2ra-579/21 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-579/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – S. Dimitriu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – Iu. Cotruță, V. Sîrbu, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

30 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Strașnic Ghennadii, prin

intermediul avocatului Chisilița Corneliu, și ÎM “Iseps-Farma”, prin intermediul

avocatului Cotruță Pavel,

în cauza civilă la cererea înaintată de Strașnic Ghennadii împotriva ÎM ”Iseps-

Farma” SRL, intervenient accesoriu SRL ”Unimed Farma” cu privire la încasarea

datoriei rezultată din neexecutarea contractului de locațiune, încasarea dobânzii de

întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 27 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de reprezentantul ÎM ”Iseps-Farma” SRL și SRL

”Unimed Farma”, avocatul Cotruță Pavel; admisă cererea de apel depusă de

reprezentantul lui Strașnic Ghennadii, avocatul stagiar Rață Vadic, fiind casată

integral hotărârea din 19 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și

pronunțată o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 28 iunie 2016, Strașnic Ghennadii a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎM ”Iseps Farma” SRL cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a menționat că, la 01 ianuarie 2013, între Strașnic

Ghennadii, având calitatea de (locator) pe de o parte, și ÎM ”Iseps Farma” SRL,

având calitatea de (locatar) pe de altă parte, a fost semnat contractul de locațiune nr.

0501-18, potrivit căruia locatorul Strașnic Ghennadii transmite, iar locatarul ÎM

”Itseps Earma” SRL primește în posesie temporară și folosință, autoturismul de

model ”MAZDA Demio”, cu n/î XXXXX, iar locatarul se obligă să primească acest

autoturism, să achite plata pentru locațiune și să-l restituie în termenul stabilit și în

condițiile corespunzătoare.

Astfel, conform pct. 2.1 al Contractului de locațiune nr. 0501-18, locatarul se

obligă să-i transfere locatorului lunar pentru locațiunea autoturismului suma de 8000

(opt mii) lei, cu reținerea a 10% impozit.

1

În rezultatul neîndeplinirii obligațiilor prevăzute de Contractul de locațiune nr.

0501-18 din 01 ianuarie 2013, ÎM ”Iseps Farma” SRL a acumulat o datorie pentru

perioada anului 2013 – 16 400 lei (conform calcului efectuat), pentru anul 2014 – 56

400 lei (conform calcului efectuat) și pentru anul 2015 – 72 000 lei (conform calcului

efectuat), în total suma 144 800 lei.

Fiind somată ÎM ”Iseps Farma” SRL despre datoria formată și executarea

benevolă extrajudiciară a plăților, pârâta a răspuns că contractul de locațiune a fost

reziliat la 01 iulie 2013 și că au fost efectuate toate plățile față de reclamantul

Strașnic Ghennadii.

Potrivit reclamantului, acesta nu cunoaște și nu a fost înștiințat despre rezilierea

contractului de locațiune, nu a primit plăți, nu a fost înștiințat nici în formă scrisă,

nici în formă verbală despre rezilierea contractului, iar pârâtul este obligat conform

pct. 5.4 al prezentului contract să-l înștiințeze în formă scrisă nu mai târziu de o lună

despre intenția de a rezilia contractul de locațiune, în caz contrar contractul automat

se prelungește pe un termen nedeterminat.

Respectiv, declarația pârâtului despre rezilierea contractului la 01 iulie 2013 nu-

și găsește confirmare, deoarece pârâtul a efectuat plăți către reclamant în anii 2014

și 2015.

În opinia reclamantului, contractul a fost prelungit în mod tacit, până la momentul

retragerii de către locatar de la locator a automobilului dat în locațiune, în luna

octombrie 2015.

În drept, reclamantul a fundamentat acțiunea în temeiul dispozițiilor art. 512-514,

572, 619, 666, 668, 875, 8787, 888, 904 din Codul civil și a solicitat încasarea din

contul ÎM ”Iseps Farma” SRL în beneficiul lui Strașnic Ghennadii a sumei de

144800 lei, a taxei de stat în sumă de 2000 lei și a cheltuielilor pentru serviciile de

asistență juridică în sumă de 7 200 lei, suma totală constituind 154 000 lei.

În ședința de judecată din 22 noiembrie 2016, reclamantul a înaintat o cerere de

modificare a pretențiilor și a solicitat încasarea de la pârât a datoriei totale de 164

000 lei, a taxei de stat în mărime de 4 344 lei și a sumei de 7 200 lei cu titlu de

cheltuieli pentru asistența juridică, suma totală fiind de 175 544 lei.

Ulterior reclamantul a înaintat cerere de modificare și concretizare a pretențiilor,

prin care a solicitat încasarea de la pârât a datoriei 158 580 lei, a dobânzii de

întârziere în mărime de 112 265,06 lei, a taxei de stat în mărime de 4344 lei și

încasarea cheltuielilor de judecată suportate pe parcursul examinării cauzei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 februarie 2020, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată concretizată a lui Strașnic Ghennadii

împotriva ÎM ”Iseps-Farma” SRL, intervenient accesoriu SRL ”Unimed Farma” cu

privire la încasarea datoriei rezultată din neexecutarea contractului de locațiune,

încasarea dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată, ca fiind întemeiată. S-

a încasat din contul ÎM ”Iseps-Farma” SRL în beneficiul lui Strașnic Ghennadii,

suma datoriei în mărime de 43 200 lei, precum cheltuielile de judecată cu titlu de

taxă de stat în mărime de 1 296 lei, iar în total suma de 44 496 lei (patruzeci și patru

mii patru sute nouăzeci și șase lei), (subzistând obligația ÎM ”Iseps-Farma” SRL de

a achita suma de 4 800 (patru mii opt sute lei) în folosul statului). S-a respins în rest

acțiunea concretizată, ca fiind neîntemeiată și de încasare a cheltuielilor de asistență

juridică, ca fiind neîntemeiate, apreciindu-le ca obligații stinse prin compensare

reieșind din soluția asupra fondului.

2

La 21 februarie 2020, Strașnic Ghennadii a depus cerere de apel, solicitând

casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 februarie 2020 în partea

în care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea, cu emiterea unei noi hotărâri prin

care acțiunea să fie admisă integral.

La 18 martie 2020, reprezentantul ÎM ”Iseps-Farma” SRL, SRL ,,Unimed

Farma”, avocatul Cotruță Pavel a depus cerere de apel, solicitând casarea integrală

a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 februarie 2020, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată să fie respinsă integral.

Prin decizia din 27 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de reprezentantul ÎM ”Iseps-Farma” SRL și SRL ”Unimed

Farma”, avocatul Cotruță Pavel; admisă cererea de apel depusă de reprezentantul lui

Strașnic Ghennadii, avocatul stagiar Rață Vadic, fiind casată integral hotărârea din

19 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, și pronunțată o nouă

hotărâre de admitere parțială a acțiunii, prin care:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de către Strașnic

Ghennadii.

S-a încasat de la ÎM ”Iseps-Farma” SRL în beneficiul lui Strașnic Ghennadii,

suma datoriei în mărime de 158 580 lei.

S-au încasat de la ÎM ”Iseps-Farma” SRL în beneficiul lui Strașnic Ghennadii

cheltuielile de judecată sub formă de cheltuieli privind achitarea taxei de stat în sumă

de 4 757,40 lei și suma de 5000 lei, sub formă de cheltuieli cu privire la asistența

juridică suportată.

În rest acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

S-a încasat de la ÎM ”Iseps-Farma” SRL în beneficiul statului taxa de stat în

mărime de 5122 lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, între locatorul Strașnic

Ghennadii și locatarul ÎM „Iseps Farma” SRL, pe parcursul anilor 2013 - 10

octombrie 2015, au fost stabilite raporturi juridice de locațiune, de aici și survine

obligația locatarului ÎM „Iseps Farma” SRL de a achita constul pentru locațiunea

automobilului ”Mazda Demio” pe toată durata cât au existat relațiile contractuale.

Astfel, conform calculului prezentat, suma datoriei pentru perioada 01 iulie 2013-10

octombrie 2015 constituie suma de 158 580 lei. Totodată instanța de apel a constatat

că reprezentantul ÎM „Iseps Farma” SRL nu a prezentat instanței un alt calcul care

să ateste ilegalitatea calculului prezentat.

La 29 ianuarie 2021, Strașnic Ghennadii, prin intermediul avocatului Chisilița

Corneliu, a contestat cu recurs decizia din 27 octombrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea parțială a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, în partea în care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii.

La 23 aprilie 2021, ÎM “Iseps-Farma”, prin intermediul avocatului Cotruță Pavel,

a contestat cu recurs decizia din 27 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,

cu pronunțarea unei decizii prin care să fie respinsă ca neîntemeiată acțiunea sau,

alternativ, să fie trimisă la rejudecare cauza în instanța de apel.

3

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

Analizând temeiurile invocate în cererile de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de

Strașnic Ghennadii, prin intermediul avocatului Chisilița Corneliu, și ÎM “Iseps-

Farma”, prin intermediul avocatului Cotruță Pavel, sunt neîntemeiate și urmează a

fi declarate inadmisibile, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

27 octombrie 2020 și expediată participanților la proces la 25 noiembrie 2020 (f.d.

221, vol. II), însă la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să probeze

momentul recepționării acesteia de către recurenți. Astfel, având în vedere faptul că

recursul declarat de Strașnic Ghennadii, prin intermediul avocatului Chisilița

Corneliu, a fost înregistrat la 29 ianuarie 2021, iar recursul declarat de ÎM “Iseps-

Farma”, prin intermediul avocatului Cotruță Pavel, a fost înregistrat la 23 aprilie

2021, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acestea se consideră

declarate în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurenți nu pot duce la admisibilitatea

recursurilor, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

4

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursurilor, fiind lipsite de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestoraa cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestora ca fiind

admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererile de recurs declarate de Strașnic Ghennadii, prin intermediul avocatului

Chisilița Corneliu, și ÎM “Iseps-Farma”, prin intermediul avocatului Cotruță Pavel.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Strașnic Ghennadii, prin

intermediul avocatului Chisilița Corneliu, și ÎM “Iseps-Farma”, prin intermediul

avocatului Cotruță Pavel.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

5