2ra-761/21 — incasarea prejudiciului moral

2ra-761/21 — incasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-761/2021

prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Central (jud: R. Chistruga)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

D E C I Z I E

30 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Andrei Rusu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Rusu

împotriva Inspectoratului Național de Patrulare, Inspectoratului General al Poliției,

intervenienții accesoriu Ministerul Finanțelor și agentul constatator Eduard

Lazarenco cu privire la încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

admis apelul declarat de Eduard Lazarenco, Inspectoratului General al Poliției și

Inspectoratului Național de Securitate Publică, s-a casat hotărârea din 3 martie

2020 a Judecătoriei Drochia, sediul Central și s-a emis o nouă hotărâre prin care

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă :

La 28 februarie 2019, Andrei Rusu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului Național de Patrulare, Inspectoratului General al Poliției,

intervenienții accesorii Ministerul Finanțelor și agentul constatator Eduard

Lazarenco cu privire la încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că la 13 august 2017, ora 20:00, se deplasa în

mod regulamentar pe traseul XXXXX, cu automobilul de model XXXXX, nr. de

înmatriculare XXXXX, aflat în proprietatea sa.

A specificat că din sens opus, se deplasa un echipaj al poliției de patrulare cu

girofarul deconectat, ajungând în apropierea sa, au conectat girofarul și semnalul

sonor, prin ceea ce i-au dat de înțeles că trebuie să stopeze, conformându-se

cerințelor agentului de patrulare staționând pe partea dreaptă a carosabilului,

conectând sistemul de avariere.

Reclamantul a învederat că, ulterior, agentul constatator abuziv și ilegal

urmărind scopul atragerii sale la răspundere contravențională, în urma a mai multor

acțiuni a întocmit un proces-verbal cu privire la contravenție, or, la 13 august 2017,

reclamantul a contestat procesul-verbal cu privire la contravenție.

1

Prin hotărârea din 20 noiembrie 2017 a Judecătoriei Drochia, sediul Central s-

a admis contestația împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție. S-a

declarat nul procesul-verbal nr. 2017072005246 din 13 august 2017 cu încetarea

procesului contravențional.

A menționat că în procesul examinării cauzei s-a constatat că procesul-verbal

cu privire la contravenție întocmit de agentul constatator în privința sa, precum că

ar fi înlocuit becurile de o capacitate mai mare, a adăugat careva faruri

suplimentare, a fost unul neîntemeiat, aceste fapte denotă că situația a fost regizată

de agentul constatator.

Reclamantul a considerat că prin înscrierea contravenției i-a fost pătată

reputația de cetățean care nu este în conflict cu legea penală cât și cu cea

contravențională, știrbindu-i reputația bună/ ireproșabilă, precizând că urmare a

acestor acțiuni se află într-o stare permanentă de disconfort și retrăire.

Totodată, a considerat că este o legătură directă între învinuirile aduse și

starea sănătății.

A mai indicat că apreciază prejudiciul moral la sumă de 20 000 lei, care

consideră că urmează să fie achitat de către Inspectoratul Național de Patrulare,

Inspectoratul General al Poliției, deoarece a fost cauzat de către un colaborator al

IP Bălți, în mod direct.

A solicitat încasarea prejudiciului moral în sumă de 20 000 de lei din contul

Inspectoratului Național de Patrulare, Inspectoratul General al Poliției.

Prin hotărârea din 3 martie 2020 a Judecătoriei Drochia, sediul Central s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Rusu împotriva

Inspectoratului Național de Patrulare, Inspectoratului General al Poliției,

intervenienții accesorii Ministerul Finanțelor și agentul constatator Eduard

Lazarenco cu privire la încasarea prejudiciului moral. S-a încasat în mod solidar de

la Inspectoratul Național de Patrulare și Inspectoratul General al Poliției în

beneficiul lui Andrei Rusu prejudiciul moral în sumă de 2 500 de lei. În rest

pretențiile reclamantului s-au respins ca neîntemeiate.

Invocând netemeinicia hotărârii instanței de fond, la 11 martie 2020, Eduard

Lazarenco a depus apel nemotivat, iar la 9 iunie 2020 a depus cerere de apel

motivată, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii cu adoptarea

unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

La 6 aprilie 2020, Inspectoratul General al Poliției și Inspectoratul Național de

Securitate Publică au depus cererea de ape nemotivată, iar la 10 iunie 2020 au

depus cerere de apel motivată, solicitând admiterea apelului casarea integrală a

hotărârii cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

Prin decizia din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți s-a admis cererea de

apel declarată de Eduard Lazarenco, de Inspectoratul General al Poliției și

Inspectoratul Național de Securitate Publică. S-a casat hotărârea din 3 martie 2020

a Judecătoriei Drochia, sediul Central, în cauza civilă, la cererea de chemare în

judecată depusă de Andrei Rusu împotriva Inspectoratului General al Poliției,

Inspectoratului Național de Patrulare, intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor

și agentul constatator Eduard Lazarenco cu privire la încasarea prejudiciului moral,

cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată depusă de

Andrei Rusu s-a respins ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel instanța de apel a conchis că pe parcursul examinării

cauzei în instanța de fond și cea de apel, nu s-a constatat temeinicia pretențiilor

2

înaintate de Andrei Rusu cu privire la încasarea prejudiciului moral, în urma

atragerii la răspundere contravențională, or, din procesul verbal cu privire la

contravenție întocmit în privința lui Andrei Rusu s-a stabilit că acesta a fost

recunoscut vinovat în comiterea contravenției prevăzute de art. 228 alin. (1) Cod

contravențional, fiind întocmit în acest sens procesul-verbal cu privire la

contravenție, prin care contravenientului i-a fost aplicată sancțiunea

contravențională.

La caz, instanța de apel a menționat că întocmirea procesului-verbal cu privire

la contravenție constituie o modalitate legală de desfășurare a procesului

contravențional, însăși pornirea procesului contravențional, întocmirea procesului-

verbal cu privire la contravenție, recunoașterea persoanei în calitate de

contravenient, sunt doar niște măsuri procesuale ce țin de procesul contravențional

care nu încalcă drepturile persoanei și nicidecum nu cauzează aducerea a vreunui

prejudiciu.

Agentul constatator la momentul depistării comiterii unei fapte care poate fi

calificată drept contravenție, este obligat nemijlocit de a întreprinde toate măsurile

prevăzute de Codul contravențional al RM.

Din acest motiv, acestea nici într-un caz nu pot fi calificate drept acțiuni

ilicite, deoarece îndeplinirea cu exactitate a atribuțiilor de serviciu este o îndatorire

directă, motiv din care Colegiul a considerat neîntemeiate argumentele intimatului

Andrei Rusu precum că agentul constatator ar fi comis careva abateri de la

prevederile legale.

Totodată, reieșind din materialele dosarului, Colegiul a concluzionat că

Andrei Rusu nu poate pretinde de la Inspectoratul General al Poliției și

Inspectoratul Național de Securitate publică prejudiciul moral în sumă de 20 000

de lei, cauzat în rezultatul atragerii la răspundere contravențională, în condițiile în

care acesta nu este pârâtul corespunzător, or, conform art. 5 alin. (1) al Legii

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, cauzele cu

privire la repararea prejudiciului material și moral se examinează în conformitate

cu normele de procedură civilă în vigoare. Organul care reprezintă statul în instanța

de judecată pe această categorie de cauze este Ministerul Justiției.

De altfel, instanța de apel a menționat că în sensul normelor legale enunțate,

consideră că Inspectoratul General al Poliției și Inspectoratul Național de

Securitate Publică, împotriva căreia au fost formulate pretenții în prezenta cauză,

de fapt sunt pârâți necorespunzători, or, la caz organul care reprezintă statul în

instanța de judecată pe această categorie de cauze este Ministerul Justiției,

respectiv Ministerului Justiției în calitate de reprezentant al statului este cel care

poate avea calitatea procedurală de pârât.

Instanța de apel a remarcat că nu se găsește nici o condiție prevăzută și de art.

3 alin. (1) din Legea nr. 1545 XIII din 25 februarie 1998.

Or, în situația din speța dată, nu s-a constatat faptul că Andrei Rusu a fost

supus ilegal arestului contravențional, reținerii contravenționale ilegale, la fel și

nici amendă contravențională nu i-a fost aplicată de către instanța de judecată,

circumstanțe absolut necesare pentru solicitarea despăgubirilor materiale și morale

cauzate prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor de judecată, fiind indubitabil faptul că Andrei Rusu la data de 13 august

2017, prin procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia agentului

3

constatator, a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art.

228 Cod contravențional, acte care ulterior au fost anulate prin hotărârea din 20

noiembrie 2017 a Judecătoriei Drochia, sediul Central.

Mai mult, Colegiul a învederat că motivul invocat de către Andrei Rusu în

cererea de chemare în judecată precum că în urma acțiunilor agentului constatator

i-au fost cauzate stări de nervozitate care în consecință au adus la suferințe psihice,

deprimări, fapt ce în opinia lui ar impune compensări de prejudicii, nu justifică

valorificarea pretențiilor sale în temeiul Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998.

La 18 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Andrei Rusu a declarat

recurs, prin care a solicitat casarea integrală a deciziei instanței de apel cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel eronat a statuat asupra

modalității de reparare a prejudiciului moral invocând neaplicabilitatea Legii nr.

1545 din 25 februarie 1998, or, nici în cererea de chemare în judecată, și nici într-o

altă cerere nu a făcut referire la această normă materiale.

Recurentul a învederat că pretențiile sale s-au bazat pe prevederile art. 14 alin.

(1)-(2), 1404 alin. (1), 1422, 1423 din Codul civil (în vigoare până la 1 martie

2019) și nicidecum nu s-au întemeiat pe prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie

1998, precum a constat instanța de apel.

Totodată, a invocat că instanța de apel pe lângă faptul că a aplicat vădit

neîntemeiat prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 nici nu s-a expus

asupra tuturor argumentelor esențiale invocate.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 12 aprilie 2021

instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței (f.d. 13, Vol. II).

La 20 aprilie 2021, reprezentantul Inspectoratului Național de Patrulare și

Inspectoratului General al Poliției a depus referință, prin care a solicitat

respingerea ca inadmisibil a recursului declarat.

La 6 mai 2021, prin intermediul oficiului poștal, Eduard Lazarenco a depus

referință, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului declarat.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin încheierea din 2 iunie 2021 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

4

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea parțială a

acțiunii din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată Andrei Rusu a solicitat

încasarea prejudiciului moral în sumă de 20 000 de lei din contul Inspectoratului

Național de Patrulare, Inspectoratul General al Poliției.

Totodată, acțiunea lui Andrei Rusu a fost întemeiată pe prevederile art. 14

alin. (1)-(2), 1404 alin. (1), 1422, 1423 din Codul civil (în vigoare până la 1 martie

2019).

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia temeiniciei parțiale a acțiunii, încasând în mod solidar de la Inspectoratul

Național de Patrulare și Inspectoratul General al Poliției în beneficiul lui Andrei

Rusu prejudiciul moral în sumă de 2 500 de lei. În rest pretențiile reclamantului s-

au respins ca neîntemeiate.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelurilor declarate de

către Eduard Lazarenco, Inspectoratul General al Poliției și de Inspectoratul

Național de Securitate Publică, a casat hotărârea primei instanțe și a pronunțat o

nouă hotărâre, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Colegiul menționează că, atât prima instanță cât și instanța de apel urmare a

examinării superficiale a cauzei, au soluționat acțiunea lui Andrei Rusu prin prisma

prevederilor Legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, contrar faptului că acesta și-a

întemeiat acțiunea în baza prevederilor Codului civil.

Instanța de recurs constată, însă, că instanțele de judecată ierarhic inferioare la

adoptarea hotărârilor sale au aplicat și au interpretat eronat normele de drept

material și au dat o apreciere greșită materialului probator anexat la dosar, fapt ce a

dus la soluționarea greșită a cauzei.

Prin urmare, Colegiul civil reține că sancționarea neîntemeiată a lui Rusu

Andrei de către agentul de patrulare al Plutonului Rîșcani, Dondușeni, Drochia al

Companiei de patrulare nr.2 Bălți a Regimului de patrulare Nord al Inspectoratului

național de patrulare a Inspectoratului General de Poliție, agent superior Eduard

Lazarenco, sunt acțiuni ce îi oferă lui Andrei Rusu dreptul de a solicita

compensarea prejudiciului moral cauzat în rezultatul constatării ilegalităților

acțiunilor întreprinse de către agentul constatator.

Conform materialelor cauzei, se atestă că Andrei Rusu la data de 13 august

2017, prin procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia agentului

5

constatator, a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art.

228 Cod contravențional, și anume că ultimul ar fi înlocuit becurile de o capacitate

mai mare, a adăugat careva faruri suplimentare, astfel fiind sancționat cu amendă

(f.d. 13).

Nefiind de acord cu procesul verbal cu privire la contravenție, Rusu Andrei a

contestat în instanța de judecată, iar prin hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul

central din 20 noiembrie 2017 s-a admis contestația împotriva procesului-verbal cu

privire la contravenție. S-a declarat nul procesul-verbal nr. 2017072005246 din 13

august 2017 cu încetarea procesului contravențional din lipsa faptului

contravenției.

Conform art. 45 alin. (1) din Codul contravențional (în vigoare la data

comiterii contravenției), persoana al cărei drept sau interes legitim a fost lezat prin

contravenție îl poate apăra prin acțiune civilă depusă conform legislației

procedurale civile. Această persoană are în special dreptul la repararea

prejudiciului patrimonial și al celui nepatrimonial cauzate prin contravenție.

Soluționând cauza contravențională, autoritatea competentă este în drept, la cererea

victimei, să dispună repararea prejudiciului cauzat prin contravenție în cazul în

care nu există divergențe asupra întinderii lui.

Conform art. 14 Cod civil alin. (1) și (2) Cod civil (în vigoare la data înaintării

acțiunii), persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a

prejudiciului cauzat astfel. Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana

lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea

dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv),

precum și beneficiul neobținut prin încălcarea dreptului (venitul ratat).

Conform prevederilor art. 1398 alin. (1) Cod civil (în vigoare la data înaintării

acțiunii), cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să

repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul

moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Colegiul remarcă că, conform art.1404 alin.(1) Cod civil, prejudiciul cauzat

printr-un act administrativ ilegal sau nesoluționarea în termen legal a unei cereri de

către o autoritate publică sau de către o persoană cu funcție de răspundere din

cadrul ei se repară integral de autoritatea publică. Persoana cu funcție de

răspundere va răspunde solidar în cazul intenției sau culpei grave.

Așadar, instanța de recurs notează că Rusu Andrei a fost ilegal atras la

răspundere contravențională și supus sancțiunii contravenționale sub formă de

amendă, or procesul verbal cu privire la contravenție în care se conține și decizia

agentului constatator a fost declarat nul cu încetarea procesului contravențional din

lipsa faptului contravenției, prin hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Central din

20 noiembrie 2017.

În același timp, instanța de recurs constată că instanțele ierarhic inferioare au

reținut în mod arbitrar faptul că modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești este reglementat de legea specială și anume Legea privind modul de

reparare a prejudiciului cauza prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr.1545 din 25 februarie

1998.

Or, deși pe de o parte s-a constatat că pretențiile reclamantului Rusu Andrei

urmează a fi examinate prin prisma temeiurilor de drept invocate în cererea de

6

chemare în judecată și anume prevederile art. 14 alin. (1)-(2), 1404 alin. (1), 1422,

1423 din Codul civil (în vigoare până la 1 martie 2019), pe de altă parte într-un

mod contradictoriu s-a reținut ca temei de respingere a acțiunii prevederile art. 3

alin. (1) din Legea nr. 1545 XIII din 25 februarie 1998, potrivit cărora prezenta

lege constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul și

condițiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin

acțiunile ilicite comise în procesele penale și contravenționale de organele de

urmărire penală, de procuratură și de instanțele judecătorești, prevederi care nu au

fost invocate de Andrei Rusu ca temei de drept în cererea de chemare în judecată.

Așadar, relevanță cazului au prevederile art. 1422 alin.(1) Cod civil, în

vigoare la acel moment, care indică că în cazul în care persoanei i s-a cauzat un

prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile

ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație,

instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația

prejudiciului prin echivalent bănesc.

Iar, conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, în vigoare la acel moment, mărimea

compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în

funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate.

Respectiv, fiecare persoană care pretinde că a suferit, este în drept să-și

estimeze prejudiciul adus, dar numai instanța de judecată este împuternicită de lege

să aprecieze cuantumul prejudiciului moral, conducându-se de noțiunea reparării

rezonabile, de circumstanțele cazului concret, de personalitatea părților.

În acest sens, instanța de recurs subliniază că cuantumul compensației

depinde și de durata menținerii consecințelor vătămării. Instanța de judecată, la

stabilirea cuantumului prejudiciului moral, ia în considerație circumstanțele în care

a fost cauzat prejudiciul.

Totodată, urmează de reținut că potrivit alin. (2) lit. u) art.384 Cod

contravențional persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional are

dreptul să ceară și să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile

sau inacțiunile ilicite ale autorității competente să constate contravenția sau să

soluționeze cauza contravențională. Alin. (31) indică că dreptul prevăzut la alin.(2)

lit.u) se oferă doar în cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă s-a

constatat caracterul ilicit al acțiunilor sau al inacțiunilor autorității competente să

constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

Distinct de aceste constatări, la caz, în temeiul prevederilor enunțate, se

impune admiterea parțială a cerinței lui Rusu Andrei cu privire la repararea

prejudiciului moral, având în vedere caracterul și gradul de gravitate al încălcărilor

admise, de natura drepturilor personale lezate și locul acestora în sistemul de valori

ale persoanelor, de caracterul și gradul suferințelor psihice.

În acest context, Colegiul consideră că prejudiciul moral în cuantum de 500

de lei, constiuie o sumă echitabilă și suficientă pentru prejudiciul moral suferit de

către Rusu Andrei, având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile

a prejudiciului moral, suferințele morale, starea de stres și frustrare cauzată

recurentului.

7

Or, cuantumul prejudiciului moral pretins de către Rusu Andrei în mărime de

20000 de lei este vădit disproporțional și excesiv în raport cu criteriile stabilite la

caz și principiul general al echității.

Este necesar de reținut că potrivit art. 3 din Regulamentului privind organizarea

și funcționarea Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 283 din 24.04.2013 Inspectoratul General

este persoană juridică cu competență pe întreg teritoriul Republicii Moldova, cu

sediul în mun. Chișinău, dispune de ștampilă cu imaginea Stemei de Stat și

denumirea sa în limba de stat, precum și de cont trezorerial și alte atribute

specifice, în modul stabilit. Art. 17 indică că Inspectoratul General include în

structura sa: 1) organul central de administrare, 2) subdiviziunile specializate cu

funcții operaționale și de suport, 3) subdiviziunile teritoriale, corespunzător

repartizării administrativ-teritoriale.

În conformitate cu art. 14 al Legii nr. 320 din 27.12.2012 cu privire la

activitatea Poliției și statutul polițistului, în vederea îndeplinirii atribuțiilor

specifice Poliției, prin ordinul Ministrului Afacerilor Interne, la propunerea șefului

Inspectoratului General al Poliției, se înființează subdiviziuni specializate. Astfel,

în subordinea IGP sunt: Inspectoratul Național de Investigații, Inspectoratul

Național de Patrulare, Direcția de Poliție a Municipiului Chișinău, Direcția

Generală Urmărire Penală, Brigada cu Destinație Specială „Fulger”, Centrul

Chinologic, Centrul tehnico-criminalistic și expertize judiciare, Centrul pentru

cooperarea polițienească internațională (Interpol) și 42 de inspectorate ale poliției

la nivel raional.

Prin urmare, Inspectoratul Național de Patrulare, fiind o subdiviziune a

Inspectoratului General al Poliției, prejudiciul moral în sumă de 500 de lei urmează

a fi încasat de la Inspectoratul General al Poliției, cu statut de persoană juridică și

cu competență pe tot teritoriul Republicii Moldova.

Din perspectiva celor expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe și de a

emite o nouă hotărâre prin care de a admite parțial acțiunea și de a încasa din

contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Andrei Rusu prejudiciul

moral în sumă de 500 de lei. În rest, acțiunea urmează a fi respinsă.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Andrei Rusu.

Se casează integral decizia din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel Bălți și

hotărârea din 3 martie 2020 a Judecătoriei Drochia, sediul Central, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Rusu împotriva Inspectoratului

Național de Patrulare, Inspectoratului General al Poliției, intervenienții accesoriu

Ministerul Finanțelor și agentul constatator Eduard Lazarenco cu privire la

încasarea prejudiciului moral și se emite o hotărâre nouă prin care:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Rusu

împotriva Inspectoratului Național de Patrulare, Inspectoratului General al Poliției,

8

intervenienții accesoriu Ministerul Finanțelor și agentul constatator Eduard

Lazarenco cu privire la încasarea prejudiciului moral

Se încasează din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui

Andrei Rusu suma de 500 (cinci sute) de lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest acțiunea se respinge.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

9