2ra-1018/22 — constatarea nulitatii clauzelor contractuale, rezolutiunea contractului, repararea prejudiciului moral, incasarea penalitatii si compensarea cheltuielilor de judecata

2ra-1018/22 — constatarea nulitatii clauzelor contractuale, rezolutiunea contractului, repararea prejudiciului moral, incasarea penalitatii si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1018/22

2-19102677-01-2ra-26072022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. M. Frunze)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Pruteanu, I. Țurcan, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

02 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea Comercială

„INDART” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Svetlana

Chirilenco,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Tintiuc

împotriva Societății Comerciale „INDART” Societate cu Răspundere Limitată cu

privire la constatarea nulității clauzelor contractuale, rezoluțiunea contractului,

încasarea penalității, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 24 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 10 iunie 2019, Mihail Tintiuc, reprezentat de avocatul Vitalie Bunduchi, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății Comerciale „INDART”

Societate cu Răspundere Limitată, (în continuare S.C. „INDART” S.R.L.),

solicitând constatarea nulității clauzelor din pct. 8.2 și pct. 8.3 din contractul de

confecționare a mobilei încheiat la data de 03 decembrie 2018 cu S.C. „INDART”

S.R.L., rezoluțiunea contractului din 03 decembrie 2018, cu repunerea părților în

poziția inițială, prin care S.C. „INDART” S.R.L. să-i restituie suma de 40000 de lei,

achitată cu titlu de avans, iar mobila confecționată de restituit S.C. „INDART”

S.R.L., încasarea din contul S.C. „INDART” S.R.L. a penalității în mărime de

143640 de lei, a sumei de 5000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și a sumei de 6000

de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în data de 03 decembrie 2018,

între el, în calitate de beneficiar și S.C. „INDART” S.R.L., în calitate de executor, a

fost încheiat contractul de confecționare a mobilei. Conform pct. 1.1 al contractului,

executorul, conform, cerințelor și opțiunilor indicate de beneficiar elaborează

design-proiectul mobilei, iar în baza pct. 1.2 al contractului, executorul s-a obligat

să confecționeze și să livreze către beneficiar mobila în cantitatea și asortimentul

indicat în schița, care constituie partea indispensabilă a contractului. În pct. 2.1 al

contractului s-a indicat suma de 79800 de lei ca fiind costul total al mobilei. La data

1

semnării contractului, a achitat suma de 40000 de lei, în scopul respectării pct. 2.2

al contractului, conform bonului fiscal eliberat.

Reclamantul a susținut că, la data încheierii contractului, pârâtul a prezentat

mostre de o calitatea înaltă și i-a oferit garanții că toate piesele de mobilier vor

corespunde mostrelor prezentate, precum și că, în cel mai scurt timp va prezenta

proiectul spre aprobare, ce urma a fi întocmit. Totodată, conform înțelegerilor

verbale, cât și din textul anexei la contract, pârâtul a garantat executarea lucrărilor

în termen 25-30 zile lucrătoare, data limită fiind 30 ianuarie 2019.

Reclamantul a afirmat că, pârâtul a încălcat flagrant prevederile contractuale,

prin: comanda (lucrarea) nu a fost executată în termenii contractuali negociați; nu a

fost invitat la alegerea și stabilirea tuturor detaliilor cu privire la părțile componente

ale mobilei; pârâtul nu a întocmit un design-proiect, dar a inițiat confecționarea

mobilei fără a ține cont de opțiunile și părerea sa; pârâtul se află în întârziere cu mai

mult de trei luni; pârâtul a livrat doar o parte din totalul comenzii, iar mobila care a

fost livrată nu este completă, lipsesc elemente importante din aproape fiecare

unitate; mobila livrată nu corespunde standardului de calitate și nici nu corespunde

culorilor vizualizate pe mostrele prezentate la data semnării contractului; în procesul

de montare a mobilei livrate, din cauza angajaților executorului, au fost produse

prejudicii de ordin tehnic și estetic încăperii unde a fost livrată mobila, cât și tehnicii

de uz casnic, ce se afla în acea încăpere; pârâtul nu oferă date exacte cu privire la

înlăturarea defecțiunilor depistate la mobila care a fost livrată și nici nu a fost

prezentat/stabilit un termen limită pentru executarea lucrărilor; reprezentanții

întreprinderii (managerul) a avut un comportament amoral și neprofesionist,

adresându-se cu cuvinte necenzurate în ultimele discuții, fapt ce poate fi probat prin

înregistrările audio salvate.

La data de 02 mai 2019 a fost expediată la sediul pârâtului, cât și la sediile

secundare ale acestuia, pretenția, recepționată la data de 07 mai 2019 de către

angajații pârâtului, însă, prin răspunsul oferit, a indicat că, pretențiile sunt

neîntemeiate și urmează a fi respinse, or, în opinia pârâtului, ultimul și-a respectat

obligațiile contractuale.

Prim prisma prevederilor art. 1, art. 6 lit. c), art. 10 lit. d), h1 ) și j), art. 21 alin.

(1), alin. (2) lit. b), art. 32 alin. (2) al Legii privind protecția consumatorilor nr. 105

din 13 martie 2003 (în continuare Legea nr.105/2003), reclamantul a pretins că, în

partea ce ține de prevederile stabilite în pct. 8.2, pct. 8.3 ale contractului și anume

limitarea răspunderii pârâtului în cazul întârzierii executării obligațiilor contractuale

la o penalitate de 0,01%, sunt nule de drept, având în vedere că sunt în contradicție

cu reglementările stabilite de art. 32 alin. (2) din Legea nr. 105/2003, iar pct. 8.2 al

contractului, încălcă prevederile art. 21 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 105/2003.

Cu referire la art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (1), alin. (5) lit. b), r), art. 6 alin. (5) al

Legii privind clauzele abuzive încheiate cu consumatorii nr. 256 din 09 decembrie

2011, a invocat nulitatea clauzelor stabilite în pct. 8.2, pct. 8.3 ale contractului. Or,

pentru a reține existența unei clauze abuzive, urmează a fi verificată îndeplinirea

următoarelor condiții generale: (1) clauza contractuală în litigiu să nu fi fost

negociată; (2) prin ea însăși creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și

obligațiile părților; (3) dezechilibrul creat este în detrimentul consumatorului,

nefiind respectată cerința bunei-credințe. Iar în prezenta speță aceste condiții au fost

2

întrunite. A semnat un contract de adeziune prezentat de către pârât, negocierile au

vizat doar termenul de executare și modalitățile de plată, mărimea acestora, în rest

condițiile contractuale au fost dictate de către pârât. Penalitatea stabilită de către

pârât în mărime de 0,01% pentru neexecutarea obligațiilor sale creează un

dezechilibru semnificativ. În același contract, în pct. 8.4, pârâtul a stabilit o

penalitate în mărime de 1% în cazul în care reclamantul (consumatorul) va încălca

condițiile contractului. În concluzie, fără echivoc, acest dezechilibru este în

detrimentul său.

Prin hotărârea din 10 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Tintiuc și s-a

constatat nulitatea clauzelor din pct. 8.2 și pct. 8.3 ale contractului de confecționare

a mobilei din 03 decembrie 2018, încheiat între Mihail Tintiuc și S.C. „INDART”

S.R.L.; s-a constatat rezoluțiunea contractului de confecționare a mobilei din 03

decembrie 2018 încheiat între Mihail Tintiuc și S.C. „INDART” S.R.L.; s-a încasat

din contul S.C. „INDART” S.R.L. în beneficiul lui Mihail Tintiuc suma în mărime

de 40000 de lei achitată cu titlu de avans, iar mobila confecționată de S.C.

„INDART” S.R.L. în baza contractului de confecționare a mobilei din 03 decembrie

2018, urmează a fi restituită către S.C. „INDART” S.R.L.; s-a încasat din contul S.C.

„INDART” S.R.L. în beneficiul lui Mihail Tintiuc suma în mărime de 1000 de lei

cu titlu de prejudiciu moral și suma în mărime de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli de

asistentă juridică, iar în total suma în mărime de 4000 de lei; s-a încasat din contul

S.C. „INDART” S.R.L. în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1400 de lei;

în rest, cererea de chemare în judecată înaintată Mihail Tintiuc împotriva S.C.

„INDART” S.R.L. a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 24 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de

apel depusă de S.C. „INDART” S.R.L., reprezentată de avocatul Svetlana

Chirilenco; s-a admis apelul declarat de Mihail Tintiuc, reprezentat de avocatul

Vitalie Bunduchi; s-a casat hotărârea din 10 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, în partea respingerii capătului de cerere cu privire la încasarea

penalității și s-a emis în această parte o nouă hotărâre prin care s-a încasat de la S.C.

„INDART” S.R.L. în beneficiul lui Mihail Tintiuc suma de 79800 de lei cu titlu de

penalitate; s-a încasat de la S.C. „INDART” S.R.L. la buget taxa de stat în sumă de

2394 de lei; în rest, hotărârea a fost menținută.

În consolidarea soluției, instanța de apel a reținut că, prima instanță întemeiat a

constatat drept abuzive și nule clauzele din contractul de confecționare a mobilei din

03 decembrie 2018 încheiat între consumatorul Mihail Tintiuc și profesionistul S.C.

„INDART” S.R.L. și anume pct. 8.2 care prevede „În cazul refuzului beneficiarului

de la îndeplinirea obligațiunilor contractuale pînă la predarea mobilei, avansul nu se

returnează” și pct. 8.3 potrivit căruia „Pentru întârziere executării obligațiilor

contractuale, executorul achită beneficiarului penalitate în mărime de 0,01% pentru

fiecare zi de întârziere, calculată la valoarea lucrărilor rămase neexecutate, dar nu

mai mare valoarea, deoarece s-a dovedit că, contractul de confecționare a mobilei

încheiat între reclamantul Mihail Tintiuc și S.C. „INDART” S.R.L. este un contract

pre-formulat, de adeziune, întrucât părțile au negociat doar asupra termenului de

executare, modalității de plată și prețul contractului.

3

De asemenea, reieșind din faptul că s-a constatat neexecutarea corespunzătoare

a obligațiilor contractuale de către pârâtul S.C. „INDART” S.R.L. prin faptul că a

livrat mobilă reclamantului Mihail Tintiuc contrar comenzii efectuate și anume

mobila nu corespunde standardului de calitate, dimensiunilor comandate, culorilor

vizualizate pe mostrele prezentate la data semnării contractului, în plus, a fost livrată

cu deteriorări, instanța de fond întemeiat a dispus rezoluțiunea contractului de

confecționare a mobilei din 03 decembrie 2018 încheiat între Mihail Tintiuc și S.C.

„INDART” S.R.L., cu repunerea părților în poziția inițială, dispunând încasarea din

contul S.C. „INDART” S.R.L. în beneficiul lui Mihail Tintiuc suma în mărime de

40000 de lei, achitată cu titlu de avans cu restituirea mobilei confecționate de S.C.

„INDART” S.R.L. în baza contractului de confecționare a mobilei din 03 decembrie

2018.

Instanța de apel a considerat întemeiat raționamentul instanței de fond în

privința încasării din contul S.C. „INDART” S.R.L. în beneficiul lui Mihail Tintiuc

a sumei în mărime de 1000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

Instanța de apel a considerat eronată și pripită concluzia instanței de fond

privind respingerea pretenției de încasare a penalității, însă, mărimea procentului în

baza căruia s-a calculat suma penalități în cuantum de 143640 de lei, a considerat

că, este disproporționat de mare.

În acest sens, instanțele de judecată au prerogativa să micșoreze penalitatea,

atunci când aceasta este disproporționat de mare în raport cu prejudiciile real

suportate de către creditor.

La aprecierea disproporționalității clauzei penale, se determină în fiecare caz

concret din așa împrejurări, precum ar fi: durata neexecutării obligației, procentul

excesiv de înalt al clauzei penale (comparativ cu procentul practicat de obicei în alte

contracte de același gen), depășirea substanțială a posibilelor prejudicii rezultate din

neexecutarea obligațiilor.

O importanță deosebită, în acest sens, o are determinarea cât mai concretă a

întinderii prejudiciilor suportate de către creditor, deoarece în dependență de aceasta,

instanța de judecată va stabili proporționalitatea dintre clauza penală și prejudicii. În

această privință, urmând a se lua în considerație nu numai prejudiciul efectiv cauzat

creditorului, ci și venitul ratat.

În contextul celor enunțate, având în vedere prevederile legale coroborate cu

materialele cauzei, totodată, având în vedere că, suma penalității calculate conform

clauzelor contractuale este disproporționat de mare, instanța de apel a conchis că,

apelul declarat de Mihail Tintiuc este întemeiat și urmează a fi admis, urmând a fi

încasată penalitatea în mărime de 79800 de lei, considerând-o proporțională

prevederilor contractuale.

Soluționând cerința privind compensarea cheltuielilor de judecată, instanța de

apel pornind de la prevederile art.82, art. 94 alin.(1) Cod de procedură civilă, având

în vedere că Mihail Tintiuc a avut câștig de cauză, a considerat că, instanța de fond

întemeiat a dispus încasarea de la S.C. „INDART” S.R.L. în beneficiul statului taxa

de stat în mărime de 1400 de lei, iar pentru examinarea cauzei în instanța de apel, se

va încasa de la S.C. „INDART” S.R.L. la buget taxa de stat în sumă de 2394 de lei.

La 12 iulie 2022, S.C. „INDART” S.R.L., reprezentată de avocatul Svetlana

Chirilenco, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 24 mai 2022 a Curții de

4

Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a

cerințelor ca fiind neîntemeiate, compensarea de către intimat a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că, decizia instanței de apel este ilegală,

nefondată, neîntemeiată și contravine prevederilor normelor de drept procesual și

normelor de drept material. Soluția instanței de apel, nu conține o argumentare clară

din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la care s-a ajuns, nefiind

argumentată în totalmente în partea cerințelor din cererea de apel. La adoptarea

soluției, instanța urma a concluziona sub aspectul temeiniciei acțiunii, rezultând din

circumstanțele pricinii constatate, probele care întemeiază concluziile și normele de

drept referitor la aceste circumstanțe, argumentele privind respingerea unor probe,

legile de care s-a călăuzit. În contextul prevederilor art. 373 alin.(2), art.390 alin. (1)

d) Cod de procedură civilă, instanța avea obligația de a da un răspuns cert referitor

la pertinența unui înscris sau altuia, în condițiile când este obligată să reflecte în

hotărâre motivele, pertinența, admisibilitatea, veridicitatea probelor și toate probele

în ansamblu, legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea pricinii,

concluziile sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și

argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultând din prevederile art. 130

alin.(4) Cod de procedură civilă.

Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în practica sa constantă, subliniază

rolul care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 § 1 CEDO, la fel,

arată că, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă

susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a

proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de a proba

sau cel puțin de a le aprecia. De altfel, instanța de apel nu se poate limita să preia

total sau parțial poziția la caz.

Recurentul a afirmat că, obiect al contractului, conform pct.2.1, este prestarea

serviciilor de confecționare și instalare a unui set de mobilă în tot apartamentul în

valoare de 79800 de lei, care urmau a fi confecționate din materialele executorului,

evaluate conform ofertei de preț inițial la prețul de 90725 de lei, cu efectuarea unei

reduceri de 12%. Din probele anexate la materialele dosarului și anume

corespondența care a avut loc între părți prin intermediul poștei electronice și rețeaua

„viber”, rezultă expres că lucrările au avut loc în etape cu aprobarea inițială din

partea clientului

De asemenea, a precizat că, reclamantul și martorul în ședința de judecată,

concomitent prin corespondența anexată la dosar, au recunoscut faptul executării

condițiilor contractului, fiind prezente mici divergențe în partea setului de mobilă

instalat în baie, care pârâtul și-a exprimat acordul, prin răspunsul la cererea

prealabilă, de a le înlătura pe cale amiabilă în cazul în care vor fi depistate în urma

ieșirii la fața locului din partea specialiștilor.

Recurentul a accentuat că, la momentul înaintării acțiunii în instanța de judecată

erau în vigoare prevederile Codului Civil în redacția 2002, la caz fiind aplicabile

prevederile art.7 alin. (3) Cod civil, în redacția 01 martie 2019, în partea prevederilor

art. 735, art. 738, art. 747 Cod civil, în redacția anului 2002, care au fost abrogate,

însă urmează a fi aplicate în cazul dat.

5

Cerințele reclamantului la caz nu sunt întemeiate, neavând niciun suport juridic,

la caz fiind aplicabile prevederile art. 775 alin. (1), (2) Cod civil. Reclamantul nu a

argumentat și prezentat probe confirmative, în sensul prevederilor art.122 alin.(1)

Cod de procedură civilă, în susținerea argumentelor sale și în justificarea răspunderii

delictuale. Or, pentru angajarea răspunderii delictuale urmează a fi întrunite

următoarele condiții: prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă și

prejudiciu și vinovăția.

Recurentul a indicat că, în contextul prevederilor art.822 alin. (2) Cod civil,

conform cărora debitorul este eliberat în cazul în care executarea prestației principale

devine imposibilă fără vina debitorului, nefiind aplicabile prevederile art.2036 alin.

(1) Cod civil, în cazul dat, nefiind probată de către reclamant cauzarea unui

prejudiciu nepatrimonial de către pârât, obligație prevăzută expres de prevederile

art.2043 Cod civil.

Copia recursului declarat, prin scrisoarea datată cu 26 iulie 2022 (Vol.II, f.d.39)

a fost expediată în adresa intimatului, inclusiv avocatului Vitalie Bunduchi și a fost

recepționată de către intimat la data de 28 iulie 2022, conform avizului de recepție

(Vol.II, f.d.41). Din adresa avocatului Vitalie Bunduchi s-a restituit instanței

corespondența cu mențiunea „plecat” (Vol.II, f.d.42-43).

La data de 17 august 2022, prin intermediul poștei (Vol.II, f.d.54), Mihail

Tintiuc, reprezentat de avocatul Vitalie Bunduchi, a depus referință la cererea de

recurs, exprimând poziția în favoarea respingerii recursului ca fiind inadmisibil

și/sau nefondat.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 24 mai 2022, iar cererea de recurs a

fost depusă la 12 iulie 2022, ceea ce denotă că, recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de S.C. „INDART” S.R.L.,

reprezentată de avocatul Svetlana Chirilenco, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

6

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de S.C. „INDART” S.R.L.,

reprezentată de avocatul Svetlana Chirilenco, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de S.C. „INDART” S.R.L., reprezentată de

avocatul Svetlana Chirilenco.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

7

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea Comercială

„INDART” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Svetlana

Chirilenco, împotriva deciziei din 24 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

8