2rc-104/21 — încasarea datoriei

2rc-104/21 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.2rc-104/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Ojoga)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, O. Cojocaru, I. Dutca)

ÎNCHEIERE

15 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Farmaco” Societate pe Acțiuni,

reprezentat de avocatul Andrian Cotună,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „Inoxpa Solutions” împotriva Întreprinderii Mixte „Farmaco” Societate pe

Acțiuni cu privire la încasarea datoriei, penalității, dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor

de judecată,

împotriva încheierilor din 14 iulie 2020 și din 23 septembrie 2020 ale Curții de Apel

Chișinău, prin care nu a fost dat curs cererii de apel și a fost restituită cererea de apel

depusă de Întreprinderea Mixtă „Farmaco” Societate pe Acțiuni,

c o n s t a t ă:

La 05 iulie 2018 SRL „Inoxpa Solutions” a depus cerere de chemare în judecată,

ulterior concretizată, împotriva ÎM „Farmaco” SA prin care a solicitat: încasarea datoriei

pentru anexele 3, 5, 6, 7 și 8 la contractul nr.1-12/15C din 29 decembrie 2015, în sumă de

2 015 313,74 lei;

- încasarea datoriei pentru contractul nr.10-15S din 28 iulie 2015, în sumă de 83

044,05 lei;

- încasarea datoriei pentru mărfurile și serviciile livrate în baza facturilor fiscale în

sumă de 14 583,14 lei;

- încasarea penalității de întârziere pentru anexa nr.3 la contractul nr.1-12/15C din 29

decembrie 2015, în sumă de 3 102,52 de euro;

- încasarea penalității de întârziere pentru anexa nr.5 la contractul nr.1-12/15C din 29

decembrie 2015, în sumă de 2 237,47 de euro;

- încasarea penalității de întârziere pentru anexa nr.6 la contractul nr.1-12/15C din 29

decembrie 2015, în sumă de 4 607,02 euro;

- încasarea penalității de întârziere pentru anexa nr.7 la contractul nr.1-12/15C din 29

decembrie 2015, în sumă de 3 813,64 de euro;

- încasarea penalității de întârziere pentru anexa nr.8 la contractul nr.1-12/15C din 29

decembrie 2015, în sumă de 3 813,64 de euro;

1

- încasarea dobânzii de întârziere pentru anexa nr.3 la contractul nr.1-12/15C din 29

decembrie 2015 în sumă de 5 765,39 de euro;

- încasarea dobânzii de întârziere pentru anexa nr.5 la contractul nr.1-12/15C din 29

decembrie 2015 în sumă de 4 228 de euro;

- încasarea dobânzii de întârziere pentru anexa nr.6 la contractul nr.1-12/15C din 29

decembrie 2015 în sumă de 6 930 de euro;

- încasarea dobânzii de întârziere pentru anexa nr.7 la contractul nr.1-12/15C din 29

decembrie 2015 în sumă de 6 503,26 de euro;

- încasarea dobânzii de întârziere pentru anexa nr.8 la contractul nr.1-12/15C din 29

decembrie 2015 în sumă de 6 253,99 de euro;

- încasarea dobânzii de întârziere pentru contractul nr.10-15S din 28 iulie 2015 în

mărime de 17 341,20 de lei;

- încasarea dobânzii de întârziere pentru mărfurile și serviciile livrate în baza

facturilor fiscale emise, în sumă de 1 641,10 lei;

- încasarea cheltuielilor de judecată achitate pentru serviciile IP ASP și comision

bancar în sumă de 115 lei; serviciile de traducere în sumă de 2 175,30 de lei și 1 185 de

lei; serviciile executorului judecătoresc în sumă de 2 100 de lei și taxa de stat în sumă de

50 000 de lei;

- încasarea cheltuielilor pentru asistența juridică contractată la faza prejudiciară și de

reprezentare acordată la faza judiciară în sumă de 24 000 de lei.

Prin hotărârea din 27 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, acțiunea

a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din contul ÎM „Farmaco” SA în beneficiul

SRL „Inoxpa Solutions” a sumei de 2 015 313,74 de lei cu titlu de datorie în baza

contractului nr.1-12/15C din 29 decembrie 2015; a sumei de 83 044,05 lei cu titlu de

datorie în baza contractului nr.10-15S din 28 iulie 2015; a sumei de 14 583,14 lei cu titlu

de datorie pentru mărfurile și serviciile livrate în baza facturilor fiscale; a sumei de 17

574,29 de euro cu titlu de penalitate de întârziere pentru Anexele nr.3; 5; 6; 7 și 8 la

contractul nr.1-12/15C din 29 decembrie 2015, echivalentul în valută națională conform

cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei la data efectuării plății; a sumei de 29

680,64 de euro cu titlu de dobândă de întârziere pentru Anexele nr.3; 5; 6; 7 și 8 la

contractul nr.1-12/15C din 29 decembrie 2015, echivalentul în valută națională conform

cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei la data efectuării plății; a sumei de 17

341,20 de lei cu titlu de dobândă de întârziere în baza contractului nr.10-15S din 28 iulie

2015; a sumei de 1 641,10 lei cu titlu de dobândă de întârziere pentru mărfurile și

serviciile livrate în baza facturilor fiscale; a sumei de 3 360,30 de lei cu titlu de cheltuieli

pentru traducere; a sumei de 2 100 de lei cu titlu de cheltuieli pentru executare; a sumei de

50 000 de lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată, și

suma de 24 000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică, în rest acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 27 noiembrie

2019, la data de 27 decembrie 2019, ÎM „Farmaco” SA a declarat apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea parțială a hotărârii primei instanțe în partea admiterii acțiunii și

pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 iulie 2020 nu a fost dat curs cererii de

apel, fiind acordat apelantei termen de 10 zile din momentul recepționării încheierii în

2

cauză, pentru lichidarea neajunsurilor și anume prezentarea apelului motivat și achitarea

taxei de stat în sumă de 37 500 de lei. Concomitent, a fost explicat apelantului că, în caz

dacă nu vor fi lichidate neajunsurile menționate, cererea de apel nu va fi considerată

depusă și împreună cu actele anexate va fi restituită.

Prin încheierea din 23 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost restituit

apelul declarat de ÎM „Farmaco” SA, deoarece ultimul nu a înlăturat în termenul acordat

de instanța de apel neajunsurile menționate în încheierea din 14 iulie 2020. A fost remisă

cererea de apel și toate actele anexate la aceasta ÎM „Farmaco” SA.

La 25 iunie 2021, prin intermediul adresei electronice, ÎM „Farmaco” SA, reprezentat

de avocatul Andrian Cotună, a declarat recurs împotriva încheierilor din 14 iulie 2020 și

23 septembrie 2020 ale Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

încheierilor contestate cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel de la etapa

de primire a cererii de apel.

În motivarea recursului a invocat că nu sunt de acord cu încheierile contestate, nu au

cunoscut despre existența acestora. Din materialele cauzei nu rezultă careva dovadă de

citare efectivă a ÎM „Farmaco” SA, prin care să fi fost comunicate încheierile Curții de

Apel Chișinău din 14 iulie 2020 și din 23 septembrie 2020, avînd în vedere faptul că prin

încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul central din 04 iunie 2020 a fost sechestrată

corespondența ÎM „Farmaco” SA.

A menționat că instanța de apel la remiterea încheierilor din 14 iulie 2020 și din 23

septembrie 2020 s-a limitat doar la expedierea acestora pe adresa de email:

office@farmaco.ro, însă fără să parvină careva comunicare că scrisoarea electronică în

cauză ar fi fost recepționată.

A susținut că despre încheierile contestate au aflat la 22 iunie 2021, cînd

reprezentantul ÎM „Farmaco” SA, avocatul Andrian Cotună a făcut cunoștință cu actele

cauzei.

Ca urmare, a indicat că prin actele contestate ale instanței de apel li se încalcă dreptul

ÎM „Farmaco” SA de acces la tribunal, la cale de atac, efectiv la un grad dublu de

jurisdicție la examinarea în fond a cauzei, fapt pentru care a declarat prezentul recurs.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează

în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau

electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea

admisibilității și fără participarea părților.

La 13 septembrie 2021 SRL „Inoxpa Solutions” a depus referință, prin care a solicitat

respingerea recursului declarat de ÎM „Farmaco” SA cu menținerea încheierilor instanței

de apel.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi restituit din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 4261 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs este în drept să restituie recursul împotriva încheierii dacă cererea de recurs a fost

depusă în afara termenului legal, iar recurentul nu solicită repunerea în termen sau instanța

de recurs a refuzat să efectueze repunerea în termen.

3

În conformitate cu art. 4261 alin. (2) din Codul de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii judecătorești se restituie în baza a cel puțin unuia din temeiurile prevăzute la

alin. (1), printr-o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac.

După cum denotă actele cauzei, la 27 decemvrie 2019, ÎM „Farmaco” SA a declarat

apel împotriva hotărârii din 27 noiembrie 2019 a judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe în partea admiterii acțiunii

cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin încheierea din 14 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău nu a fost dat curs cererii

de apel, fiind acordat apelantei termen de 10 zile din momentul recepționării încheierii în

cauză, pentru lichidarea neajunsurilor și anume prezentarea apelului motivat și achitarea

taxei de stat în sumă de 37500 de lei (f.d. 192-141, vol. II).

Prin încheierea din 23 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost restituit

apelul declarat de ÎM „Farmaco” SA și a fost remisă ultimei cererea de apel cu toate

documentele anexate în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) CPC (f.d.144-153, vol. II).

În conformitate cu art. 110 Cod de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie

să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Articolul 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, arată că termenul de procedură

stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice

stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori

momentului care a condiționat începutul lui.

Art. 425 Cod de procedură civilă stipulează că termenul de declarare a recursului

împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Deși, legea stabilește expres termenul de declarare a recursului, ÎM „Farmaco” SA,

reprezentat de avocatul Andrian Cotună, a declarat recurs, prin intermediul adresei

electronice, la 25 iunie 2021, împotriva încheierilor din 14 iulie 2020 și din 23 septembrie

2020 ale Curții de Apel Chișinău.

Corelând normele citate cu situația de fapt, Colegiul notează că la 29 iulie 2020 și

respectiv la 28 septembrie 2020, Curtea de Apel Chișinău a expediat ÎM „Farmaco” SA la

adresa electronică office@farmaco.ro, copia încheierii din 14 iulie 2020 și respectiv din 23

septembrie 2020.

În atare circumstanțe, Colegiul atestă declararea recursului în afara termenului legal

stabilit de legiuitor, având în vedere că termenul de contestare a început să curgă imediat

cu ziua următoare de la aducerea actului de procedură la cunoștință.

Or, în conformitate cu art. 111 alin.(1) Cod de procedură civilă, actele de procedură

se efectuează în termenul prevăzut de lege, iar art. 425 Cod de procedură civilă stabilește

un termen de 15 zile de la comunicarea încheierii.

În sensul art. 111 alin. (3) Cod de procedură civilă, dacă începutul curgerii termenului

este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei,

inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a

momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Pornind de la faptul că încheierea din 14 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost

comunicată la 29 iulie 2020, iar încheierea din 23 septembrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău a fost comunicată la 28 septembrie 2020 (f.d. 142, 166, vol. II), iar recurentul a

4

declarat recursul la 25 iunie 2021, prin intermediul adresei electronice (f.d. 166, vol. II),

Colegiul accentuează că cererea de recurs este depusă în afara termenului legal.

Prin urmare, în speță, termenul de declarare a recursului și-a început curgerea la 29

septembrie 2020, ziua imediat următoare zilei în care recurentul a luat cunoștință de

încheierea prin care a fost restituită cererea de apel, și a expirat la 13 octombrie 2021,

aceasta fiind ultima zi de depunere a recursului.

Mai mult ca atît, recurentul a fost în cunoștință de cauză că la 27 decembrie 2019 a

depus cerere de apel nemotivată și fără dovada de achitare a taxei de stat împotriva

hotărârii primei instanțe din 27 noiembrie 2019, urmînd să depună diligența necesară să se

intereseze de mersul dosarului.

Concomitent, Colegiul menționează că în conformitate cu art. 116 alin.(1) din Codul

de procedură civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de

îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță.

Conform alineatului 3 al aceluiași articol, la cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie

prezentate documentele respective etc.).

La caz, Colegiul constată lipsa unei cereri de repunere în termenul pentru declararea

recursului, de altfel, nici în recursul declarat nu a fost formulată o solicitare în acest sens,

iar solicitarea de repunere în termen urmează a fi realizată de către recurent.

Or, repunerea în termenul de recurs putea fi soluționată doar în condițiile în care

recurentul ar fi formulat o cerere de repunere în termen cu prezentarea probelor pertinente

și admisibile în justificarea acestei omisiuni, ceea ce la caz lipsește.

Deci, solicitarea de repunere în termen este o prioritate a recurentului și nu poate fi

soluționată din oficiu de către instanța de recurs. Aici este de remarcat că prin impunerea

unor termene limită în vederea valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o

bună administrare a justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.

De asemenea, Colegiul menționează că părțile antrenate într-un proces, trebuie să se

comporte cu bună credință în raport cu drepturile procedurale conferite de legislator și

trebuie să urmărească cu bună-credință desfășurarea procesului, remarcă sugerată și de

jurisprudența CEDO.

În acest context, instanța de recurs notează că în conformitate cu art. 56 alin (3) din

Codul de procedură civilă, participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-

credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al

nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația

procedurală civilă.

Mai mult ca atît, recurentul a fost în cunoștință de cauză că la 27 decembrie 2019 a

depus cerere de apel nemotivată și fără dovada de achitare a taxei de stat împotriva

hotărârii primei instanțe din 27 noiembrie 2019, urma să depună diligența necesară să se

intereseze de mersul dosarului.

De altfel, instanța de recurs reiterează că exercitarea unui drept de către titularul său

nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea

anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror

expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă, or, prevederile art. 15 din

Codul de procedură civilă, stipulează expres că participanții la proces și alte persoane

5

interesate ale căror drepturi, libertăți ori interese legitime au fost încălcate printr-un act

judiciar pot exercita căile de atac împotriva acestuia în condițiile legii.

Față de cele expuse, instanța de recurs consemnează că art. 6 § 1 din Convenția

Europeana a Drepturilor Omului îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o

instanță cu orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil.

Instanța europeană a relatat însă, în practica sa constantă, că „dreptul la o instanță” nu este

absolut.

În această privință, Curtea Europeană în mai multe cauze de acest gen, nu exclude

niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției pot să justifice impunerea

unui termen de exercitare a căii de atac (cauza Bacev contra Fosta Republică Yugoslavă a

Macedoniei, Kemp contra Luxembourg, Diaz Ochoa contra Spaniei) în carte înalta Curte a

arătat că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul la justiție.

Relevantă în acest sens este și hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în

speța Panomaryov vs Ucraina (hotărârea din 03 aprilie 2008, definitivă din 29 septembrie

2008), în conținutul căreia Curtea a notat că, reînnoirea termenului pentru introducerea

unei căi ordinare de atac din motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea

înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale

extraordinară de atac

Astfel, se confirmă că recurentul nu s-a conformat prevederilor legale la declararea

recursului împotriva încheierilor din 14 iulie 2020 și din 23 septembrie 2020 ale Curții de

Apel Chișinău, or, depunerea acestuia doar la 25 iunie 2021 s-a realizat peste termenul

legal, aproximativ peste 9 luni, în condițiile în care legiuitorul a stabilit un termen de 15

zile pentru declararea recursului de la comunicarea încheierii. De altfel, recurentul nici nu

a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului, aspect reliefat anterior.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a restitui recursul

declarat.

În conformitate cu art. 270, 424 alin. (2), 4261 alin.(1) lit. a), alin.(2) Codul de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Se restituie recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Farmaco” Societate pe Acțiuni,

reprezentat de avocatul Andrian Cotună, împotriva încheierilor din 14 iulie 2020 și din 23

septembrie 2020 ale Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, la cererea de chemare în

judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Inoxpa Solutions” împotriva

Întreprinderii Mixte „Farmaco” Societate pe Acțiuni cu privire la încasarea datoriei,

penalității, dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6