3ra-613/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, obligarea recalcularii si achitarii pe viitor a pensiei

3ra-613/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, obligarea recalcularii si achitarii pe viitor a pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-613/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (I. Brabacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, I. Muruianu, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

07 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată

de Mazur Nadejda împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea

actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil, obligarea recalculării și achitării pe viitor a pensiei,

împotriva deciziei din 23 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 09 iunie 2020, Mazur Nadejda a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului

administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil, obligarea recalculării și achitării pe viitor a pensiei.

În motivarea acțiunii Mazur Nadejda a indicat că, la 09 martie 2020, ulterior la 10

martie 2020, a înaintat cerere prealabilă, prin care a solicitat Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Centru efectuarea recalculării pensiei pentru vechimea în muncă,

începând cu 01 aprilie 2015, reieșind din salariul lunar de funcție al judecătorului.

Prin răspunsurile nr. M-669/20 din 20 mai 2020 și nr. M-1066/20 din 09 iunie

2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a refuzat în admiterea cerințelor înaintate,

indicând că lipsesc temeiuri legale de a recalcula pensia de judecător, deoarece

începând cu 01 ianuarie 2014, cuantumul pensiei a fost recalculată, ținându-se cont de

majorarea salariului judecătorului în exercițiu conform Legii nr. 328 din 23 decembrie

2013 cu privire la salarizarea judecătorilor și constituie 9464 lei lunar. Totodată, s-a

menționat că pensiile stabilite până la intrarea în vigoare a Legii nr. 60 di 04 aprilie

1

2014 judecătorilor care activează în continuare în funcția de judecător nu se

recalculează în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr.

544 din 20 iulie 1995.

A susținut reclamanta că, refuzurile Casei Teritoriale de Asigurări Sociale nr. M-

669/20 din 20 mai 2020 și nr. M-1066/20 din 09 iunie 2020 sunt neîntemeiate, emise

cu încălcarea normelor de drept material, deoarece recalcularea pensiei judecătorului

urmează să aibă loc reieșind din cuantumul dreptului patrimonial dobândit, iar la caz,

ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în funcție, fără careva

limitări, începând cu 01 aprilie 2015 și pe viitor, ținându-se cont de modificările

legislației în cazul majorării generale a salariului de funcție a judecătorului.

Reclamanta a menționat că, prin Hotărârea Sovietului Suprem al RSSM nr. 198

din 26 iulie 1990 a fost aleasă în funcția de judecător popular a Judecătoriei populare a

raionului Lenin din or. Chișinău, iar prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr.

1528-11 din 19 iunie 2000 a fost numită în funcția de judecător până la atingerea

plafonului de vârstă. În prezent, activează în calitate de judecător la Judecătoria

Chișinău, sediul Centru, având gradul III de calificare și stagiu de activitate în funcția

de judecător de aproximativ 30 ani.

Începând cu 06 februarie 2013, i-a fost stabilită pensia pentru vechime în muncă

în mărime de 80% din salariul lunar al judecătorului judecătoriei, însă pensia nu i s-a

achitat în cuantumul stabilit.

A susținut reclamanta că pensia achitată urmează a fi calculată reieșind din

cuantumul dreptului patrimonial dobândit, adică din mărimea salariului lunar al

judecătorului în exercițiu, fără anumite limitări.

A menționat că prevederile legale cuprinse în art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie

2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, potrivit căreia judecătorii

care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția de judecător vor

primi pensie în mărimea stabilită până la data intrării în vigoare a prezentei legi,

urmează a fi aplicate în coroborare cu dispozițiile art. 32 din Legea cu privire la statutul

judecătorului, care a suferit modificări tot prin Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 și care

prevede că pensia judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului

lunar al judecătorului în exercițiu.

Mai mult, art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 nu se atribuie la Legea cu

privire la statutul judecătorilor, legislatorul omițând să indice care lege a fost modificată

prin această normă. Respectiv, având în vedere principiul de bază consfințit de Curtea

Constituțională în hotărârile sale adoptate pe acest subiect, potrivit cărora asigurarea cu

pensii a judecătorilor este reglementată prin acte juridice speciale și obligatorii Legea

nr. 544-XII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului și Legea nr. 156-XIV

din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, consideră că art. III din Legea

nr. 60 din 04 aprilie 2014 nu poate fi aplicat separat.

Or, tratarea în alt mod a prevederilor legale în baza cărora judecătorii aflați în

funcție au dreptul de a primi pensia în raport cu salariul lunar al judecătorului în

exercițiu ar contraveni Constituției Republicii Moldova, cât și tratatelor internaționale

în domeniul dat. Diminuarea cuantumului pensiei calculate, precum și restricțiile la

plata pensiilor, stabilite judecătorilor în modul prevăzut în lege, contravin art. 6, 43, 47,

54 și 116 din Constituție, principiilor fundamentale despre independența organelor

2

judiciare, consfințite în Rezoluțiile Adunării Generale a ONU nr. 40 din 29 noiembrie

1985 și nr. 146 din 13 decembrie 1985, precum și în Carta Europeană cu privire la

statutul judecătorului, potrivit căreia cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fie cât

de apropiat posibil de nivelul ultimei sale remunerări.

Dreptul la pensie l-a dobândit începând cu data de 06 februarie 2013, în condițiile

art. 32 alin. (1) din Legea 544-XII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului,

astfel, argumentul Casei Naționale de Asigurări Sociale precum că dreptul la

recalcularea pensiei este rezervat doar judecătorilor demisionați și judecătorilor

eliberați din funcție în legătură cu atingerea plafonului de vârstă, consideră că este

neîntemeiat or, dânsa a dobândit dreptul la pensie anterior operării modificărilor și

completărilor în cauză, iar o lege ulterioară nu poate diminua conținutul unui drept

obținut anterior.

A solicitat anularea răspunsului (deciziei) nr. M-669/20 din 20 mai 2020 și nr. M-

1066/20 din 09 iunie 2020 a Casei Naționale de Asigurări Sociale privind refuzul în

recalcularea și achitarea pensiei în cuantum de 80% în dependență de majorarea

salariului de funcție al judecătorului, în conformitate cu salariul mediu pe economie

începând cu 01 aprilie 2015 și pe viitor ținându-se cont de modificările legislației în

cazul majorării generale a salariului de funcție a judecătorului, obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale de a efectua recalcularea pensiei pentru vechimea în

muncă și achitarea pensiei în cuantum de 80% în dependență de majorarea salariului de

funcție al judecătorului în conformitate cu salariul mediu pe economie începând cu 01

aprilie 2015 și pe viitor, ținându-se cont de modificările legislației în cazul majorării

generale a salariului de funcție a judecătorului.

Prin hotărârea din 24 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de Mazur Nadejda împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale, cu privire la anularea actului administrativ și obligarea

emiterii unui act administrativ individual favorabil.

S-a anulat în tot actul administrativ individual defavorabil emis de Casa Națională

de Asigurări Sociale exprimat prin răspunsurile (deciziile) nr. M-669/20 din 20 mai

2020 și nr. M-1066/20 din 09 iunie 2020.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită decizie cu privire la

recalcularea și respectiv achitarea pensia lui Mazur Nadejda, începând cu 01.04.2015

și pe viitor, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (1) din Legea cu privire la statutul

judecătorului nr. 544-XIII din 20 iulie 1995, reieșind din salariu de funcție a

judecătorului (f.d.53, 57-60).

La 01 decembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal (f.d.56), Casa Națională

de Asigurări Sociale, a depus cererea de apel nemotivată împotriva hotărârii din 24

noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d.55), ulterior la 14

decembrie 2020, la fel prin intermediul oficiului poștal (f.d.66) a prezentat motivarea

apelului, solicitând casarea hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei hotărâri noi de

respingere a acțiunii (f.d.62-65).

Prin decizia din 23 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel declarată de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 24

noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d.87, 88-96).

3

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat Mazur Nadejda activează în

funcția de judecător din anul 1990, iar prin Decretul Președintelui Republicii Moldova

nr. 1528-II din 19 iunie 2000 a fost numită în funcția de judecător până la atingerea

plafonului de vârstă. În prezent, Mazur Nadejda activează în calitate de judecător la

Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Totodată, a stabilit că, conform documentelor din dosarul de pensionare,

reclamantei Mazur Nadejda, începând cu 06 februarie 2013 i-a fost stabilită pensie

pentru vechime în muncă, calculată în mărime de 80 % din salariu lunar al judecătorului

Judecătoriei.

Instanța de apel, a mai constatat că la 05 martie 2020 Mazur Nadejda s-a adresat

către Casa Națională de Asigurări Sociale, CTAS sect. Centru, cu cerere solicitând

recalcularea și achitarea pensiei în cuantum de 80% în dependență de majorarea

salariului de funcție al judecătorului în conformitate cu salariu mediu pe economie

începând cu 01 aprilie 2015 și pe viitor, ținându-se cont de modificările legislației în

cazul majorării generale a salariului de funcție a judecătorului, însă cererea a fost

respinsă.

Astfel, instanța de apel a conchis că Casa Națională de Asigurări Sociale, din

motive neîntemeiate, nu a efectuat recalcularea pensiei, astfel lipsind-o pe intimată de

dreptul dobândit licit de recalculare a pensiei, stabilindu-i mărimea pensiei cu aplicarea

mecanismului general de indexare a acesteia la 01 aprilie a fiecărui an. Or, Mazur

Nadejda a dobândit licit dreptul social odată cu acordarea pensiei pentru vechime în

muncă la 06 februarie 2013. Prin urmare, dreptul social cu privire la beneficierea de

pensie pentru vechime în muncă, inclusiv și recalcularea acesteia, a fost dobândit

anterior modificărilor din 04 aprilie 2014 (în vigoare din 16 mai 2014) operate la art.

32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

Drept urmare, instanța de apel invocând art. 32 alin. (1) din Legea cu privire la

statutul judecătorului nr. 544 - XIII din 20 iulie 1995, care indică că pensia

judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al

judecătorului în exercițiu și stipulările art. 4 alin. (3) lit. b) din Legea privind salarizarea

judecătorilor și procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013, care reglementează salariul

de funcție, a remarcat că prima instanță temeinic a obligat Casa Națională de Asigurări

Sociale să efectueze judecătorului Mazur Nadejda recalculul cuantumului pensiei

începând cu 01 aprilie 2015, ținând cont de salariul de funcție al judecătorului, cu

recalcularea ulterioară a pensiei în dependență de majorarea treptată a salariului

judecătorului.

Totodată, instanța de apel a specificat că sunt corecte și concluziile primei instanțe,

precum că pârâtul-apelant la examinarea cerințelor prealabile nu a determinat corect

raportul juridic în cauză, circumstanțele importante pentru soluționarea litigiului, nu a

luat în considerație că potrivit Legii nr. 290 din 16.12.2016 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, pct. II prevede că judecătorul are dreptul la pensie în

condițiile Legii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii.

Iar, art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul

public de pensii, prevede că reexaminarea drepturilor la pensie se efectuează în cazul

persoanelor care continuă să activeze după realizarea dreptului la pensie pentru limită

de vârstă.

4

Instanța de apel a remarcat că în prezenta cauză urmează a se ține cont de hotărârile

Curții Constituționale, prin care s-a expus asupra dreptului la pensie a anumitor

categorii de salariați, inclusiv a judecătorilor. În această ordine de idei, hotărârea Curții

Constituționale nr. 4 din 27 ianuarie 2000 privind controlul constituționalității unor

prevederi din legile care reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor,

procurorilor, anchetatorilor procuraturii și funcționarilor publici, prevede că, la

adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice, este inadmisibil de a diminua protecția

juridică a statutului judecătorului, consfințit în Legea cu privire la statutul

judecătorului.

Așadar, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiat argumentul Casei Naționale

de Asigurări Sociale precum că, odată ce au fost abrogate prevederile art. 32 din Legea

nr.544/1995, ce admitea recalcularea pensiei judecătorului ținându-se cont de mărimea

salariului lunar al judecătorului în exercițiu sau modificării/creșterii salariului odată cu

numirea acestuia în altă funcție superioară celei deținute, pensia judecătorilor care se

află în exercițiul funcției nu mai are fundamentare legală de a fi recalculată odată cu

majorarea salariului. Or, Mazur Nadejda a dobândit dreptul la pensie anterior operării

modificărilor și completărilor vizate, iar o lege ulterioară, nu poate diminua conținutul

unui drept dobândit anterior, în caz contrar, o eventuală respingere a pretențiilor ar

încălca dreptul intimatei de a avea un „bun”, în sensul art. 1 din Primul Protocol

adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și la o „speranță

legitimă” că plățile legate de pensia pentru vechimea în muncă îi vor fi plătite.

Reieșind din cele menționate, instanța de apel a conchis că prima instanță a

elucidat deplin circumstanțele cauzei, a aplicat corect normele materiale și a adoptat o

hotărâre întemeiată și legală, urmând să fie respinsă ca neîntemeiată cererea de apel.

La 25 martie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.97), Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat, împotriva deciziei din 23 martie 2021 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu

emiterea unei decizii noi (f.d.98).

La 16 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.102), Casa Națională

de Asigurări Sociale a depus motivarea recursului, împotriva deciziei din 23 martie

2021, solicitând casarea deciziei contestate, cu emiterea unei decizii noi de respingere

a acțiunii integral (f.d.103-104).

În motivarea cererii de recurs, suplimentar celor invocate în cererea de apel,

recurentul Casa Națională de Asigurări Sociale, a indicat că decizia contestată este

neîntemeiată, deoarece instanța de apel a aplicat eronat legislația ce reglementează

litigiul.

Recurentul a indicat că potrivit documentelor din dosarul de pensionare, începând

cu data de 06 februarie 2013, intimata beneficiază de pensie pentru vechime în muncă,

în mărime de 80 % față de salariul de funcție al judecătorului Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

A remarcat că, la 16 mai 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014

pentru modificarea și completarea unor acte legislative, prin care a fost modificată și

completată Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544-XIII din 20 iulie 1995.

Astfel, la art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative, este prevăzut că judecătorii care beneficiază de plata pensiei, dar

5

continuă să activeze în funcția de judecător vor primi pensie în mărimea stabilită până

la data intrării în vigoare a prezentei legi.

A menționat că la capitolul dat s-a expus și Ministerul Justiției prin scrisoarea nr.

03/3250 din 03 aprilie 2015, explicând că se recalculează pensiile stabilite până la data

de 16 mai 2014 (data intrării în vigoare a Legii nr. 60 din 04 aprilie 2014) judecătorilor

demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu atingerea plafonului de

vârstă. Pensiile stabilite până la intrarea în vigoare a Legii nr. 60 din 04 aprilie 2014

judecătorilor care activează în continuare în funcție de judecător nu se mai supun

recalculării în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr.

544-XIII din 20 iulie 1995.

Odată ce au fost abrogate prevederile art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie

1995 cu privire la statutul judecătorului, ce admiteau recalcularea pensiei judecătorului

ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu sau

modificării/creșterii salariului odată cu numirea acestuia în altă funcție superioară celei

deținute, pensia judecătorilor care se află în exercițiul funcției nu mai are fundamentare

legală de a fi recalculată odată cu majorarea salariului. Dreptul la recalcularea pensiei

fiind rezervat doar judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în

legătură cu atingerea plafonului de vârstă, precum și indică art. 32 alin. (3) din Legea

nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 23 martie 2021.

La 19 aprilie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a recepționat decizia

motivată, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție DS8001506716AS, anexat la

materialele dosarului (f.d.100).

La 25 martie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.97), Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat, împotriva deciziei din 23 martie 2021 a

Curții de Apel Chișinău, (f.d.98).

La 16 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice (f.d.102), Casa Națională

de Asigurări Sociale a depus motivarea recursului, împotriva deciziei din 23 februarie

2021, solicitând casarea deciziei contestate, cu emiterea unei decizii noi de respingere

a acțiunii integral (f.d.103-104), astfel se atestă că recursul a fost depus în termen.

La 29 aprilie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Nadejdei

Mazur copia cererii de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea

de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d.107).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție, referință nu a parvenit.

6

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural

și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

7

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, este

inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

8