- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 23 iunie 2022
- Stat pârât
- SVK
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Pjonteková și Petejová împotriva Slovaciei
Traducere în română Auto
Prima secțiune CAUZĂ DE PJONTEKOVÁ ȘI PETEJOVÁ v. SLOVAKIA (Aplicații nos. 52505/20 și 52832/20 – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 23 iunie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Pjonteková și Petejová v. Slovacia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Raffaele Sabato, președinte, Alena Poláčková, Davor Derenčinović, judecători și Viktoriya Maradodina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 2 iunie 2022, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Slovaciei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat.
Guvernul slovac („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții s-au plâns de lungimea excesivă a procedurii civile pe care le-au inițiat, respectiv, la 13 mai 1999 și la 26 aprilie 2001, în fața Curții de District Bardejov care solicită plata unei îmbogățiri nejustificate. La 10 martie 2004, Curtea de District s-a aderat la ambele seturi ale procedurii. La 23 martie 2012, Curtea de District a adoptat o hotărâre și reclamanții au apelat. Cazul a fost transmis la 25 iunie 2012 Curtea Regională care a revenit la 28 noiembrie 2013 Curtea de District fără să își revizuiască fondurile. La 15 ianuarie 2014, Curtea de District a emis o hotărâre suplimentară.
După ce a primit din nou cazul la 9 aprilie 2014, Curtea Regională a anulat hotărârile Curții de District și a remis procesul în continuare la 14 septembrie 2015, Curtea de District și-a pronunțat a doua hotărâre cu privire la fondul. Reclamanții au depus o plângere constituțională la 2 decembrie 2019, contestand durata procedurii în fața Curții de District (cazul 10 La 16 decembrie 2019, după apelurile depuse de toate părțile la procedură, Curtea regională a susținut hotărârea Curții de District cu privire la meritul și a anulat partea referitoare la costurile procedurii. 11. Hotărârea Curții de District a devenit finală la 5 februarie 2020 în ceea ce privește fondurile și numai partea referitoare la costurile procedurii a continuat.
La 28 aprilie 2020, Curtea Constituțională a constatat o încălcare a dreptului reclamantului la un proces într-un timp rezonabil în cadrul procedurii dinainte de Curtea de District și a acordat fiecare dintre acestea 7.000 de euro (EUR) în justă satisfacție. În acest sens, Curtea Constituțională a luat în considerare, printre altele, , durata generală a procedurii, precum și faptul că reclamanții nu au contribuit la aceasta și că, la momentul deciziei sale, procedura privind fondurile s-a încheiat deja. La evaluarea lungii procedurii dinainte de Curtea de District, Curtea Constituțională a examinat, de asemenea, perioada în primele două runde ale procedurii de apel, declarând că lungimea globală a peste 20 de ani a fost atât de inacceptabilă.
În ceea ce privește durata procedurii dinainte de Curtea Regională, Curtea Constituțională a respins plângerea constituțională a reclamanților ca fiind evident nefondată, declarând că reclamanții au îndreptat doar rezumatul plângerii lor constituționale pe durata „al treilea rundă” a procedurii de apel. Întrucât aceste proceduri au durat doar 6 luni (Curtea Regională a primit dosarul la 12 iunie 2019 și a hotărât la 16 decembrie 2019), durata procedurii respective nu a putut fi considerată excesivă (IV. US 9/2020). 13. La 19 iunie 2020, Curtea de District a hotărât cu privire la suma costurilor procedurii. Toate părțile au depus o plângere hotărâtă de Curtea de District la 17 decembrie 2020. 14. Procedura s-a încheiat la 3 ianuarie 2021, atunci când ultima decizie a devenit finală.
Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o singură hotărâre. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI 16. Reclamanții se plângeau de întreaga lungime a procedurii civile, susținând că acest lucru a fost incompatibil cu cerința de „tempă rezonabilă”. 6 § 1 din Convenție, care se citește după cum urmează: Articolul „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” 17. Guvernul a susținut că, în ceea ce privește primele două runde ale procedurii de apel (a se vedea punctele 6 și 7 de mai sus), reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne, deoarece nu au contestat aceste perioade în rezumatul plângerii lor constituționale.
Guvernul a susținut, de asemenea, că, având în vedere faptul că încălcarea dreptului reclamanților la o audiere în termen rezonabil și cantitatea de satisfacție echitabilă acordată de Curtea Constituțională (a se vedea punctul 12 de mai sus), reclamanții și-au pierdut statutul de victimă. 18. Reclamanții și-au reiterat argumentele anterioare, subliniind faptul că, având în vedere durata generală a procedurii, justa satisfacție acordată de Curtea Constituțională nu a fost suficientă. În ceea ce privește motivul guvernului de neepuizare, ei au subliniat că, la evaluarea lungii procedurii, Curtea Constituțională a luat în considerare întreaga perioadă. În plus, în cursul primei runde a procedurii de apel, care se află între 26 iunie 2012 și 28 noiembrie 2013, Curtea regională nu a examinat fondurile cauzei, ci a transmis pur și simplu cazul la Curtea de District.
19. În ceea ce privește motivul de neepuizare al guvernului, Curtea remarcă că, la evaluarea lungii procedurii în fața Curții de District, Curtea Constituțională a examinat, de asemenea, în esență, perioadele în care cazul a fost așteptat în fața instanței de apel în prima și a doua rundă a procedurii de apel. În plus, Curtea este de acord cu reclamanții că, în prima rundă a procedurii de apel (a se vedea punctul 6 de mai sus), Curtea regională nu a abordat fondurile cauzei. În mod strict, această perioadă nu poate fi considerată ca o examinare a cauzei cu un al doilea nivel de competență. Prin urmare, Curtea respinge obiecția guvernului privind neepuizarea recourslor interne. 20. În ceea ce privește statutul de victimă al reclamanților, Curtea observă că reclamanții au fost acordate 7 000 EUR fiecare în ceea ce privește satisfacția echitabilă.
Deși această sumă nu este insignificantă, având în vedere întreaga lungime a procedurii, faptul că acestea nu au fost deosebit de complexe și că reclamanții nu au contribuit la lungimea globală, Curtea constată că această sumă nu poate fi considerată suficientă în conformitate cu jurisprudența Curții (a se vedea Scordino v. Italia (nr. 1) [GC], nr. 36813/97, §§ 205-06 și 214-15, ECHR 2006 V). Curtea observă, de asemenea, că, deși în momentul hotărârii Curții Constituționale, procedura nu era în suspensie decât în ceea ce privește costurile procedurii, reclamanții își depuneau plângerea constituțională, în timp ce procedura era în așteptare în fața Curții regionale care, în acel moment, nu mai adoptase nici o decizie.
Atâta timp cât procedurile sunt în așteptare reclamantului are dreptul de a se plânge de lungimea lor în fața Curții Constituționale și poate se plânge în mod repetat. Reclamanții pot, în consecință, încălcarea cerinței de „temp rezonabil”. 21. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 22. În cazul principal al lui Obluk v. Slovakia (nr. 69484/01, 20 septembrie 2006), Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din acest caz.
23. Având în vedere toate documentele prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să justifice durata generală a procedurii la nivel național. Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că în cazul instantanez durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. 24. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEII 25. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 26. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Obluk, citat mai sus).
, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. 27. Curtea consideră în continuare oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. cererile admisibile; declară că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție privind durata excesivă a procedurii civile; deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.
Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 23 iunie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor care pun plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (lungime excesivă a procedurii civile) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Începutul procedurii Încheierea procedurii Niveluri totale de jurisdicție Curtea interioare Numărul de dosar Premiul interimar (în euro) Sumele acordate pentru pecuniar și neîntregire prejudiciu material per reclamant (în euro) [1] 52505/20 19/11/2020 Gabriela PJONTEKOVÁ 1941 13/05/1999 03/01/2021 21 ani, 7 luni și 22 zile 2 niveluri de jurisdicție Curtea Constituțională IV.
US 9/2020 7.000 9.900 52832/20 24/11/2020 Alžbeta PETEJOVÁ 1935 13/05/1999 03/01/2021 21 ani, 7 luni și 22 zile 2 niveluri de jurisdicție Curtea Constituțională IV. US 9/220 7.000 9.900 [1] În plus, orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.
FIRST SECTION
CASE OF PJONTEKOVÁ AND PETEJOVÁ v. SLOVAKIA (Applications nos. 52505/20 and 52832/20 – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 23 June 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Pjonteková and Petejová v. Slovakia, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Raffaele Sabato, President, Alena Poláčková, Davor Derenčinović, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 2 June 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in applications against Slovakia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.
The Slovak Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS
The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.
The applicants complained of the excessive length of civil proceedings that they had initiated, respectively, on 13 May 1999 and on 26 April 2001 before the Bardejov District Court seeking payment of unjust enrichment. On 10 March 2004 the District Court joined both sets of the proceedings.
On 23 March 2012 the District Court adopted a judgment and the applicants appealed. 6 . The case was transmitted on 25 June 2012 to the Regional Court which on 28 November 2013 returned the case to the District Court without reviewing its merits. On 15 January 2014 the District Court issued a supplementary judgment. 7 . Having received the case again on 9 April 2014, the Regional Court quashed the District Court’s judgments and remitted the case for further proceedings on 14 September 2015.
On 29 November 2018 the District Court rendered its second judgment on the merits.
The applicants lodged a constitutional complaint on 2 December 2019, challenging the length of the proceedings before the District Court (case no. 6 C 57/2009), as well as before the Regional Court (case no. 18 Co 75/2019).
On 16 December 2019, following appeals lodged by all parties to the proceedings, the Regional Court upheld the District Court’s judgment regarding the merits and overturned the part concerning the costs of the proceedings.
The District Court’s judgment became final on 5 February 2020 in respect of the merits and only the part concerning the costs of the proceedings continued. 12 . On 28 April 2020 the Constitutional Court found a violation of the applicants’ right to a trial within a reasonable time in the proceedings before the District Court and awarded each of them 7,000 euros (EUR) in just satisfaction. In this regard the Constitutional Court took into account, inter alia , the overall length of the proceedings, as well as the fact that the applicants had not contributed to it and that at the time of its decision the proceedings concerning the merits had already ended. When assessing the length of the proceedings before the District Court, the Constitutional Court considered also the period during the first two rounds of the appellate proceedings, stating that the overall length of more than 20 years was as such unacceptable. As regards the length of the proceedings before the Regional Court, the Constitutional Court dismissed the applicants’ constitutional complaint as manifestly ill-founded, stating that the applicants had only directed the summary of their constitutional complaint against the length of the “third round” of the appellate proceedings. As these proceedings lasted only 6 months (the Regional Court received the case file on 12 June 2019 and decided on 16 December 2019), the length of those proceedings could not be considered excessive (IV. US 9/2020).
On 19 June 2020 the District Court decided on the amount of the costs of the proceedings. All parties lodged a complaint which was decided upon by the District Court on 17 December 2020.
The proceedings ended on 3 January 2021, when the latter decision became final. THE LAW
JOINDER OF THE APPLICATIONS
15. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 § 1 OF THE CONVENTION
16. The applicants complained of the entire length of the civil proceedings, arguing that this had been incompatible with the “reasonable time” requirement. They relied on Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”
The Government submitted that in respect of the first two rounds of the appellate proceedings (see paragraphs 6 and 7 above), the applicants had failed to exhaust the domestic remedies, since they had not challenged those periods in the summary of their constitutional complaint. The Government further submitted that, given the express acknowledgement of the violation of the applicants’ right to a hearing within a reasonable time and the amount of just satisfaction awarded by the Constitutional Court (see paragraph 12 above), the applicants had lost their victim status.
The applicants reiterated their previous submissions, emphasising that, given the overall length of the proceedings, the just satisfaction awarded by the Constitutional Court was not sufficient. In respect of the Government’s plea of non-exhaustion they pointed out that, when assessing the length of the proceedings, the Constitutional Court had considered the entire period. Moreover, during the first round of the appellate proceedings, that is between 26 June 2012 and 28 November 2013, the Regional Court had not examined the merits of the case, but merely transmitted the case back to the District Court.
As regards the Government’s plea of non-exhaustion, the Court notes that when assessing the length of the proceedings before the District Court, the Constitutional Court also considered, in substance, the periods when the case had been pending before the appellate court during the first and second rounds of the appellate proceedings. Moreover, the Court agrees with the applicants that, during the first round of the appellate proceedings (see paragraph 6 above), the Regional Court had not dealt with the merits of the case. Strictly speaking, this period thus cannot be counted as an examination of the case by a second level of jurisdiction. The Court therefore dismisses the Government’s objection concerning the non-exhaustion of domestic remedies.
As for the applicants’ victim status, the Court observes that the applicants were awarded EUR 7,000 each in respect of just satisfaction. While this amount is not insignificant, given the entire length of the proceedings, the fact that they were not particularly complex and that the applicants did not contribute to the overall length, the Court finds that such amount cannot be considered as sufficient according to the Court’s case-law (see Scordino v. Italy (no. 1) [GC], no. 36813/97, §§ 205-06 and 214-15, ECHR 2006 ‑ V). The Court further observes that although at the time of the Constitutional Court’s decision the proceedings were only pending in respect of the costs of the proceedings, the applicants had lodged their constitutional complaint while the proceedings had been pending before the Regional Court which, at that time, had still not adopted any decision. Moreover, according to the domestic law, as long as proceedings are pending the applicant is entitled to complain about their length before the Constitutional Court and may complain repeatedly. The applicants can accordingly still claim to be victims of a breach of the “reasonable time” requirement.
The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicant and the relevant authorities and what was at stake for the applicant in the dispute (see Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).
In the leading case of Obluk v. Slovakia (no. 69484/01, 20 September 2006), the Court has already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted, the Court has not found any fact or argument capable of justifying the overall length of the proceedings at the national level. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
25. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Obluk, cited above ) , the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.
The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the applications admissible; Holds that these applications disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention concerning the excessive length of civil proceedings; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 23 June 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Raffaele Sabato Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention (excessive length of civil proceedings) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Start of proceedings End of proceedings Total length Levels of jurisdiction Domestic court File number Domestic award (in euros) Amount awarded for pecuniary and non ‑ pecuniary damage per applicant (in euros) [1] 52505/20 19/11/2020 Gabriela PJONTEKOVÁ 1941 13/05/1999 03/01/2021 21 years, 7 months and 22 days 2 levels of jurisdiction Constitutional Court IV. US 9/2020 7,000 9,900 52832/20 24/11/2020 Alžbeta PETEJOVÁ 1935 13/05/1999 03/01/2021 21 years, 7 months and 22 days 2 levels of jurisdiction Constitutional Court IV. US 9/2020 7,000 9,900 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.