3ra-707/21 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-707/21

Prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul central – I. Rusu

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – A. Gheorghieș, I. Grosu, E. Bejenaru

ÎNCHEIERE

30 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de către Oficiul teritorial Soroca

al Cancelariei de Stat,

în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea depusă de către

Oficiul teritorial Soroca al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului sătesc

Pelinia, raionul Drochia, cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 06 mai 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul depus de către Oficiul teritorial Soroca al Cancelariei de Stat

împotriva hotărârii din 12 ianuarie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul central,

prin care s-a respins acțiunea depusă de către Oficiul teritorial Soroca al

Cancelariei de Stat, ca neîntemeiată,

constată:

La 11 noiembrie 2020, Oficiul teritorial Soroca al Cancelariei de Stat a

depus acțiune în contencios administrativ împotriva Consiliului sătesc Pelinia,

raionul Drochia, cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că prin decizia Consiliului sătesc Pelinia,

raionul Drochia, nr. 3/15 din 28 iulie 2020 „Cu privire la defrișarea și curățarea

arborilor uscați din fâșiile forestiere din teritoriu” a fost acceptată defrișarea a

141 de copaci uscați din fâșiile forestiere cu conturul 864, 1024 și 1025 din

teritoriu, precum și s-a acceptat curățirea pe 1,52 ha a arborilor din fâșiile

forestiere cu conturul 312, 313, 291 și 285.

Efectuând controlul legalității deciziei Consiliului sătesc Pelinia, raionul

Drochia, nr. 3/15 din 28 iulie 2020, Oficiul teritorial Soroca al Cancelariei de Stat

a constatat ilegalitatea acesteia și prin notificarea nr. 1304/OT9-229 din 10

septembrie 2020 a solicitat Consiliului sătesc Pelinia, raionul Drochia, abrogarea

deciziei. Însă, autoritatea publică nu a reexaminat actul contestat.

Reclamantul a considerat că decizia Consiliului sătesc Pelinia, raionul

Drochia, nr. 3/15 din 28 iulie 2020 este ilegală, deoarece la adoptarea acesteia nu

au fost respectate prevederile art. 22 alin. (1) din Legea cu privire la actele

normative nr. 100 din 22 decembrie 2017, art. 49 și art. 30 alin. (1) din Legea cu

1

privire la actele normative nr. 100 din 22 decembrie 2017. Or, la decizie lipsesc

materialele aferente care au servit la adoptarea acesteia și care ulterior urmau a fi

anexate la includerea lor în Registru, și anume nota-informativă și procesul-

verbal care dovedește că au avut loc consultări publice.

Reclamantul Oficiul teritorial Soroca al Cancelariei de Stat a solicitat prin

cererea de chemare în judecată anularea deciziei Consiliului sătesc Pelinia,

raionul Drochia, nr. 3/15 din 28 iulie 2020 „Cu privire la defrișarea și curățarea

arborilor uscați din fâșiile forestiere din teritoriu”, ca fiind ilegală.

Prin hotărârea din 12 ianuarie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul central,

s-a respins acțiunea depusă către Oficiul teritorial Soroca al Cancelariei de Stat,

ca fiind neîntemeiată (f.d. 55, 60-66).

Conform avizului de recepție a corespondenței DS8000009777AS copia

dispozitivului hotărârii din 12 ianuarie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul

central, a fost notificat Oficiului teritorial Soroca al Cancelariei de Stat la 21

ianuarie 2021 (f.d. 58). La 26 ianuarie 2021, Oficiul teritorial Soroca al

Cancelariei de Stat a depus apel împotriva hotărârii (f.d. 68-70, 71).

Astfel, instanța de recurs constată că la demararea căii de atac în ordine de

apel, Oficiul teritorial Soroca al Cancelariei de Stat a respectat termenul de atac

instituit la art. 232 din Codul administrativ.

Prin decizia din 06 mai 2021 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul depus

de către Oficiul teritorial Soroca al Cancelariei de Stat împotriva hotărârii din 12

ianuarie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul central (f.d. 101, 102-113).

În consolidarea soluției prima instanță și instanța de apel au reținut că

adoptarea deciziei Consiliului sătesc Pelinia, raionul Drochia, nr. 3/15 din 28

iulie 2020 „Cu privire la defrișarea și curățarea arborilor uscați din fâșiile

forestiere din teritoriu” a fost generată de Avizul Comisiei Consultative de

Specialitate (agricultură, protecția mediului și amenajarea teritoriului) de pe lângă

Consiliul sătesc Pelinia, raionul Drochia, din 28 iulie 2020, prin care a fost

avizată pozitiv inițiativa primarului cu privire la defrișarea și curățarea arborilor

uscați din fâșiile forestiere din teritoriu (f.d. 26); nota-informativă a inginerului

funciar din cadrul Primăriei satului Pelinia, raionul Drochia, cu privire la

defrișarea și curățarea arborilor uscați din fâșiile forestiere din teritoriu (f.d. 27);

Actul de examinare fitosanitară a vegetației forestiere nr. 52 din 16 martie 2020,

prin care a fost supusă examinării vegetația forestieră de pe teritoriul Primăriei

satului Pelinia, raionul Drochia, fiind recomandate efectuarea tăierilor de

îngrijire-curățire, de igienă-rasă și lucrărilor de îngrijire cu caracter special elagaj

și emondaj artificial, înlăturarea și îngrijirea subarboretului în corespundere cu

Normele tehnice în pădurile Republicii Moldova (f.d. 31-39); fișa de inventariere

a arborilor destinați extragerii din 09 iunie 2020 (f.d. 40); Actul de evaluare a

masei lemnoase destinate exploatării din 10 iunie 2020 (f.d. 41-42); fișele

evaluării masei lemnoase din parchetele inventariate integral sau parțial, prin care

s-a constatat necesitatea efectuării lucrărilor de îngrijire și curățire a vegetației

forestiere de pe teritoriul Primăriei satului Pelinia, raionul Drochia (f.d. 43-47).

Totodată, Primăria satului Pelinia, raionul Drochia, a solicitat Agenției de Mediu

eliberarea Autorizației pentru defrișarea și curățarea loturilor nr. 864, 1024, 1025,

312, 313, 291 și 285 din fondul forestier al satului (f.d. 29), iar în acest sens, la

18 august 2020, a fost eliberată Autorizația nr. P-0433/2020 pentru tăierea în

fondul forestier și în vegetația forestieră din afara fondului forestier, prin care s-a

2

autorizat efectuarea pe teritoriul satului Pelinia, raionul Drochia, a lucrărilor de

tăiere de igienă-rasă și tăierii de îngrijire-curățiri (f.d. 48-49).

La fel, instanțele inferioare au constatat că administrația publică locală a

omis anexarea acestor acte la plasarea deciziei nr. 3/15 din 28 iulie 2020 în

Registrul de stat al actelor locale, circumstanță care a fost comunicată Oficiului

teritorial Soroca al Cancelariei de Stat.

Astfel, instanțele inferioare au conchis că erorile admise de Consiliul sătesc

Pelinia, raionul Drochia, la plasarea deciziei nr. 3/15 din 28 iulie 2020 în

Registrul de stat al actelor locale nu sunt suficiente pentru declararea nulității

actului administrativ individual legal adoptat, în situația în care actul contestat nu

conține vreun viciu deosebit de grav, ce ar putea afecta legalitatea acestuia și nici

un alt careva temei de nulitate prevăzut la art. 141 alin. (2) din Codul

administrativ.

La 28 mai 2021, Oficiul teritorial Soroca al Cancelariei de Stat a depus la

Curtea de Apel Bălți, prin intermediul oficiului poștal recurs motivat împotriva

deciziei din 06 mai 2021 a Curții de Apel Bălți (f.d. 117-119, 120).

Argumentele recursului, în esență, se rezumă la faptul că instanța de apel

eronat a conchis că legislația nu prevede un caracter obligatoriu privind

prezentarea anexelor la decizia administrației publice locale ca parte componentă

a acesteia. Or, această concluzie contravine prevederilor art. 49 alin. (2) din

Legea cu privire la actele normative, care prevede că anexele sunt parte

integrantă a actului normativ, au natura și forța juridică ale acestuia.

În opinia recurentului, norma precitată impune obligația că, la plasarea în

Registrul de stat al actelor locale, actul administrativ trebuie să fie însoțit de toate

anexele care le conține. Oficiul nu poate controla actul administrativ în sine fără

materialele coerente ale acestuia, care la caz nu au fost plasate, și anume

procesul-verbal privind consultarea publică, nota-informativă, avizul primăriei

și/sau al subdiviziunii de resort a serviciului public descentralizat sau a celui

desconcentrat, în cazul dat Inspecția Ecologică.

Astfel, intimatul trebuia să se conformeze prevederilor legale și la plasarea

deciziei să anexe materialele conexe.

Recurentul Oficiul teritorial Soroca al Cancelariei de Stat a solicitat prin

cererea de recurs casarea deciziei din 06 mai 2021 a Curții de Apel Bălți și

emiterea unei noi decizii de restituire a cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul

se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel

transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul

judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de

30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Bălți a fost adoptată la 06 mai 2021. La materialele

cauzei lipsesc înscrisuri, care ar demonstra că copia dispozitivului a fost notificat

recurentului. Conform avizului de recepție a corespondenței DS8000936752AS

decizia motivată a fost notificată Oficiului teritorial Soroca al Cancelariei de Stat

la 20 mai 2021 (f.d. 116). Recursul motivat a fost depus la 28 mai2021 (f.d. 117-

119, 120).

3

În atare circumstanțe, completul ajunge la concluzia că recurentul s-a

conformat prevederilor legale stipulate la art. 245 din Codul administrativ privind

termenul de depunere a recursurilor.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. În acord cu alin. (2)

din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot

însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5

judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate

sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe

care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie

privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme

care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea

succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă a statuat că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

4

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurent este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Oficiul teritorial Soroca al Cancelariei de Stat se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

5