3ra-215/22 — privind obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-215/22 — privind obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-215/2022

2-20054038-01-3ra-23022022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: Al. Paniș)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Clima)

Î N C H E I E R E

20 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Vladimir Viscun,

în cauza de contencios administrativ, inițiată la cererea de chemare în judecată depusă

de Vladimir Viscun împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind obligarea

emiterii actului administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 1 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea de apel depusă de Vladimir Viscun și s-a menținut hotărârea din 31 mai

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 21 mai 2020, Vladimir Viscun a depus cerere de chemare în judecată, în procedura

contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale solicitând

anularea deciziei de refuz emisă de oficiul teritorial Criuleni al Casei Naționale de

Asigurări Sociale cu nr.32/2020/774 din 26 februarie 2020 și a deciziei Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr.V-819/20 din 27 aprilie 2020 adoptată la cererea prealabilă, cu

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a emite actul administrativ prin care se

va calcula, stabili și achita reclamantului, Vladimir Viscun, pensia pentru vechimea în

muncă începând cu 2 ianuarie 2020 având la bază informația din certificatul nr.30-9d/20-

17 din 27 ianuarie 2020, încasarea din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în

folosul reclamantului despăgubiri morale în mărime de 10 000 de lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indică că la data de 28 ianuarie 2020 s-a adresat

către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Criuleni cu o cerere prin care a solicitat să-i fie

stabilită pensia pentru vechime în muncă în corespundere cu prevederile Legii asigurării

cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri.

A susținut reclamantul că prin decizia nr.32/2020/744 din 26 februarie 2020, i s-a

refuzat stabilirea pensiei pentru vechime în muncă indicându-se că nu sunt îndeplinite

condițiile art. 44 al Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de

1

comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de

Carabinieri.

A menționat reclamantul că este indicat ca temei de refuz faptul că nu este îndeplinită

condiția prevăzută de litera b) al punctului 2 din Hotărârea Guvernului nr.78/1994 „cu

privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și

indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne, colaboratorilor Centrului National Anticorupție și funcționarilor publici

cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare”.

A susținut reclamantul că s-a adresat cu o cerere prealabilă către Casa Națională de

Asigurări Sociale solicitând anularea Deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale oficiul

teritorial Criuleni nr.32/2020/744 din 26 februarie 2020 cu emiterea unei noi decizii prin

care reclamantului Vladimir Viscun i se va stabili pensia pentru vechimea în muncă având

la bază plățile salariale confirmate prin certificatul din 27 ianuarie 2020 eliberat de

Procuratura Generală a Republicii Moldova.

A indică reclamantul că prin răspunsul emis la data de 27 aprilie 2020, Casa Națională

de Asigurări Sociale a refuzat să emită decizia de stabilire a pensiei reclamantului,

confirmând decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale oficiul teritorial Criuleni.

Cu decizia nr.32/2020/744 din 26 februarie 2020 nu este de acord, o consideră ca fiind

una ilegală, invocând următoarele motive și anume că, la data de 27 iunie 2017 prin ordinul

Inspectoratului General al Poliției nr.275ef, reclamantul a fost detașat în cadrul Procuraturii

Anticorupție pentru o perioadă de 5 ani. În corespundere cu prevederile articolului 34 al

Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016, privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, detașarea funcționarului public cu statut special, ca

modalitate de modificare a raportului de serviciu, se efectuează printr-un ordin al

angajatorului sau al persoanei împuternicite de către acesta, cu acordul scris al

funcționarului și în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare, în perioada

detașării, funcționarul public cu statut special își păstrează statutul special și beneficiază

de drepturile stabilite prin prezenta lege și prin alte acte normative.

A susținut reclamantul că în corespundere cu prevederile alin. (5) al art. 34 al Legii

nr. 288/16 decembrie 2016, privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, dacă salarizarea pentru funcția în care este detașat

funcționarul public cu statut special diferă de cea de la locul de muncă de bază, funcționarul

beneficiază de condițiile cele mai avantajoase.

A indică reclamantul că pe durata detașării i s-au calculat și achitat plățile salariale

conform Legii nr. 355/2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar (în

perioada de la 27 iunie 2017 până la 30 noiembrie 2018), a Legii nr. 270/2018 cu privire la

sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar (în perioada de la 1 decembrie 2018 până

la 31 decembrie 2019) și Legii nr.159 din 07 iulie 2016 cu privire la procuraturile

specializate.

A mai notat reclamantul că în baza Ordinului nr. 1975-p, emis de Procurorul General,

a fost dispusă încetarea detașării la Procuratura Anticorupție din data de 31 decembrie

2019, iar prin Ordinul nr.733ef din 30 decembrie 2019, emis de către șeful Inspectoratului

General al Poliției, raporturile de serviciu a reclamantului cu Inspectoratului General al

Poliției au încetat.

2

A menționat reclamantul că la momentul încetării raporturilor de serviciu, în

corespundere cu prevederile articolului 34 al Legii nr.288/16 decembrie 2016, privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, reclamantul

a acumulat vechimea în muncă necesară pentru stabilirea pensiei. De altfel acest fapt este

menționat și constatat și în Decizia contestată, fiind vorba despre o vechime de 24 ani și

10 luni.

A indică că certificatul privind solda bănească pentru perioada 01 ianuarie 2019 – 31

decembrie 2019 de la Inspectoratul General al Poliție solicitat în mod verbal de către

executorul Casei Naționale de Asigurări Sociale oficiul teritorial Criuleni, menționează că

Inspectoratul General al Poliției nu poate elibera un careva certificat privind solda bănească

pentru perioada 01 ianuarie 2019 – 31 decembrie 2019, care să confirme activitatea

reclamantului Vladimir Viscun la Inspectoratul General al Poliției, deoarece Vladimir

Viscun de facto nu a activat în această perioadă în cadrul Inspectoratului General al Poliției.

A susținut că a activat în această perioadă în cadrul Procuraturii, chestiune care a

confirmat-o prin ordinile corespunzătoare, dar și prin scrisoarea din 10 martie 2020 nr.34/5-

V-18/20 semnată de Șeful Inspectoratului General al Poliției.

Astfel a menționat că în corespundere cu prevederile articolului 72 al Codului muncii,

salarizarea, în caz de detașare, va fi efectuată de unitatea la care va lucra salariatul. În cazul

în care aceasta se află în imposibilitate de plată, obligația de retribuire a muncii prestate

revine unității care a dispus detașarea cu dreptul la acțiune de regres împotriva unității în

care a fost detașat salariatul.

În acest context a remarcat reclamantul că Casa Națională de Asigurări Sociale oficiul

teritorial Criuleni nu a fost în drept să-i refuze reclamantului în calcularea pensiei, deoarece

la data depunerii cererii la Casa Națională de Asigurări Sociale oficiul teritorial Criuleni

acesta a întrunit toate condițiile legale necesare stabilirii pensiei pentru vechimea în muncă,

și anume a avut deja acumulată o vechime în muncă de 24 ani și 10 luni, așa cum și a

prezentat actul care confirmă sumele bănești primite în legătură cu exercitarea atribuțiilor

sale de serviciu pentru ultimul an de activitate (01 ianuarie 2019 – 31 decembrie 2019),

chestiune confirmată prin certificatul eliberat de către Procuratura Generală. Potrivit

prevederilor articolului 2 al Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului

General de Carabinieri, militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne, precum și funcționarilor publici cu statut special din sistemul

administrației penitenciare, și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri care au

dreptul la pensie li se stabilește pensie după eliberare din serviciu.

A mai menționat reclamantul că la emiterea deciziei contestate, Casa Națională de

Asigurări Sociale oficiul teritorial Criuleni nu a luat în considerare prevederile art.72 din

Codul muncii, art.34 din Legea nr.288/2016 cu privire la funcționarul public cu statut

special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, art.6 alin.(4) din Legea nr.159 din 087

iulie 2016 cu privire la procuraturile specializate, art.25 și art.26 din Legea nr.270 din 23

noiembrie 2018 cu privire la sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar.

Astfel, reclamantul a dorit să atragă atenția la pct.7 din nota la Anexa nr.6 din Legea

nr.270 din 23 noiembrie 2018 în care este stipulat: „Clasa de salarizare pentru funcțiile de

ofițeri, inclusiv de urmărire penală sau de investigații, de specialiști, detașați în

3

procuraturile specializate, se stabilește cu o majorare de 15 clase succesive față de cea

stabilită în tabel pentru funcțiile similare din unitățile bugetare din care sânt detașați”.

A considerat reclamantul că, anume Procuratura Generală deține informația privind

salariul calculat și achitat personalului și este în drept să elibereze certificate privind solda

bănească pentru ultimul an de activitate (pentru personalul detașat pe un termen de 5 ani),

fiindcă din salariile lunare ale acestora au fost calculate și achitate contribuții individuale

la bugetul asigurărilor sociale și reținut impozit pe venit.

Prin hotărârea din 31 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cererea de

chemare în judecată depusă de Vladimir Viscun împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale privind contestarea actului administrativ, obligarea recalculării pensiei, a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

Dispozitivul hotărârii din 31 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

notificat lui Vladimir Viscun la 31 mai 2021, fapt confirmat prin semnătura olografă

aplicată pe recipisa anexată la materialele cauzei (f.d.97).

La 28 iunie 2021, Vladimir Viscun, reprezentat de avocatul Igor Trofimov a depus

apel nemotivat împotriva hotărârii din 31 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

(f.d. 100)

La 13 septembrie 2021, Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a expediat pentru

notificare lui Vladimir Viscun și reprezentantul acestuia avocatul Igor Trofimov copia

hotărârii motivate a primei instanțe (f.d.118), care a fost recepționată de către ultimii fapt

confirmat prin avizele de recepție anexate la materialele cauzei (f.d.125;127), iar la 19

septembrie 2021, Vladimir Viscun, reprezentat de avocatul Igor Trofimov, a depus

motivarea apelului. (f.d.119-124)

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul depus

de Vladimir Viscun, reprezentat de avocatul Igor Trofimov împotriva hotărârii din 31 mai

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 1 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul depus

de către Vladimir Viscun, reprezentat de avocatul Igor Trofimov cu menținerea hotărârii

din 31 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani. (f.d. 141, 142-151).

Pentru a decide astfel instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 13 lit. a), 14 lit. a),

art.44, art. 48 al Legii nr. 1544 privind asigurarea cu pensii a militarilor și a persoanelor

din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul

Inspectoratului General de Carabinieri, prevederile pct. 2 lit. b) din Hotărârea nr. 78/1994

cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și

indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și funcționarilor publici

cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare, precum și prevederile

art. 9 alin.(6) al Legii nr. 3/2016 cu privire la Procuratură, și a reținut că în ultimul an

precedent concedierii, apelantul, fiind detașat în cadrul Procuraturii Anticorupție, a

beneficiat de salariu conform art.9 alin.(6) din Legea nr. 3/2016 cu privire la Procuratură,

astfel solda bănească din care se calculează pensia în o astfel de situație este prevăzută la

pct. 2 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 78/1994.

4

Instanța de apel a menționat că, întru satisfacerea cerințelor înaintate de reclamant,

cadrul normativ aplicabil stabilește prezentarea unui certificat salarial ce reflectă salariul

de funcție de la instituția de unde a fost detașat reclamantul.

La caz, Colegiul specializat al instanței de apel a conchis că, Certificatul nr.30-9d/20-

17 din 27 ianuarie 2020 eliberat de Procuratura Generală, prin care se confirmă solda

bănească a apelantului din ultimul an de serviciu, nu corespunde condițiilor prevăzute de

lege și astfel, nu poate sta la baza calculării pensiei.

Astfel, Colegiul specializat al instanței de apel a subliniat că urmează a fi respinse

argumentele apelantului reiterate în apel, ce sunt întemeiate pe prevederile art. 72 din Codul

muncii, art. 34 din Legea nr. 288/2016 cu privire la funcționarul public cu statut special din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne, art. 6 alin.(4) din Legea nr. 159/2016 cu privire la

procuraturile specializate, Legea nr. 270/2018 cu privire la sistemul unitar de salarizare în

sectorul bugetar, deoarece toate actele normative indicate reglementează condițiile de

salarizare a persoanelor detașate, dar nu condițiile de pensionare ale acestora.

Ca urmare, instanța de apel a constatat că actul contestat de către apelant este

conform legii, iar argumentele expuse în cererea de apel nu sunt de natură să răstoarne soluția

judecătorească dispusă de instanța de fond.

La 28 decembrie 2021, Vladimir Viscun, reprezentat de avocatul Igor Trofimov a

depus cerere de recurs nemotivată, iar la 23 februarie 2022 a depus motivarea recursului

împotriva deciziei din 1 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanței cu emiterea unei noi

decizii prin care să fie admisă integral acțiunea depusă de Vladimir Viscun împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale privind obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil.

În motivarea recursului și-au exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

invocând că, la examinarea cauzei nu a luat în considerație argumentele tuturor

participanților la proces, nu au fost examinate și elucidate pe deplin toate aspectele,

argumentele și probele prezentate, nefiind studiate minuțios actele normative în vigoare

care reglementează obiectul litigiului, iar aceste încălcări ale instanței de apel au dus la

soluționarea greșită a litigiului.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună

cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 1 decembrie 2021, dar

la materialele cauzei lipsește notificarea de către Curtea de Apel Chișinău a dispozitivului

deciziei contestate, însă decizia motivată a fost notificată avocatului Igor Trofimov, care

acționează în interesele lui Vladimir Viscun la 11 februarie 2022, prin intermediul oficiului

poștal, fapt confirmat prin avizul de recepție a scrisorii anexat la materialele cauzei (f.d.

5

154). Astfel, recursul depus la 28 decembrie 2021 și motivarea recursului prezentată la 23

februarie 2022, este în termen.

La 24 februarie 2022, Curtea Supremă de Justiție, în scopul asigurării unui proces

echitabil în ordine de recurs, a expediat în adresa Casa Națională de Asigurări Sociale copia

cererii de recurs depusă de Vladimir Viscun, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului.

(f.d.172)

La 15 martie 2022, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de Asigurări

Sociale, a depus referință prin care a solicitat declararea inadmisibilă a recursului depus de

Vladimir Viscun. (f.d.174/175-177)

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de

recurs depusă de Vladimir Viscun inadmisibilă, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-

f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului,

în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de

5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ

și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului

de admisibilitate.

6

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut

cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Vladimir Viscun.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Vladimir Viscun se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca -Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

7