2ra-591/21 — Încasarea prejudiciului cauzat

2ra-591/21 — Încasarea prejudiciului cauzat (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-591/21

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central, judecător – V. Belous

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecători – S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu

Î N C H E I E R E

30 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Inspectoratul de poliție

Soroca, Moraru Cristi-Marina, prin intermediul avocatului Felișcan Victor, și

Inspectoratul General al Poliției al MAI,

în cauza civilă la cererea înaintată de Moraru Cristi-Marina către Ministerul

Justiției al RM, Inspectoratul de Poliție Soroca, Inspectoratul General al Poliției al

MAI, intervenienții accesorii Ministerul Finanțelor al RM, agentul constatator

Anatolie Belous, cu privire la încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 01 decembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

admisă cererea de apel depusă de Moraru Cristi-Marina, și casată integral hotărârea

din 27 decembrie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, fiind pronunțată o nouă

hotărâre de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 15 august 2019, Moraru Cristi-Marina, prin intermediul avocatului Victor

Felișcan, a formulat o cerere de chemare în judecată către Ministerul Justiției al RM,

Inspectoratul de Poliție Soroca, Inspectoratul General al Poliției MAI, intervenienții

accesorii Ministerul Finanțelor al RM, agentul constatator Anatolie Belous,

solicitând: încasarea prejudiciului moral de la Ministerul Justiției al RM în mărime

de 10 000 lei; încasarea de la IP Soroca a cheltuielilor de asistență juridică în mărime

de 5000 lei, suportate în cauza contravențională; încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, la 24 iulie 2018, de către agentul

constatator Belous Anatolie din cadrul SSSTAR al SSP al Inspectoratului de Poliție

Soroca, a fost întocmit procesul-verbal nr.MAI04393897 prin care Moraru Cristi-

Marina a fost recunoscută vinovată în comiterea contravenției prevăzute la art. 242

1

alin. (2) din Codul contravențional și sancționată cu 24 unități convenționale

amendă, echivalentul a 1200 lei, cu aplicarea a 6 puncte de penalizare pentru faptul,

că, conducând automobilul de marca "Hyundai Tucson", cu numărul de

înmatriculare XXXX, efectuând manevra de virare la stânga, nu a cedat trecerea

motocicletei de model "Honda", care se deplasa regulamentar din sens opus pe

drumul cu prioritate, astfel motocicleta s-a tamponat în partea dreaptă a

automobilului, cauzând prejudiciu lui Șcetinschi Cristian.

La 27 iulie 2018, reclamanta a contestat procesul-verbal și decizia agentului

constatator, iar prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 15 decembrie 2018, a fost

admisă contestația înaintată de Moraru Cristi-Marina împotriva procesului-verbal cu

privire la contravenție seria MAI04 nr. 393897 din 24 iulie 2018, care a fost anulat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 februarie 2019,

recursul împotriva hotărârii din 15 decembrie 2018, declarat de către agentul

constatator Belous Anatolie, a fost respins ca nefondat cu menținerea hotărârii

primei instanțe.

Potrivit reclamantei, agentul constatator a acționat deliberat, abuziv, în lipsa unor

probe care ar dovedi culpa sa în comiterea contravenției de care a fost învinovățită.

Agentul constatator nu a dat dovadă de diligență în vederea întocmirii corecte a

schemei accidentului rutier, fiind o omisiune culpabilă evidentă, în situația în care a

avut toate mijloacele, timpul necesar și informațiile obiective referitoare la toți

subiecții implicați în accident, în special agentul de patrulare care se afla anume la

volanul mașinii de patrulare care a cedat trecerea, mașina nu s-a regăsit în schema

accidentului, iar fotografiile executate de însuși agentul constatator dovedesc

contrariul faptelor înscrise de acesta în procesul-verbal.

Mai mult, din materialele cauzei contravenționale rezultă că agentul constatator

a depus raport privind necesitatea prelungirii termenului de soluționare a

materialului înregistrat în R-2 sub nr. 4510, de unde rezultă că, agentul constatator a

dispus de timpul solicitat suplimentar pentru a examina obiectiv și sub toate

aspectele cazul și să stabilească circumstanțele obiective.

Învinuirea adusă reclamantei este similară învinuirii penale, în acest sens fiind

invocată hotărârea CtEDO din 04 octombrie 2007 în cauza Anghel vs România,

respectiv menționează, că speței îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.1545 din 25

februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite

ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și instanțelor judecătorești, anume

art. 6 lit. a).

Cu referire la pretenția privind încasarea de la MJ a sumei de 10 000 lei cu titlu

de prejudiciu moral, reclamanta a indicat că a rămas profund nedumerită și frustrată,

sperând la acțiuni echitabile din partea agentului de stat, soluția emisă provocându-

i suferințe afective și fiind nevoită să își demonstreze nevinovăția, fapt care i-a

afectat moralul și i-a provocat suferințe afective.

Respectiv, reclamanta consideră că este îndreptățită să solicite încasarea în

beneficiul său a prejudiciului moral în cuantum de 10000 lei din contul Ministerului

Justiției al RM, cât și a cheltuielilor de asistență juridică suportate pe parcursul

examinării cauzei contravenționale în sumă de 5000 lei din contul Inspectoratului de

Poliție Soroca a IGP al MAI. În acest sens reclamanta a prezentat bonul de plată

seria PL nr. 008576 cu suma de 5000 lei, cheltuieli de judecată pe care le consideră

2

rezonabile, necesare și reale. Totodată solicită și încasarea cheltuielilor de judecată

în prezenta cauză.

Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile prevederilor art. 20, 26, 120

din Constituția RM, art. 3 alin. (1) lit. a), 6, 7 lit. e), 10-11 din Legea nr.1545 din 25

februarie 1998 cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești.

Prin hotărârea judecătoriei Soroca, sediul Central din 27 decembrie 2019, cererea

de chemare în judecată înaintată de Moraru Cristi-Marina a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 01 decembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, a fost admisă cererea

de apel depusă de Moraru Cristi-Marina, și casată integral hotărârea din 27

decembrie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, fiind pronunțată o nouă

hotărâre de admitere parțială a acțiunii, prin care s-a încasat în beneficiul reclamantei

Moraru Cristi-Marina de la Inspectoratul de Poliție Soroca prejudiciul material în

sumă de 5000 (cinci mii) lei și cheltuielile de judecată în mărime de 1750 (una mie

șapte sute cinci zeci) lei, în rest acțiunea fiind respinsă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că cerința cu privire la încasarea

prejudiciului moral a fost înaintată față de un pârât necorespunzător și, din aceste

considerente, a respins-o. Cerința cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență

juridică suportate în cadrul procesului contravențional, a fost admisă prin prisma

prevederilor art. 15 alin. (1) al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul

polițistului nr. 320 din 27.12.2012, art. 7 lit. e) în coroborare cu art. 13 alin.1 din

Legea nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, art. 384 alin. 2) lit. u) din Codul contravențional.

La 15 februarie 2021, Inspectoratul de poliție Soroca a contestat cu recurs decizia

din 01 decembrie 2020 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

Astfel, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 01

decembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

La 16 martie 2021, Moraru Cristi-Marina, prin intermediul avocatului Felișcan

Victor, a depus recurs împotriva deciziei din 01 decembrie 2020 a Curții de Apel

Bălți, solicitând casarea parțială a cesteia în partea respingerii pretenției de încasare

a prejudiciului moral, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri de admitere

integrală a pretențiilor formulate.

În motivarea recursului, s-a invocat interpretarea eronată a normelor în

determinarea calității de pârât necorespunzător a Ministerului Justiției al RM.

La 31 martie 2021, Inspectoratul General al Poliției al MAI a depus recurs

împotriva deciziei din 01 decembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea

acesteia și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

3

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de

Inspectoratul de poliție Soroca, Moraru Cristi-Marina, prin intermediul avocatului

Felișcan Victor, și Inspectoratul General al Poliției al MAI, sunt neîntemeiate și

urmează a fi declarate inadmisibile, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la 01

decembrie 2020 și expediată participanților la proces la 15 ianuarie 2021 (f.d. 135,

vol. I), fiind recepționată de Moraru Cristi-Marina la 20 ianuarie 2021 (f.d. 197, vol.

I), iar de către ceilalți participanți la proces la 15 ianuarie 2021 (f.d. 196, vol. I).

Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat de Inspectoratul de poliție

Soroca, a fost înregistrat la 15 februarie 2021, iar recursul declarat de Moraru Cristi-

Marina, prin intermediul avocatului Felișcan Victor, a fost înregistrat la 16 martie

2021, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acestea se consideră

declarate în termen.

Cu referire la recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției al MAI,

Completul atrage atenția că acesta a fost înregistrat la 31 martie 2021, decizia atacată

fiind recepționată de către recurent prin poșta electronică la 15 ianuarie 2021, or

expedierea/recepționarea trimiterilor poștale prin intermediul rețelei Internet se

efectuează imediat. Respectiv, Inspectoratul General al Poliției al MAI a fost în drept

să depună cererea de recurs până la 15 martie 2021.

Dispozițiile art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă stabilesc că cererea de

recurs se va considera inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea

termenului de declarare prevăzut la art. 434.

Față de cele indicate se menționează că, legiuitorul a prevăzut expres momentul

care determină curgerea termenului de prescripție - data comunicării hotărârii sau a

deciziei integrale, însă, la fel, a instituit și obligația părților de a se folosi cu bună-

credință de drepturile lor procedurale, iar reînnoirea acestui termen pentru motive

neconvingătoare poate fi contrară principiului securității raporturilor juridice.

Ținând cont de cele expuse, Completul consideră că cererea de recurs a

Inspectoratului General al Poliției al MAI a fost depusă cu încălcarea prevederilor

art. 434 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care recursul, în conformitate

cu art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă, urmează a fi considerat inadmisibil.

Cu referire la cererile de recurs depuse de Inspectoratul de poliție Soroca și

Moraru Cristi-Marina, prin intermediul avocatului Felișcan Victor, Completul

menționează următoarele:

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

4

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurenți nu pot duce la admisibilitatea

recursurilor, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursurilor, fiind lipsite de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestoraa cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestora ca fiind

admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererile de recurs declarate de Inspectoratul de poliție Soroca, Moraru Cristi-

Marina, prin intermediul avocatului Felișcan Victor, și Inspectoratul General al

Poliției al MAI.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

5

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Inspectoratul de poliție

Soroca, Moraru Cristi-Marina, prin intermediul avocatului Felișcan Victor, și

Inspectoratul General al Poliției al MAI.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

6