- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 23 iunie 2022
- Stat pârât
- ARM
- Articole
- Articolul 5
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 5
Budaghyan și Chugaszyan împotriva Armeniei
Traducere în română Auto
CAUZA CAUZA DE BUDAGHYAN ȘI CHUGASZYAN c. ARMENIA (Aplicații nos. 56589/15 și 56596/15 – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 23 iunie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Budaghyan și Chugaszyan c. Armenia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), în calitate de comitet compus din: Jolien Schukking, președinte, Armen Harutyunyan, Ana Maria Guerra Martins, judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în privat la 2 iunie 2022, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în cererile împotriva Armenia depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat.
Guvernul armenian („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al plângerilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Reclamanții se plângeau de lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție, care se bazează, în mod expres sau substanțial, pe art. 5 § 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: art. 5 § 3 „Toată lumea arestată sau reținută în conformitate cu dispozițiile alin. (c) din prezentul articol se aduce prompt la un judecător sau alt ofițer autorizat prin lege să exercite competența judiciară și are dreptul la judecată într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare.
Eliberarea poate fi condiționată prin garanții de a apărea la judecată.” Guvernul a susținut că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne disponibile, susținând că ar fi putut depune o cerere în favoarea instanțelor interne care solicită recunoașterea unei încălcări a dreptului lor la libertate și au obținut compensații pe baza dispozițiilor Codului civil în vigoare începând cu 1 ianuarie 2016 privind dreptul de a solicita compensații din partea statului pentru prejudiciu moral (a se vedea Shirkhanyan c. Armenia , nr. 54547/16 §§ 103-06, 22 februarie 2022). Curtea constată, la început, că reclamanții au interzis apeluri împotriva hotărârilor lor de detenție în care se plângeau de lipsa unor motive relevante și suficiente pentru continuarea sa detenție, toate fiind respinse de către instanță de recurs.
În ceea ce privește argumentul guvernului potrivit căruia reclamanții ar fi trebuit să fi inițiat mai târziu o procedură separată în temeiul noilor dispoziții ale Codului Civil, Curtea observă că, chiar presupunând că acest remediu a fost suficient de clar și cert în teorie, conform articolului 35 § 1 din Convenție, Guvernul nu a furnizat nicio dovadă relevantă care să demonstreze eficacitatea acestui remediu în practică în ceea ce privește plângerile particulare ale reclamanților. Prin urmare, nu există motive de a accepta obiecția guvernului cu privire la neepuizarea recoursurilor interne. Curtea reiterează că, în conformitate cu jurisprudența sa stabilită în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție, persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestat a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru legalitatea deținutului continuu, dar după o anumită perioadă de timp nu mai este suficientă.
În astfel de cazuri, Curtea trebuie să stabilească dacă alte motive furnizate de autoritățile judiciare au continuat să justifice privarea de libertate. În cazul în care aceste motive erau „relevante” și „suficiente”, Curtea trebuie, de asemenea, să stabilească dacă autoritățile naționale competente au manifestat „diligență specială” în cadrul procedurii. Curtea a susținut, de asemenea, că justificarea pentru orice perioadă de detenție, indiferent de cât de scurtă, trebuie să fie demonstrată convingător de către autoritățile. Atunci când se decide dacă o persoană ar trebui eliberată sau reținută, autoritățile sunt obligate să ia în considerare măsuri alternative pentru asigurarea apariției acestei persoane la proces.
Cererea pentru ofițerul judiciar de a da motive „relevante” și „suficiente” pentru detenție – în plus față de persistența suspiciunilor rezonabile – se aplică deja la momentul primei decizii care ordonează detenția în închisoare, adică „prompt” după arestarea (a se vedea, printre alte autorități, Buzadji c. Republica Moldova [GC], nr. 23755/07, §§ 87 și 102, 5 iulie 2016). 10. În cazul principal al Ara Harutyunyan c. Armenia (n. 629/11, §§ 48 et seq., 20 octombrie 2016), Curtea a constatat deja o încălcare a unor chestiuni similare cu cele din acest caz. 11. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri.
Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, instanța internă nu a furnizat motive relevante și suficiente pentru detenția anterioară a reclamanților. 12. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 5 § 3 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIUNII 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Ara Harutyunyan , citat mai sus, § 66), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat.
15. Curtea consideră în continuare că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. deține că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție privind lipsa unor motive relevante și suficiente de detenție; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.
Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 23 iunie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Jolien Schukking Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție (nu există motive relevante și suficiente de detenție) Nr. cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația Reprezentantului Sumele acordate pentru prejudiciu moral per reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuieli pe cerere (în euro) [2] 56589/15 04/11/2015 Ara BUDAGHYAN 1975 Hayk Alumyan Yerevan 03/07/2015 -10/06/2016 Curtea de district Kentron și Nork-Marash din Curtea Penală de Apel Erevan fragilitate a motivelor utilizate de instanțe 2000 250 56596/15 21/10/2015 Garegin CHUGASZYAN 1961 Tigran Yegoryan Erevan 07/04/2015 -04/05/2015 Curtea de District de Kentron și Nork-Marash din Curtea Penală de Apel din Yerevan Fragilitate a motivelor angajate de instanțe 2000 250 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.
[2] În plus, orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.
FOURTH SECTION
CASE OF BUDAGHYAN AND CHUGASZYAN v. ARMENIA (Applications nos. 56589/15 and 56596/15 – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 23 June 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Budaghyan and Chugaszyan v. Armenia, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of: Jolien Schukking, President, Armen Harutyunyan, Ana Maria Guerra Martins, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 2 June 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in applications against Armenia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.
The Armenian Government (“the Government”) were given notice of the applications. THE FACTS
The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.
The applicants complained of the lack of relevant and sufficient reasons for detention. THE LAW
JOINDER OF THE APPLICATIONS
5. Having regard to the similar subject matter of the complaints, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 3 of the Convention
The applicants complained of the lack of relevant and sufficient reasons for detention. They relied, expressly or in substance, on Article 5 § 3 of the Convention, which reads as follows: Article 5 § 3 “Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph 1 (c) of this Article shall be brought promptly before a judge or other officer authorised by law to exercise judicial power and shall be entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.”
The Government submitted that the applicants had failed to exhaust the available domestic remedies, arguing that they could have lodged an application with the domestic courts seeking an acknowledgement of a violation of their right to liberty and obtained compensation based on the provisions of the Civil Code in force from 1 January 2016 concerning the right to claim compensation from the State for non-pecuniary damage (see Shirkhanyan v. Armenia , no. 54547/16, §§ 103-06, 22 February 2022).
The Court notes at the outset that the applicants lodged appeals against their detention decisions in which they complained about the lack of relevant and sufficient reasons for their continued detention, all of which were dismissed by the appeal court. As to the Government’s argument that the applicants should have later instituted separate proceedings under the new provisions of the Civil Code, the Court observes that, even assuming that this remedy was sufficiently clear and certain in theory as required by Article 35 § 1 of the Convention, the Government have failed to provide any relevant evidence demonstrating the effectiveness of this remedy in practice in respect of the applicants’ particular complaints. There are therefore no grounds to accept the Government’s objection as to non-exhaustion of domestic remedies.
The Court reiterates that according to its established case-law under Article 5 § 3 of the Convention, the persistence of a reasonable suspicion that the person arrested has committed an offence is a condition sine qua non for the lawfulness of the continued detention, but after a certain lapse of time it no longer suffices. In such cases, the Court must establish whether the other grounds given by the judicial authorities continued to justify the deprivation of liberty. Where such grounds were “relevant” and “sufficient”, the Court must also ascertain whether the competent national authorities displayed “special diligence” in the conduct of the proceedings. The Court has also held that justification for any period of detention, no matter how short, must be convincingly demonstrated by the authorities. When deciding whether a person should be released or detained, the authorities are obliged to consider alternative measures for ensuring this person’s appearance at trial. The requirement for the judicial officer to give “relevant” and “sufficient” reasons for the detention – in addition to the persistence of reasonable suspicion – applies already at the time of the first decision ordering detention on remand, that is to say “promptly” after the arrest (see, among other authorities, Buzadji v. the Republic of Moldova [GC], no. 23755/07, §§ 87 and 102, 5 July 2016).
In the leading case of Ara Harutyunyan v. Armenia (no. 629/11, §§ 48 et seq., 20 October 2016), the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the domestic courts failed to provide relevant and sufficient reasons for the applicants’ pre-trial detention.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 5 § 3 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
13. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and its case ‑ law (see, in particular, Ara Harutyunyan , cited above, § 66), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.
The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides to join the applications; Declares the complaints under Article 5 § 3 admissible; Holds that these complaints disclose a breach of Article 5 § 3 of the Convention concerning the lack of relevant and sufficient reasons for detention; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 23 June 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Jolien Schukking Acting Deputy Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 5 § 3 of the Convention (lack of relevant and sufficient reasons for detention) No. Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Period of detention Court which issued detention order/ examined appeal Specific defects Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant (in euros) [1] Amount awarded for costs and expenses per application (in euros) [2] 56589/15 04/11/2015 Ara BUDAGHYAN 1975 Hayk Alumyan Yerevan 03/07/2015 -10/06/2016 Kentron and Nork-Marash District Court of Yerevan Criminal Court of Appeal fragility of the reasons employed by the courts 2,000 250 56596/15 21/10/2015 Garegin CHUGASZYAN 1961 Tigran Yegoryan Yerevan 07/04/2015 -04/05/2015 Kentron and Nork-Marash District Court of Yerevan Criminal Court of Appeal fragility of the reasons employed by the courts 2,000 250 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants. [2] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.