3ra-854/21 — contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ favorabil

3ra-854/21 — contestarea actelor administrative, obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-854/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, E. Palanciuc, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

13 octombrie 2021 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Nina Vascan

judecători Aliona Miron

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Tamazlîcaru Marian împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actelor administrative și obligarea emiterii actul administrativ favorabil,

împotriva deciziei din 12 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

menținută hotărârea din 20 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă :

La 25 mai 2020, Tamazlîcaru Marian a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea deciziei Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Briceni nr.04/2020/707 din 09 martie 2020, anularea

răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. T-801/20 din 27 aprilie 2020,

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să emită actul administrativ favorabil

privind stabilirea pensiei pentru vechime în muncă în baza certificatului eliberat de

Inspectoratul de Poliție Briceni din 03 februarie 2020 și compensarea cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 10 februarie 2020 a adresat Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Briceni cerere privind stabilirea pensiei pentru

vechimea în muncă, fiind anexat certificatul eliberat de Ministerul Afacerilor Interne

din 03 februarie 2020, în temeiul dosarului personal de la Ministerul Afacerilor

Interne care confirmă о vechime totală de 24 ani 06 luni și 09 zile.

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigărări Sociale din 09 martie 2020 i-a fost

refuzat în admiterea cererii de stabilire a pensiei, fiind invocat faptul că stagiul total

confirmat la acel moment este de 23 ani 00 luni și 23 zile, menționând că activitatea

în cadrul subdiviziunilor de pază, escortă și deținere a persoanelor reținute și arestate

1

în izolatoarele de detenție provizorie, nu se raportează pct. 8 lit. d) din Hotărârea

Guvernului cu privire la modul de aplicare a vechimii în muncă, stabilire și plată a

pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție

și sistemului penitenciar nr. 78 din 21 februarie 1994.

Reclamantul și-a exprimat dezacordul cu răspunsul enunțat, apreciindu-l ca

fiind ilegal și neîntemeiat, or, la caz fiind aplicabile prevederile pct. 8 lit. d) din

Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994.

La 09 martie 2020, a depus cerere prealabilă, solicitând a fi recunoscut

certificatul eliberat de Ministerul Afacerilor Interne, precum și stagiul complet

indicat în acest act. Ulterior, prin răspunsul din data de 27 aprilie 2020, nr. T-801/20,

cererea prealabilă a fost respinsă.

A invocat că vechimea în muncă necesară pentru stabilirea pensiei în baza Legii

asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 este confirmată prin

certificatul nr. 34/25-1239 din 14 februarie 2019, eliberat în temeiul dosarului

personal de la Ministerul Afacerilor Interne, care constituie 24 ani 06 luni 09 zile.

Calcularea înlesnirilor, anume, coeficientul de 2 la 1 pentru funcția pe care a

deținut-o în izolatorul de detenție provizorie indicată în certificatul eliberat de

Ministerul Afacerilor Interne justifică prin avizul consultativ al Plenului Curții

Supreme de Justiție din 29 septembrie 2014 cu privire la aplicarea pct. 8 lit. d) din

Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, dar și a practicii constante a

Curții Supreme de Justiție la examinarea dosarelor similare.

La fel, consideră aplicabile prevederile art. 18 lit. c) din Legea asigurării cu

pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993 și art. 33 alin. (2) din Legea cu privire

la sistemul penitenciar nr. 1036 din 17 decembrie 1996.

A enunțat că, penitenciarele de tip închis, izolatoarele de urmărire penală

(Izolatoare de detenție provizorie) și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea

bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici sunt entitățile care cad sub incidența

reglementărilor de la pct. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994.

Consideră că, dispune de dreptul de a-i fi stabilită pensia pentru vechime în

muncă, iar perioada de activitate în calitate de polițist al izolatorului de detenție

Provizorie al CPR Briceni, necesită să fie inclusă vechimea în muncă cu coeficientul

de 1 la 2.

Prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 96 din 20 martie 2018 se indică

categoriile de funcții din cadrul Ministerului Afacerilor Interne ce se încadrează în

prevederile Legii privind asigurări cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993 și

pct. 8 lit. d) din din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, la calcularea

vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei militarilor care au îndeplinit serviciul

prin contract, persoanelor din corpul de comandă și din organelor afacerilor interne,

corpului de ofițeri și subofițeri ai Poliției de Frontieră, colaboratorilor Centrului

Național Anticorupție și a funcționarilor publici cu statut special din cadrul

sistemului administrației penitenciare, or, însuși jurisprudența CEDO (cauza Aurel

Beian împotriva României hotărîre din 06 decembrie 2007), potrivit căreia

2

deosebirile de tratament sunt discriminatorii dacă nu au о justificare obiectivă și

rezonabilă.

Prin hotărârea din 20 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Tamazlîcaru Marian împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea deciziei Casei Teritoriale

de Asigurări Sociale Briceni nr.04/2020/707 din 09 martie 2020, anularea

răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.T-801/20 din 27 aprilie 2020, și

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să emită actul administrativ favorabil

privind stabilirea pensiei pentru vechime în muncă în baza certificatului eliberat de

Inspectoratul de Poliție Briceni din 03 februarie 2020, încasarea cheltuielilor.

A fost anulată decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Briceni nr.

04/2020/707 din 09 martie 2020 și decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale de

soluționare a cererii prealabile nr.T-801/20 din 27 aprilie 2020.

A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale, oficiul teritorial competent

să emită o decizie nouă, în temeiul cererii depusă de Tamazlîcaru Marian la data de

10 februarie 2020, prin care să-i stabilească lui Tamazlîcaru Marian pensia pentru

vechime în serviciu.

S-a încasat de la Casa Națională de Asigurări Sociale în beneficiul lui

Tamazlîcaru Marian suma de 2000 de lei cu titlul de compensare a cheltuielilor

pentru asistența juridică (f.d. 60-66).

La 30 noiembrie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus, cerere de

apel nemotivată împotriva hotărârii din 20 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani (f.d. 59), Iar la 24 februarie 2021, a depus cerere de apel motivată,

solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii din 20 noiembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei decizii noi prin care acțiunea

intimatului să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 12 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinsă cererea

de apel declarată de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din

20 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a notat că, prima instanță a ajuns la o

concluzie justă și întemeiată privind faptul că, Tamazlîcaru Marian a respectat

condițiile de stabilire a pensiei pentru vechime în serviciu, iar decizia Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Briceni al Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.

04/2020/707 din 20 februarie 2020 și decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale

de soluționare a cererii prealabile nr.T-801/20 din 27 aprilie 2020 sunt ilegale și

arbitrare.

De asemenea, Colegiul a apreciat ca fiind neîntemeiat și lipsit de pertinență

argumentul apelantei precum că, certificatul emis de Inspectoratul de Poliție Briceni,

nu ar avea valoare juridică și că ar fi nul în partea în care vechimea în muncă a

reclamantului a fost calculată cu înlesniri, or, nu a fost prezentată nici o hotărâre

judecătorească prin care certificatul menționat să fi fost anulat de instanță.

La 07 iunie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 12 mai 2021 a

Curții de Apel Chișinău, ulterior la 30 iulie 2021, a depus motivarea recursului

solicitând anularea deciziei contestate, cu pronunțarea unei decizii noi

(f.d. 120, 127-132).

3

În motivarea recursului, recurentul și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței

de apel, invocând că în urma examinării dosarului personal a intimatului, s-a

constatat că Tamazlîcaru Marian la 10 februarie 2020 a depus cerere cu nr.

04/2020/170 de stabilire a pensiei pentru vechime în muncă la Casa Teritorială de

Asigurări Sociale Briceni, prezentând setul de acte necesare.

Urmare a examinării actelor pentru stabilirea dreptului solicitat s-a stabilit că,

intimatul a fost încadrat în câmpul muncii la data de 01 septembrie 1997 în baza

ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 140 din 04 august 1997, iar raportul de

serviciu a încetat din data de 03 februarie 2020 în baza cererii personale. Potrivit

certificatului eliberat de Inspectoratul Poliției Briceni, vechimea totală în muncă

constituie 24 ani 06 luni 09 zile. Totodată, Inspectoratul de Poliție Briceni a calculat

perioada de activitate 27 iunie 1999 - 10 octombrie 2000, în cadrul Poliției de

Frontieră Briceni, cu includerea înlesnirilor o lună și jumătate vechime în muncă

pentru o lună de serviciu (1,5:1), fără nici un temei juridic, fapt prin care s-a majorat

calculul vechimii în muncă. Această perioadă urmează a fi calculată o lună vechime

în muncă pentru o lună în serviciu (1:1).

Recurentul a subliniat că, intimatul Tamazlîcaru Marian nu a activat în cadrul

Poliției de Frontieră, care a fost formată la data de 01 iulie 2012, în urma

reorganizării Serviciului Grăniceri, transmisă în subordinea Ministerului Afacerilor

Interne și este succesorul Serviciului Grăniceri (art. 60 alin. (2) din Legea

nr. 283 din 28 decembrie 2011 cu privire la Poliția de Frontieră).

A reținut că, Serviciul Grăniceri și de Poliție, reprezintă două sisteme distincte

cu misiuni și atribuții deferite, respectiv avantajele stabilite prin Hotărârea

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la aplicarea modului de calculare

a vechimii în muncă, stabilire și plata a pensiilor și indemnizațiilor militarilor,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,

colaboratorilor Centrului Național Anticorupție, nu se răsfrâng asupra intimatului.

Recurentul menționează că, în calculul vechimii a fost inclusă și perioada cu

avantaje, două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu (2:1), 12 ianuarie

2009 - 28 iunie 2010 activând în cadrul Izolatorului de detenție provizorie al

Comisariatului de Poliție Briceni, în temeiul ordinului nr. 96 din 20 martie 2018

emis de către Ministerul Afacerilor Interne, fapt care a majorat vechimea în serviciu

contrar prevederilor legale.

Excluderea din calculul vechimii în muncă a perioadelor incluse neîntemeiat,

condiționează diminuarea perioadei de activitate. Astfel, perioadele de activitate,

enumerate mai sus, au fost calculate neîntemeiat, cu înlesniri: două luni vechime în

muncă pentru o lună de serviciu (2:1) și o lună și jumătate vechime în muncă pentru

o lună de serviciu (1,5:1), fapt ce a diminuat vechimea în serviciu, astfel vechimea

totală în serviciu confirmată de reclamant la momentul depunerii cererii pentru

stabilirea pensiei este de 23 ani 00 luni 23 zile, necesară fiind 24 ani 6 luni. În acest

context, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Briceni a aprobat corect decizia

privind respingerea cererii în stabilirea pensiei nr. 04/2020/707 din 09 martie 2020,

din motivul neîntrunirii vechimii în muncă necesare.

A menționat că, prevederile actelor normative ale autorităților administrației

publice centrale de specialitate și autorităților publice autonome se aplică numai în

partea în care nu depășesc cadrul stabilit de actul normativ de nivel superior pentru

executarea căruia a fost emis și nu contravin prevederilor actelor respective.

4

Prin urmare, Casa Naținală de Asigurări Sociale consideră că ordinul nr. 96 din

20 martie 2018 emis de Ministerul Afacerilor Interne în conformitate cu prevederile

pct. 7 lit. g) și pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu

privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și

indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și

sistemului penitenciar, depășesc prevederile actului normativ în temeiul căruia a fost

emis. Or, Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de

calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor

militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și sistemului penitenciar, nu

conține prevederile prevăzute în ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 96 din

20 martie 2018 perioada de activitate în cadrul subdiviziunilor de pază, escortă și

deținere a persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală

(izolatoarele de detenție provizorie).

Prevederile pct. 7 lit. g) și pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din

21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și

plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și

din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național

Anticorupție și sistemului penitenciar, prevăd expres circumstanțele, în care la

calcularea vechimii în muncă se acordă două luni vechime în muncă pentru o lună

de serviciu și anume, în instituțiile penitenciare de tip închis, izolatoarele de urmărire

penală și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și

bolnavilor psihici, precum și la lucrări de subteran.

În conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1) din Codul administrativ,

hotărîrile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot

fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 12 mai 2021. Curtea de

Apel Chișinău a notificat recurentului decizia motivată la 19 iulie 2021 (f.d. 122).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că Casa Națională de Asigurări Sociale s-a conformat

prevederilor legale și a depus cererea de recurs nemotivat la 07 iunie 2021 și

motivarea recursului la 30 iulie 2021, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul

administrativ.

La 13 august 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului

Tamazlîcaru Marian copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței. Însă, până în prezent intimatul nu a prezentat referință pe

marginea recursului.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

5

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că, admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

6

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, este

inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Nina Vascan

judecători Aliona Miron

Victor Burduh

7