Bersal împotriva Franței

Publicat la 11 iulie 2022 SECȚIUNEA 5 Cerere nr. 19630/21 Sarah Bersal împotriva Franței, introdusă la 12 aprilie 2021, comunicată la 24 iunie 2022 DE LA L Aceasta din urmă s-a născut în 1955 în Regatul Unit al unei mame britanice care l-a desemnat pe domnul A.B., resortisant francez ca fiind tatăl reclamantei. Dl A.B. nu a recunoscut niciodată recurenta. În urma decesului mamei sale, recurenta a fost adoptată în 1966 de un văr al acesteia în Regatul Unit. În 2010, l-a numit pe dl A.B. în căutarea paternității. În octombrie 2010, Tribunalul de Mare Instanță a exclus aplicarea legii în limba engleză ca fiind contrară ordinii publice internaționale din cauza lipsei de prescripție și a declarat că a prevăzut acțiunea recurentei în temeiul dreptului francez.

La 27 martie 2014, tribunalul de apel a confirmat hotărârea prin înlocuirea motivelor. Aceasta a considerat că este contrar ordinii publice franceze instituția unei filiații care contrazicea o filiație stabilită legal, cum ar fi filiația adoptivă a reclamantei, atâta timp cât aceasta nu fusese contestată în justiție. La 7 octombrie 2015, Curtea de Casație a clasat hotărârea Tribunalului pe motiv că aceasta din urmă nu a precizat normele de drept englez aplicabile. La 21 noiembrie 2017, Curtea de Casație a decis că legea engleză era aplicabilă și că aceasta împiedica recunoașterea unei legături de filiație care ar contrazice cea creată prin adoptare.

Cu toate acestea, după ce a efectuat o punere în cont a intereselor concurente, instanța de apel a considerat că cel al recurentei trebuia să prevaleze și să declare acțiunea sa admisibilă și apoi a dispus o expertiză în vederea examinării comparative a prelevării de probe biologice a reclamantei și a fiului dlui A.B decedat în cursul procedurii, dl R.B. La 19 martie 2019, Curtea de Apel a constatat că fiul domnului A.B. a refuzat să se supună competenei genetice și apoi a considerat, în lumina unei lămuriri de mai sus, că domnul A.B. era tatăl reclamantei.

La 14 octombrie 2020, Curtea de Casație a clasat hotărârile din 21 noiembrie 2017 și 19 martie 2019 pe motivul că reclamanta, care își cunoștea originea personală, nu era privată de un element esențial al identității sale și, pe de altă parte, decât domnul A.B., apoi de moștenitorul său, M. R.B., n mai doriseră niciodată să stabilească o legătură, de fapt sau de drept, cu ea, astfel încât să se potrivească intereselor lui M. R.B., ale familiei adoptive și ale interesului general legat de securitatea juridică și stabilitatea legăturilor de filiație adoptive, privind dreptul la respectarea vieții private a reclamantei, constituit de acțiunea în căutare de paternitate, nu avea un caracter disproporționat.

Pe de altă parte, Curtea de Casație a declarat că nu a avut loc nicio trimitere și a confirmat hotărârea Tribunalului de Mare Instanță din 19 octombrie 2010 care a declarat inadmisibilă acțiunea în căutare de paternitate a recurentei. Invocând art. 8 din Convenție, recurenta se plânge de punerea în balanță a intereselor concurente ale Curții de Casație și susține că respingerea acțiunii sale în căutarea paternității a adus o atingere disproporționată dreptului la respectarea vieții sale private și de familie.

A existat vreo încălcare a dreptului recurentei la respectarea vieții sale private și familiale, în sensul articolului 8 alineatul (1) din convenție, ca urmare a respingerii acțiunii sale în căutarea paternității de către Curtea de Casație (Pascaud c. Franța, n 19535/08, §§ 55-56, 16 iunie 2011 Lavanchy c. Elveția, nr. 69997/17, § 32, 19 octombrie 2021)? În special, Curtea de Casație a stabilit un echilibru corect în ponderea drepturilor și intereselor concurente implicate?

Publié le 11 juillet 2022

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 19630/21 Sarah BERSAL contre la France introduite le 12 avril 2021 communiquée le 24 juin 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le rejet de l’action en recherche de paternité introduite par la requérante. Cette dernière naquit en 1955 au Royaume-Uni d’une mère britannique ayant désigné M. A.B., ressortissant français comme étant le père de la requérante. M. A.B. ne reconnut jamais la requérante. À la suite du décès de sa mère, la requérante fut adoptée en 1966 par un cousin de celle-ci au Royaume-Uni. En 2010, elle assigna M. A.B. en recherche de paternité. Le 19 octobre 2010, le tribunal de grande instance écarta l’application de la loi anglaise comme contraire à l’ordre public international en raison de l’absence de prescription et déclara prescrite l’action de la requérante en vertu du droit français.

Le 27 mars 2014, la cour d’appel confirma le jugement en opérant une substitution des motifs. Elle considéra qu’était contraire à l’ordre public français l’établissement d’une filiation contredisant une filiation légalement établie, telle que la filiation adoptive de la requérante, tant que celle-ci n’avait pas été contestée en justice. Le 7 octobre 2015, la Cour de cassation cassa l’arrêt de la cour d’appel au motif que cette dernière n’avait pas précisé les règles de droit anglais applicables. Le 21 novembre 2017, la cour d’appel de renvoi considéra que la loi anglaise était applicable et qu’elle faisait obstacle à la reconnaissance d’un lien de filiation qui viendrait contredire celui créé par l’adoption.

Toutefois, après avoir procédé à une mise en balance des intérêts concurrents, la cour d’appel considéra que celui de la requérante devait prévaloir et déclara son action recevable. Elle ordonna ensuite une expertise en vue de l’examen comparatif de prélèvements biologiques de la requérante et du fils de M. A.B décédé en cours de procédure, M. R.B. Le 19 mars 2019, la cour d’appel constata que le fils de M. A.B. avait refusé de se soumettre à l’expertise génétique puis considéra, à la lumière d’un faisceau d’indices, que M. A.B. était le père de la requérante.

Le 14 octobre 2020, la Cour de cassation cassa les arrêts des 21 novembre 2017 et 19 mars 2019 aux motifs, d’une part, que la requérante, qui connaissait ses origines personnelles, n’était pas privée d’un élément essentiel de son identité et, d’autre part, que M. A.B., puis son héritier, M. R.B., n’avaient jamais souhaité établir de lien, de fait ou de droit, avec elle, de sorte qu’au regard des intérêts de M. R.B., de ceux de la famille adoptive et de l’intérêt général attaché à la sécurité juridique et à la stabilité des liens de filiation adoptifs, l’atteinte au droit au respect de la vie privée de la requérante que constituait l’irrecevabilité de l’action en recherche de paternité ne revêtait pas un caractère disproportionné.

La Cour de cassation dit par ailleurs qu’il n’y avait pas lieu à renvoi et confirma le jugement du tribunal de grande instance du 19 octobre 2010 ayant déclaré irrecevable l’action en recherche de paternité de la requérante. Invoquant l’article 8 de la Convention, la requérante se plaint de la mise en balance des intérêts concurrents effectuée par la Cour de cassation et soutient que le rejet de son action en recherche de paternité a porté une atteinte disproportionnée au droit au respect de sa vie privée et familiale.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu violation du droit de la requérante au respect de sa vie privée et familiale, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention, du fait du rejet de son action en recherche de paternité par la Cour de cassation ( Pascaud c. France , n o 19535/08, §§ 55-56, 16 juin 2011 ; Lavanchy c. Suisse , n o 69997/17, § 32, 19 octobre 2021) ? En particulier, la Cour de cassation a-t-elle ménagé un juste équilibre dans la pondération des droits et intérêts concurrents en jeu ?