3ra-613/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, obligarea recalcularii si achitarii pe viitor a pensiei

Dosarul nr.3ra-613/2021 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (I. Brabacaru) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, I. Muruianu, Gr. Dașchevici) Î N C H E I E R E 07 iulie 2021 mun.

Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas judecători Nina Vascan Victor Burduh examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată de Mazur Nadejda împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, obligarea recalculării și achitării pe viitor a pensiei, împotriva deciziei din 23 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă : La 09 iunie 2020, Mazur Nadejda a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, obligarea recalculării și achitării pe viitor a pensiei.

În motivarea acțiunii Mazur Nadejda a indicat că, la 09 martie 2020, ulterior la 10 martie 2020, a înaintat cerere prealabilă, prin care a solicitat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru efectuarea recalculării pensiei pentru vechimea în muncă, începând cu 01 aprilie 2015, reieșind din salariul lunar de funcție al judecătorului. Prin răspunsurile nr. M-669/20 din 20 mai 2020 și nr. M-1066/20 din 09 iunie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a refuzat în admiterea cerințelor înaintate, indicând că lipsesc temeiuri legale de a recalcula pensia de judecător, deoarece începând cu 01 ianuarie 2014, cuantumul pensiei a fost recalculată, ținându-se cont de majorarea salariului judecătorului în exercițiu conform Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 cu privire la salarizarea judecătorilor și constituie 9464 lei lunar.

Totodată, s-a menționat că pensiile stabilite până la intrarea în vigoare a Legii nr. 60 di 04 aprilie 1 2014 judecătorilor care activează în continuare în funcția de judecător nu se recalculează în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995. A susținut reclamanta că, refuzurile Casei Teritoriale de Asigurări Sociale nr. M- 669/20 din 20 mai 2020 și nr. M-1066/20 din 09 iunie 2020 sunt neîntemeiate, emise cu încălcarea normelor de drept material, deoarece recalcularea pensiei judecătorului urmează să aibă loc reieșind din cuantumul dreptului patrimonial dobândit, iar la caz, ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în funcție, fără careva limitări, începând cu 01 aprilie 2015 și pe viitor, ținându-se cont de modificările legislației în cazul majorării generale a salariului de funcție a judecătorului.

Reclamanta a menționat că, prin Hotărârea Sovietului Suprem al RSSM nr. 198 din 26 iulie 1990 a fost aleasă în funcția de judecător popular a Judecătoriei populare a raionului Lenin din or. Chișinău, iar prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1528-11 din 19 iunie 2000 a fost numită în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă. În prezent, activează în calitate de judecător la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, având gradul III de calificare și stagiu de activitate în funcția de judecător de aproximativ 30 ani. Începând cu 06 februarie 2013, i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80% din salariul lunar al judecătorului judecătoriei, însă pensia nu i s-a achitat în cuantumul stabilit.

A susținut reclamanta că pensia achitată urmează a fi calculată reieșind din cuantumul dreptului patrimonial dobândit, adică din mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu, fără anumite limitări. A menționat că prevederile legale cuprinse în art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, potrivit căreia judecătorii care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția de judecător vor primi pensie în mărimea stabilită până la data intrării în vigoare a prezentei legi, urmează a fi aplicate în coroborare cu dispozițiile art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului, care a suferit modificări tot prin Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 și care prevede că pensia judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu.

Mai mult, art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 nu se atribuie la Legea cu privire la statutul judecătorilor, legislatorul omițând să indice care lege a fost modificată prin această normă. Respectiv, având în vedere principiul de bază consfințit de Curtea Constituțională în hotărârile sale adoptate pe acest subiect, potrivit cărora asigurarea cu pensii a judecătorilor este reglementată prin acte juridice speciale și obligatorii Legea nr. 544-XII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului și Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, consideră că art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 nu poate fi aplicat separat. Or, tratarea în alt mod a prevederilor legale în baza cărora judecătorii aflați în funcție au dreptul de a primi pensia în raport cu salariul lunar al judecătorului în exercițiu ar contraveni Constituției Republicii Moldova, cât și tratatelor internaționale în domeniul dat.

Diminuarea cuantumului pensiei calculate, precum și restricțiile la plata pensiilor, stabilite judecătorilor în modul prevăzut în lege, contravin art. 6, 43, 47, 54 și 116 din Constituție, principiilor fundamentale despre independența organelor 2 judiciare, consfințite în Rezoluțiile Adunării Generale a ONU nr. 40 din 29 noiembrie 1985 și nr. 146 din 13 decembrie 1985, precum și în Carta Europeană cu privire la statutul judecătorului, potrivit căreia cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fie cât de apropiat posibil de nivelul ultimei sale remunerări.

Dreptul la pensie l-a dobândit începând cu data de 06 februarie 2013, în condițiile art. 32 alin. (1) din Legea 544-XII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, astfel, argumentul Casei Naționale de Asigurări Sociale precum că dreptul la recalcularea pensiei este rezervat doar judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu atingerea plafonului de vârstă, consideră că este neîntemeiat or, dânsa a dobândit dreptul la pensie anterior operării modificărilor și completărilor în cauză, iar o lege ulterioară nu poate diminua conținutul unui drept obținut anterior.

A solicitat anularea răspunsului (deciziei) nr. M-669/20 din 20 mai 2020 și nr. M- 1066/20 din 09 iunie 2020 a Casei Naționale de Asigurări Sociale privind refuzul în recalcularea și achitarea pensiei în cuantum de 80% în dependență de majorarea salariului de funcție al judecătorului, în conformitate cu salariul mediu pe economie începând cu 01 aprilie 2015 și pe viitor ținându-se cont de modificările legislației în cazul majorării generale a salariului de funcție a judecătorului, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a efectua recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă și achitarea pensiei în cuantum de 80% în dependență de majorarea salariului de funcție al judecătorului în conformitate cu salariul mediu pe economie începând cu 01 aprilie 2015 și pe viitor, ținându-se cont de modificările legislației în cazul majorării generale a salariului de funcție a judecătorului.

Prin hotărârea din 24 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de Mazur Nadejda împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, cu privire la anularea actului administrativ și obligarea emiterii unui act administrativ individual favorabil. S-a anulat în tot actul administrativ individual defavorabil emis de Casa Națională de Asigurări Sociale exprimat prin răspunsurile (deciziile) nr. M-669/20 din 20 mai 2020 și nr. M-1066/20 din 09 iunie 2020. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită decizie cu privire la recalcularea și respectiv achitarea pensia lui Mazur Nadejda, începând cu 01.04.2015 și pe viitor, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (1) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544-XIII din 20 iulie 1995, reieșind din salariu de funcție a judecătorului (f.d.53, 57-60).

La 01 decembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal (f.d.56), Casa Națională de Asigurări Sociale, a depus cererea de apel nemotivată împotriva hotărârii din 24 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d.55), ulterior la 14 decembrie 2020, la fel prin intermediul oficiului poștal (f.d.66) a prezentat motivarea apelului, solicitând casarea hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii (f.d.62-65). Prin decizia din 23 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea de apel declarată de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 24 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d.87, 88-96). 3 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat Mazur Nadejda activează în funcția de judecător din anul 1990, iar prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1528-II din 19 iunie 2000 a fost numită în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă.

În prezent, Mazur Nadejda activează în calitate de judecător la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. Totodată, a stabilit că, conform documentelor din dosarul de pensionare, reclamantei Mazur Nadejda, începând cu 06 februarie 2013 i-a fost stabilită pensie pentru vechime în muncă, calculată în mărime de 80 % din salariu lunar al judecătorului Judecătoriei. Instanța de apel, a mai constatat că la 05 martie 2020 Mazur Nadejda s-a adresat către Casa Națională de Asigurări Sociale, CTAS sect. Centru, cu cerere solicitând recalcularea și achitarea pensiei în cuantum de 80% în dependență de majorarea salariului de funcție al judecătorului în conformitate cu salariu mediu pe economie începând cu 01 aprilie 2015 și pe viitor, ținându-se cont de modificările legislației în cazul majorării generale a salariului de funcție a judecătorului, însă cererea a fost respinsă.

Astfel, instanța de apel a conchis că Casa Națională de Asigurări Sociale, din motive neîntemeiate, nu a efectuat recalcularea pensiei, astfel lipsind-o pe intimată de dreptul dobândit licit de recalculare a pensiei, stabilindu-i mărimea pensiei cu aplicarea mecanismului general de indexare a acesteia la 01 aprilie a fiecărui an. Or, Mazur Nadejda a dobândit licit dreptul social odată cu acordarea pensiei pentru vechime în muncă la 06 februarie 2013. Prin urmare, dreptul social cu privire la beneficierea de pensie pentru vechime în muncă, inclusiv și recalcularea acesteia, a fost dobândit anterior modificărilor din 04 aprilie 2014 (în vigoare din 16 mai 2014) operate la art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

Drept urmare, instanța de apel invocând art. 32 alin. (1) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 - XIII din 20 iulie 1995, care indică că pensia judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu și stipulările art. 4 alin. (3) lit. b) din Legea privind salarizarea judecătorilor și procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013, care reglementează salariul de funcție, a remarcat că prima instanță temeinic a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să efectueze judecătorului Mazur Nadejda recalculul cuantumului pensiei începând cu 01 aprilie 2015, ținând cont de salariul de funcție al judecătorului, cu recalcularea ulterioară a pensiei în dependență de majorarea treptată a salariului judecătorului.

Totodată, instanța de apel a specificat că sunt corecte și concluziile primei instanțe, precum că pârâtul-apelant la examinarea cerințelor prealabile nu a determinat corect raportul juridic în cauză, circumstanțele importante pentru soluționarea litigiului, nu a luat în considerație că potrivit Legii nr. 290 din 16.12.2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, pct. II prevede că judecătorul are dreptul la pensie în condițiile Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii. Iar, art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, prevede că reexaminarea drepturilor la pensie se efectuează în cazul persoanelor care continuă să activeze după realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă.

4 Instanța de apel a remarcat că în prezenta cauză urmează a se ține cont de hotărârile Curții Constituționale, prin care s-a expus asupra dreptului la pensie a anumitor categorii de salariați, inclusiv a judecătorilor. În această ordine de idei, hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 27 ianuarie 2000 privind controlul constituționalității unor prevederi din legile care reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor procuraturii și funcționarilor publici, prevede că, la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice, este inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului judecătorului, consfințit în Legea cu privire la statutul judecătorului.

Așadar, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiat argumentul Casei Naționale de Asigurări Sociale precum că, odată ce au fost abrogate prevederile art. 32 din Legea nr.544/1995, ce admitea recalcularea pensiei judecătorului ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu sau modificării/creșterii salariului odată cu numirea acestuia în altă funcție superioară celei deținute, pensia judecătorilor care se află în exercițiul funcției nu mai are fundamentare legală de a fi recalculată odată cu majorarea salariului.

Or, Mazur Nadejda a dobândit dreptul la pensie anterior operării modificărilor și completărilor vizate, iar o lege ulterioară, nu poate diminua conținutul unui drept dobândit anterior, în caz contrar, o eventuală respingere a pretențiilor ar încălca dreptul intimatei de a avea un „bun”, în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și la o „speranță legitimă” că plățile legate de pensia pentru vechimea în muncă îi vor fi plătite. Reieșind din cele menționate, instanța de apel a conchis că prima instanță a elucidat deplin circumstanțele cauzei, a aplicat corect normele materiale și a adoptat o hotărâre întemeiată și legală, urmând să fie respinsă ca neîntemeiată cererea de apel.

La 25 martie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.97), Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat, împotriva deciziei din 23 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei decizii noi (f.d.98). La 16 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.102), Casa Națională de Asigurări Sociale a depus motivarea recursului, împotriva deciziei din 23 martie 2021, solicitând casarea deciziei contestate, cu emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii integral (f.d.103-104). În motivarea cererii de recurs, suplimentar celor invocate în cererea de apel, recurentul Casa Națională de Asigurări Sociale, a indicat că decizia contestată este neîntemeiată, deoarece instanța de apel a aplicat eronat legislația ce reglementează litigiul.

Recurentul a indicat că potrivit documentelor din dosarul de pensionare, începând cu data de 06 februarie 2013, intimata beneficiază de pensie pentru vechime în muncă, în mărime de 80 % față de salariul de funcție al judecătorului Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. A remarcat că, la 16 mai 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, prin care a fost modificată și completată Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544-XIII din 20 iulie 1995. Astfel, la art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, este prevăzut că judecătorii care beneficiază de plata pensiei, dar 5 continuă să activeze în funcția de judecător vor primi pensie în mărimea stabilită până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

A menționat că la capitolul dat s-a expus și Ministerul Justiției prin scrisoarea nr. 03/3250 din 03 aprilie 2015, explicând că se recalculează pensiile stabilite până la data de 16 mai 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 60 din 04 aprilie 2014) judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu atingerea plafonului de vârstă.

Pensiile stabilite până la intrarea în vigoare a Legii nr. 60 din 04 aprilie 2014 judecătorilor care activează în continuare în funcție de judecător nu se mai supun recalculării în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544-XIII din 20 iulie 1995. Odată ce au fost abrogate prevederile art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ce admiteau recalcularea pensiei judecătorului ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu sau modificării/creșterii salariului odată cu numirea acestuia în altă funcție superioară celei deținute, pensia judecătorilor care se află în exercițiul funcției nu mai are fundamentare legală de a fi recalculată odată cu majorarea salariului.

Dreptul la recalcularea pensiei fiind rezervat doar judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu atingerea plafonului de vârstă, precum și indică art. 32 alin. (3) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. În conformitate cu art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs. În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel. Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 23 martie 2021. La 19 aprilie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a recepționat decizia motivată, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție DS8001506716AS, anexat la materialele dosarului (f.d.100). La 25 martie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.97), Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat, împotriva deciziei din 23 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, (f.d.98).

La 16 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.102), Casa Națională de Asigurări Sociale a depus motivarea recursului, împotriva deciziei din 23 februarie 2021, solicitând casarea deciziei contestate, cu emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii integral (f.d.103-104), astfel se atestă că recursul a fost depus în termen. La 29 aprilie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Nadejdei Mazur copia cererii de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d.107). Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție, referință nu a parvenit.

6 Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil, din următoarele motive. Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui 7 recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că cererea de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, este inadmisibilă. În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas judecători Nina Vascan Victor Burduh 8