierii contractului. Mobila urma să fie produsă în decurs de 30 zile lucrătoare.

Conform prevederilor contractului, data prestării serviciului, termenul de producere

a mobilierului și terminare a lucrărilor, a expirat la data de 21 ianuarie 2019.

Termenul a fost depășit de către pârât fără temei și fără a-l anunța despre întârziere

și cauzele acesteia. În contextul raportului juridic existent, termenul executării

contractului a fost stabilit 30 zile lucrătoare, care a survenit la data de 21 ianuarie

2019 și este cert că, lucrările nu au fost executate în termenul prevăzut în contract și

situația continuă.

Prin reclamația expediată la data de 26 februarie 2019, și-a exprimat pretențiile

față de modul în care a fost executat contractul de antrepriză și a solicitat restituirea

1

mijloacelor bănești achitate pentru executarea mobilei, însă reclamația a rămas fără

răspuns.

Reclamantul a precizat că, în data de 22 februarie 2019 i-a fost adusă acasă

mobila, care nu corespunde materialelor și mărimilor bucătăriei la 18 cm. Respectiv,

nu a putut fi instalată. Dulapurile de jos erau asamblate strâmb, cu decalaj neuniform.

Elemente de mobilier cu zgârieturi, materialele din care au fost executate ușile, sunt

zgâriate, elemente de mobilier au fost fixate defectuos. Meșterii încercau să ascundă

defectele și tăiau mobila. Inițial au început să taie chiar în bucătărie niște plăci din

bucățile din rezerva cu care intenționau să acopere golurile din mobilă, le uneau la

dulap ca să se deschidă ușa. La instalare, au deteriorat placa din spatele dulapurilor.

Placa din spate este lipită din bucăți. Sertarele sunt strâmbe cu crăpături pe interior.

Meșterii au găurit suplimentar, inutil, pereții proaspăt reparați, apoi au lăsat mobila

neinstalată în bucătărie și au plecat. Mecanismele nu corespund celor declarate,

mecanismele de autodeschidere/închidere lipsesc cu desăvârșire. Polița din dulap nu

este stabilă, se mișcă la atingere. Marginea blatului de lucru și a dulapurilor de sus

se dezlipește. Toate lucrările executate de către pârât, în baza contractului încheiat,

nu corespund. Astfel, mecanismele nu corespund celor declarate, persistă defecțiuni

ale mobilei, instalarea neconformă a bucăților de mobilier, dimensiunile nu

corespund, încercarea de montare era necalitativă, erau zgârieturi și materialul se

dezlipea. Termenul de montare a fost depășit cu mult față de cel prevăzut în contract.

Chiuveta „Rondo 139 Polisajli 0,80”, în general, nu a fost adusă.

Reclamantul a suținut că, discuțiile telefonice nu au condus la soluționarea

litigiului. Prin reclamația recepționată de către pârât la data de 01 martie 2019, a fost

declarată rezilierea contractului de antrepriză. Reclamațiile adresate pârâtului au

rămas fără răspuns. La fel, a fost depusă reclamație și la Agenția pentru Protecția

Consumatorilor și Supravegherea Pieței. Pârâtul nu s-a prezentat la Agenția pentru

Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței, pentru soluționarea conflictului

extrajudiciar.

Prin prisma prevederilor art. 32 alin. (2) al Legii privind protecția

consumatorilor, reclamantul a pretins ca pentru încălcarea termenelor, urmează să-i

achite o penalitate în mărime de 356376 de lei pentru 90 de zile de întârziere. În

context, reclamantul a considerat aplicabile prevederile Legii cu privire la protecția

consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003 (în continuare Legea nr.105/2003),

făcând trimitere la art. 5 lit. c), art. 13 alin. (1), (2) al Legii nr.105/2003.

Reclamantul a afirmat că, pârâtul i-a cauzat un prejudiciu moral estimat la suma

de 100000 de lei, fiind o sumă suficientă, în opinia sa, pentru perioada dată.

Prin încheierea din 08 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

a fost ordonată efectuarea expertizei de către Camera de Comerț și Industrie, în

sensul determinării stării, de facto, a setului de mobilă de bucătărie, fiind suspendat

procesul până la prezentarea raportului de expertiză.

Prin încheierea din 06 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

a fost reluat procesul, ca urmare a parvenirii în instanță la data de 05 decembrie 2019

a raportului de expertiză nr. 04300034, întocmit de către Camera de Comerț și

Industrie.

Prin cererea înregistrată la data de 10 decembrie 2019, Nicolae Pindus,

reprezentat de avocatul Larisa Volghin, reiterând, în esență, circumstanțele din

cererea de chemare în judecată inițială, a solicitat încasarea sumei de 38320 de lei,

2

ce constituie contravaloarea mobilei de bucătărie, încasarea penalității în sumă de

689760 de lei, încasarea prejudiciului moral în sumă de 100000 de lei, încasarea

sumei de 2400 de lei cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea expertizei, conform

bonului fiscal din 19 noiembrie 2019, a sumei de 2505 lei, achitată pentru serviciile

executorului judecătoresc.

Prin hotărârea din 10 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Nicolae

Pindus împotriva Î.I. „Cervac Alina” cu privire la restituirea contravalorii bunului,

încasarea penalității pentru încălcarea termenului de prestare a serviciului, repararea

prejudiciului moral, încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 02 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Nicolae Pindus și s-a casat parțial hotărârea din 10 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și anume în partea respingerii pretenției de

încasare a penalității și de reparare a prejudiciului moral, cu compensarea

cheltuielilor de judecată și în această parte s-a pronunțat o nouă hotărâre, prin care

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Pindus și s-a

încasat din contul Î.I. „Cervac Alina” în beneficiul lui Nicolae Pindus penalitatea în

sumă de 38320 de lei, prejudiciul moral în sumă de 5000 de lei și cheltuielile de

judecată în sumă de 4905 de lei; s-a încasat din contul Î.I. „Cervac Alina” în

beneficiul statului taxa de stat aferentă cererii de chemare în judecată și a cererii de

apel, de la plata căreia a fost scutit reclamantul/apelant în temeiul legii, în sumă de

2186,80 de lei.

În consolidarea soluției, instanța de apel a considerat că, prima instanță

întemeiat a respins pretențiile apelantului/reclamant Nicolae Pindus privind

restituirea contravalorii bunului, or, la caz nu au fost prezentat probe pertinente și

concludente, care ar confirma cu certitudine existența defectelor tehnice, precum și

necorespunderea standardelor mobilei efectuate de Î.I. ,,Alina Cervac”.

În acest context, instanța de apel a relevat că, raportul de expertiză nr. 0430034

din 19 noiembrie 2019, efectuat de expertul-evaluator Nadejda Novac din cadrul

Camerei de Comerț și Industrie nu poate fi apreciat ca o forță probantă prestabilită,

deoarece executorul expertizei nu s-a condus de normative tehnice, inclusiv reguli

de inspectare a mobilei, limitând-se doar la examinarea, de fapt, a mobilei. La fel,

expertul nu a explicat cert modul de constatare a spațiului liber de 100 mm, indicat

în raport, identificat între dulapurile inferioare și aragaz, însă a relatat că, lungimea

totală a spațiului gol rezervat pentru aragaz nu a fost măsurată, în vederea comparării

cu mărimea indicată în proiectul individual anexat la contract. De asemenea, s-a

indicat și despre diversitatea cauzelor dezlipirii canturilor, nefiind stabilit motivul

dezlipirii, totodată fiind specificat despre posibilitatea remedierii acestora. La

capitolul respectiv, instanța de apel a reținut că, deși, apelantul Nicolae Pindus atât

în plângerea depusă în adresa Agenției pentru Protecția Consumatorilor, cât și în

cererea de chemare în judecată a invocat și efectuarea lucrării necalitative din partea

Î.I. „Cervac Alina”, acesta nu a depus în adresa executantului o reclamație referitoare

la produsele necorespunzătoare cu indicarea concretă a acestor neajunsuri și

remedierea acestora.

Instanța de apel a conchis că, prima instanță incorect a reținut și stabilit că

antreprenorul și-ar fi executat deplin obligațiile contractuale, urmare a cărui fapt

3

pretenția reclamantului privind încasarea penalității și a prejudiciului moral urmează

a fi admisă, însă parțial.

Cu referire la cerințele reclamantului Nicolae Pindus privind încasarea

penalității în sumă de 689760 de lei, pentru întârzierea executării mobilei, instanța

de apel a reiterat că, instanța de fond greșit a concluzionat asupra netemeiniciei

acesteia, or, reieșind din conținutul art. 21 alin. (1) al Legii nr. 105/2003, prestatorul

(executantul) este obligat să asigure prestarea serviciului (executarea lucrării) în

termenele și condițiile stabilite în reglementările specifice în domeniu sau stipulate

în contractul de prestare a serviciului (executare a lucrării).

În context au fost citate prevederile art. 32 alin. (1),(2) al Legii nr. 105/2003, în

vigoare la data semnării contractului.

La caz, instanța de apel a reținut potrivit circumstanțelor cauzei că,

antreprenorul în persoana Î.I. ,,Cervac Alina” avea obligația de a presta serviciul

calitativ și conform condițiilor contractuale și anume să execute, livreze și să

monteze bucătăria comandată, în termen de 30 zile lucrătoare, termenul expirând la

21 ianuarie 2019 inclusiv, pe când mobila a fost adusă la domiciliul

apelantului/reclamant Nicolae Pindus la 22 februarie 2019, nefiind finalizate

lucrările de montare/instalare a acesteia.

Prin urmare luând în considerare că, antreprenorul a încălcat termenul și dreptul

consumatorului Nicolae Pindus de a beneficia de produsul comandat, care nu sânt

imputabile consumatorului, în temeiul art. 32 alin. (1) al Legii nr. 105/2003, Nicolae

Pindus poate beneficia de încasarea de la Î.I. ,,Cervac Alina”, prin aplicarea

prevederilor art. 630 Cod civil, a penalității în sumă de 38320 de lei, ce constituie

contravaloarea produsului. Or, penalitatea calculată în temeiul în temeiul art. 32 alin.

(1) al Legii nr. 105/2003 este vădit disproporționată în raport cu valoarea produsului

contractat, urmare a cărui fapt instanța a conchis necesar a o reduce până la valoarea

bunului.

De asemenea, instanța de apel a reținut ca fiind justificată cerința reclamantului

privind repararea prejudiciului moral, dar într-un cuantum mai redus decât cel

pretins de reclamant și anume, în limita sumei de 5000 de lei, or, prin neexecutarea

în termen de către Î.I. „Cervac Alina” a obligațiilor asumate conform contractului de

antrepriză, ultimul i-a cauzat reclamantului daune morale, exprimate prin suferințe

psihice ce au dus la acutizarea maladiilor de care suferea.

Instanța de apel a citat prevederile art. 1422 alin. (1), art. 1423 Cod civil,

În acest sens, instanța de apel a precizat că, la determinarea mărimii

compensației pentru prejudiciul moral, instanța de judecată ia în considerare atât

aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării suferințelor psihice sau fizice părții

vătămate, cât și datele obiective care certifică acest fapt, îndeosebi: - importanța

vitală a drepturilor personale nepatrimoniale și a bunurilor (viața, sănătatea,

libertatea, inviolabilitatea locuinței, secretul personal și familial, onoarea,

demnitatea și reputația profesională etc.); - nivelul (gradul) suportării de către

persoana vătămată a suferințelor psihice sau fizice (lipsirea de libertate, pricinuirea

vătămării corporale, decesul persoanelor apropiate (rudelor), pierderea sau limitarea

capacității de muncă etc.); - felul vinovăției (intenția, imprudența) persoanei care a

cauzat prejudiciul, în cazul în care pentru repararea prejudiciului moral este necesară

prezența ei. Or, la determinarea mărimii prejudiciului moral în echivalent bănesc,

instanțele sunt în drept să ia în considerare și alte circumstanțe probatoare prin actele

4

pricinii, în particular, situația familială și materială a persoanei care poartă

răspundere pentru cauzarea prejudiciului moral părții vătămate.

Astfel, prin prisma celor expuse anterior și având în vedere suferințele

reclamantului suportate ca urmare a neexecutării în termen a obligațiilor

contractuale de către pârât, emoțiile negative condiționate de nesiguranța executării

contractului de către pârât, instanța de apel a apreciat ca fiind justificată suma de

5000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral, or, suma de 100000 de lei este una excesivă

și exagerată.

Redând prevederile art. 82, art. 94 alin. (1), (3), (4), art. 98 alin. (1), (3), (4)

Cod de procedură civilă, ținând cont de faptul că acțiunea apelantului/reclamant a

fost admisă parțial, ultimul fiind scutit, în virtutea legii, de plata taxei de stat la

înaintarea acțiunii și a cererii de apel, instanța de apel a considerat necesar a încasa

din contul Î.I. „Cervac Alina” în beneficiul statului taxa de stat proporțional

pretențiilor admise, având în vedere caracterul patrimonial al acestora, în partea

penalității și caracterul nepatrimonial, în partea reparării prejudiciului moral.

De asemenea, instanța de apel a conchis necesar a încasa de la Î.I. „Cervac

Alina” în folosul lui Nicolae Pindus cheltuielile de judecată compuse din suma de

2400 de lei, cu titlu de taxă pentru efectuarea expertizei conform bonului fiscal nr.

0001 din 19 noiembrie 2019 și suma de 2505 lei, achitați pentru serviciile

executorului judecătoresc, aceste cheltuieli fiind rezonabile și necesare examinării

corecte și obiective a cauzei.

La 09 decembrie 2022, Nicolae Pindus, reprezentat de avocatul Larisa Volghin,

a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 02 iunie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului s-a invocat că, în decizia instanței de apel nu au fost

expuse motivele cererii de apel, nu s-au examinat probele care au servit temei pentru

invocarea cerințelor, precum și au fost încălcate normele de drept material prin

neaplicarea prevederilor Legii nr. 105/2003 care trebuia să fie aplicate și a aplicat

art. 630 Cod civil, care în acest caz nu trebuia să fie aplicat.

Totodată, a menționat că, Legea nr. 105/2003 a devenit, în cazul dat, în practica

aplicării de către instanțele ierarhic inferioare, o lege/articol declarativ, iar invocarea

neîndeplinirii cerințelor acestor prevederi, s-a ignorat. Motivarea hotărârilor este o

garanție pentru părți că, cererile lor au fost analizate cu atenție și oferă posibilitatea

exercitării controlului judiciar. Analiza care judecătorul o face în legătură cu

motivele de fapt și de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite

soluții, trebuie să fie clară, simplă, precisă, concisă și fermă, să aibă putere de

convingere. Nemotivarea hotărârii sau o motivare necorespunzătoare atrage casarea.

Recurentul a indicat la capitolul „tratament disproporționat” că, atât prima

instanță de judecată, cât și instanța de apel au trecut cu vederea situația reală a

lucrurilor, starea materială și morală. La examinarea apelului, a declarat că nu are

mobilă din cauza intimatului, banii fiind achitați pârâtului în anul 2018 pentru

mobila care nu a fost posibil de instalat/folosit, precum și chiuveta achitată, nu i-a

fost livrată.

La judecarea litigiilor referitoare la protecția drepturilor consumatorilor,

instanțele judecătorești trebuie să țină cont de faptul că statul, conform art. 5, art. 22

din Legea nr. 105/2003, asigură consumatorilor protecția drepturilor lor legitime și

5

le oferă posibilitatea liberei alegeri a produselor, serviciilor, prin elaborarea și

promovarea la nivelul de stat a politicii în domeniul protecției drepturilor

consumatorilor, elaborarea și aprobarea legilor și altor acte normative în domeniu,

prin organizarea și exercitarea controlului și supravegherii de stat asupra respectării

legislației în domeniu, precum și a cerințelor prescrise sau declarate referitoare la

produse, servicii. Instanțele de judecată dispun de posibilitatea atragerii în proces a

autorităților publice prevăzute la art. 23 din Legea nr. 105/2003, pentru a depune

concluzii în vederea apărării drepturilor și intereselor consumatorului, reieșind din

atribuțiile autorităților respective.

Recurentul a opinat că, instanța de apel a încălcat prevederile art. 240 alin. (3)

Cod de procedură civilă, conform cărora judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a

ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele învestirii. În contextul schimbării obiectului

cererii de chemare în judecată prin aceea că pretențiile decurg din Legea nr.105/2003

și contractul încheiat. Instanța a substituit din oficiu cerința privind încasarea

penalității și suma ei cu cerința privind încasarea pagubei materiale și suma ei.

O altă critică de nelegalitate adusă hotărârii recurate vizează soluția de

respingere a cerinței privind restituirea contravalorii produsului, or, recurentul a

susținut că, contrar alegațiilor instanțelor, încheierea unor astfel de contracte

determină nașterea raporturilor juridice în conținutul cărora sunt incluse drepturi și

obligații în sarcina părților și numai în ipoteza neexecutării obligațiilor din motive

neimputabile s-ar fi pus problema analizei unei cauze exoneratoare de la plata

sumelor solicitate, iar forma ad probationem se impune din considerente practice,

întrucât asigură posibilitatea părților contractante de a putea dovedi conținutul

contractelor pe care le-au încheiat.

De asemenea, a indicat despre nemotivarea deciziilor atacate, or, textul legal

are în vedere omisiunea de a examina motivele invocate și argumentele de fapt sau

de drept indicate de parte, care, fiind larg dezvoltate, sunt subsumate motivului care

îl apreciază critic. Instanțele descriu circumstanțele și aplică legea părtinitor,

tendențios, vădit în favoarea intimatului.

În contextul prevederilor art. 148 alin. (1) Cod de procedură civilă coroborat cu

prevederile art. 18-5 alin. (3) al Legii nr.105/2003, intimatul nu a făcut uz de dreptul

prevăzut de lege de a cere instanței dispunerea efectuării unei expertize a mobilei

confecționate. Mai mult, a fost împotriva dispunerii expertizei mobilei, eschivându-

se astfel de la cheltuielile necesare pentru expertiză, lăsând să le suporte unilateral.

Dispozițiile Legii nr.105/2003 și Codului civil nu instituie drept condiție

obligativitatea consumatorului de a accepta serviciul pretins prestat (mobilă), invers,

permite consumatorului să decidă, modalitatea recuperării din variantele legale.

Astfel, a optat pentru mijloacele bănești, fiindcă mobila nu era posibil de folosit după

destinație, defectele fiind majore. Criticile din cererea de apel nu au fost înlăturate.

La fel, a considerat nejustificată micșorarea sumei penalității, precum și a

opinat că, executarea necorespunzătoare a contractului deja constituie temei de

răspundere pentru prejudiciul nepatrimonial.

Copia recursului declarat, prin scrisoarea datată cu 21 decembrie 2022 (f.d.209)

a fost expediată în adresa intimatului, fiind restituită corespondența instanței cu

mențiunea „necunoscut” (f.d.211-212).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

6

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 02 iunie 2022, iar cererea de recurs

a fost depusă la 09 decembrie 2022.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale către participanții

la proces la data de 31 octombrie 2022, inclusiv prin intermediul poștei electronice

(f.d.198). Astfel, recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Nicolae Pindus, reprezentat de

avocatul Larisa Volghin, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Nicolae Pindus, reprezentat de

avocatul Larisa Volghin, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

7

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Nicolae Pindus, reprezentat de avocatul

Larisa Volghin.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Nicolae Pindus, reprezentat de

avocatul Larisa Volghin, împotriva deciziei din 02 iunie 2022 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

8