2ra-608/21 — Încetarea proprietătii comune

Dosarul nr. 2ra-608/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – O. Parfeni

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Anton, V. Sîrbu, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

30 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Cioban Evghenia și Grigori

Eugenia, prin intermediul avocatului Garaba Mihai,

în cauza civilă la cererea înaintată Ichim Silvia, Ichim Piotr și Ichim Valeriu

către Grigori Eugenia, Cioban Evghenia și Frunza Iurie privind încetarea proprietății

pe cote-părți prin împărțirea bunului în natură și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Ciobanu Evghenia, și menținută încheierea

din 24 aprilie 2018 și hotărârea din 22 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru,

c o n s t a t ă:

La 04 octombrie 2017, Ichim Silvia, Ichim Piotr și Ichim Valeriu s-au adresat în

instanța de judecată (concretizată pe parcurs) către Grigori Eugenia, Cioban

Evghenia și Frunza Iurie prin care au solicitat încetarea proprietății pe cote-părți prin

împărțirea bunului în natură și încasarea cheltuielilor de judecată. De asemenea,

reclamanții au solicitat compensarea cheltuielilor de judecată suportate în actuala

pricină.

În motivarea acțiunii reclamanții au invocat că, potrivit extrasului eliberat de

Întreprinderea de Stat „Cadastru”, bunul imobil în litigiu cu numărul cadastral

XXXXXXX, situat în mun. Chișinău, orașul Durlești, str. XXXXXXX, 44/2,

aparține cu drept de proprietate a câte ¼ cotă-parte fiecărui coproprietar, și anume,

Ichim Silvia, Ichim Piotr și Ichim Valeriu - ¼, Grigori Eugenia- ¼, Cioban Evghenia

- ¼, Frunza Iurie - ¼ , în temeiul deciziei Consiliului orășenesc Durlești nr. 373 din

27 septembrie 2002 cu privire la atribuirea lotului de pământ.

Totodată, reclamanții au indicat faptul că în prezent folosesc acest teren

împreunăб fără a cunoaște delimitările a ¼ cotă-parte ce aparține fiecărui din

coproprietari, de nenumărate ori fiecare din ei atinge dreptul de proprietate asupra

cotei-părți individualizate a altor coproprietari, iar în scopul soluționării pe cale

amiabilă a circumstanțelor expuse, părțile nu au ajuns la un numitor comun.

1

La cererea de chemare în judecată pârâtul Frunza Iurie a depus referință, prin care

și-a exprimat opinia referitor la aceasta, recunoscând acțiunea și solicitând admiterea

acesteia, cu încetarea proprietății comune pe cote-părți prin împărțirea bunului

imobil cu numărul cadastral XXXXXXX, situat în mun. Chișinău, or. Durlești, str.

XXXXXXX, 44/2, a câte ¼ cotă-parte fiecărui proprietar de drept, indicând că

folosește o suprafață mai mică de teren, prin ce i se încalcă dreptul de proprietate.

Prin explicațiile scrise din 03 decembrie 2018б a indicat că este de acord cu raportul

de expertiză judiciară nr. 330 din 03 septembrie 2018, susținând că varianta propusă

de către expertul judiciar este ideală și ar putea soluționa litigiul dinte coproprietari.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 22 aprilie 2019, acțiunea

a fost admisă.

S-a încetat proprietatea comună pe cote-părți a părților în litigiu Ichim Silvia,

Ichim Piotr, Ichim Valeriu, Grigori Eugenia, Cioban Evghenia și Frunza Iurie în

privința terenului situat în mun. Chișinău, or. Durlești, str. XXXXXXX, 44/2б

identificat prin nr.cadastral XXXXXXX.

S-a stabilit linia de hotar a terenului cu nr.cadastral XXXXXXX, prin divizare în

natură proporțional cotelor-părți deținute de Ichim Silvia, Ichim Piotr, Ichim

Valeriu, Grigori Eugenia, Cioban Evghenia și Frunza Iurie, conform variantei

stabilită prin raportul de expertiză nr. 330 din 03 septembrie 2018, întocmit de către

expertul judiciar Achimov Anatolie, după cum urmează:

S-a atribuit lui Frunza Iurie partea I - sectorul de teren marcat de punctele 17-

18-19-10-20-21-22-23-24-241 -a-171 -17 cu suprafața de 266 m.p. (distanța dintre

puncte este indicată în tabelul 1 și colorată în Anexa 1 cu creion colorat de culoare

cafenie), inclusiv terenul amplasat sub partea din casa de locuit deținută;

S-a atribuit lui Ichim Piotr, Ichim Valeriu și Ichim Silvia partea II - sectorul de

teren marcat de punctele 10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-10 cu suprafața de 266

m.p. (distanța dintre puncte este indicată în tabelul 1 și colorată în Anexa 1 cu creion

de culoare roșie), inclusiv terenul amplasat sub partea din casa de locuit deținută;

S-a atribuit lui Grigori Eugenia partea III - sectorul de teren marcat de punctele

7-8-9-10-20-21-22-23-24-25-26-27-7 cu suprafața de 266 m.p. (distanța dintre

puncte este indicată în tabelul 1 și colorată în Anexa 1 cu creion colorat de culoare

verde), inclusiv terenul amplasat sub partea din casa de locuit deținută;

S-a atribuit lui Cioban Evghenia partea IV - sectorul de teren marcat de punctele

1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-1 cu suprafața de 266 m.p. (distanța dintre

puncte este indicată în tabelul 1 și colorată în Anexa 1 cu creion colorat de culoare

galbenă), inclusiv terenul amplasat sub partea din casa de locuit deținută. S-a încasat

în mod solidar, de la Grigori Eugenia, Cioban Evghenia și Frunza Iurie în beneficiul

reclamanților cheltuielile de judecată în sumă de 8222,64 lei.

Prin decizia din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Ciobanu Evghenia, și menținută încheierea din 24 aprilie

2018 și hotărârea din 22 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că partajarea terenului înregistrat

cu numărul cadastral XXXXXXX, care este în coproprietatea părților în litigiu, este

posibilă din punct de vedere tehnic, fapt confirmat prin raportul de expertiză nr. 330

din 03 septembrie 2018, întocmit de expertul judiciar Achimov Anatolie. Partea

apelantă, contestând soluția instanței de fond nu a prezentat nicio probă care să

combată constatările primei instanțe din hotărârea atacată și să răstoarne situația

2

demonstrată de reclamanți prin înscrisurile anexate la dosar și probele administrate,

înaintând în acest sens motive pur declarative, lipsite de suport probant și contrare

circumstanțelor reale de fapt constate în cadrul cercetării judecătorești. Mai mult,

instnața de apel a atestat că apelanții, în susținerea poziției lor au invocat faptul

partajării incorecte a terenului aferent construcției, dar pentru a demonstra această

situație nu au prezentat nicio probă. În contradictoriu cu modul de acționare a

apelanților, intimații/reclamanți au probat prin înscrisuri și acte oficiale, cum și prin

concluziile expertului, toate constituind probe admisibile, utile și pertinente, că toți

coproprietarii terenului în litigiu, după partajare, au în proprietate, folosință și

gestiune suprafața a câte 266,00 m.p., la partajare fiind luate în calcul toate

chestiunile impuse de legislație, actele normative și tehnice privind modul de

utilizare a terenurilor și accesul proprietarilor la imobile lele fiecăruia. Cu referire la

cerința de încetare a procesului, instanța de apel a conchis că litigiul la care face

trimitere apelanta este distinct de prezentul litigiu.

La 11 februarie 2021, Cioban Evghenia și Grigori Eugenia, prin intermediul

avocatului Garaba Mihai, au contestat cu recurs decizia din 19 noiembrie 2020 a

Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 22 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

În motivarea recursului au invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar s-a indicat că terenul a fost împărâit inechitabil, fiindu-le lezate

drepturile.

Astfel, recurentele au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei din 19

noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 22 aprilie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu încetarea procesului în legătură cu faptul că

într-un litigiu între aceleași părți cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri,

s-a emis o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă.

La 07 aprilie 2021, Ichim Silvia, prin intermediul avocatului Budu Pavel, a depus

referință la cererea de recurs, solicitând respingerea acesteia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Cioban

Evghenia și Grigori Eugenia, prin intermediul avocatului Garaba Mihai, este

neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

19 noiembrie 2020 și expediată participanților la proces la 05 ianuarie 2021 (f.d.

185, 186, vol. II), însă la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să probeze

momentul recepționării acesteia de către recurente. Astfel, având în vedere faptul că

recursul a fost înregistrat la 11 februarie 2021, în conformitate cu art. 434 din Codul

de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

3

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurente nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentelor cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentelor, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestora cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Cioban Evghenia și Grigori Eugenia, prin

intermediul avocatului Garaba Mihai.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

4

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Cioban Evghenia și Grigori

Eugenia, prin intermediul avocatului Garaba Mihai.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

5