3ra-810/21 — anularea actului administrativ

3ra-810/21 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-810/21

Prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul central (jud: I. Rusu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: A. Gheorghieș, E. Bejenaru, I. Grosu)

Î N C H E I E R E

22 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Consiliul local al satului

Pelinia,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Oficiul Teritorial Soroca al Cancelariei de Stat împotriva

Consiliul local al satului Pelinia cu privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

admis apelul depus de Oficiul Teritorial Soroca al Cancelariei de Stat, casată integral

hotărârea din 21 ianuarie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul central și emisă o nouă

decizie,

c o n s t a t ă :

La data de 09 noiembrie 2020, Oficiul Teritorial Soroca al Cancelariei de Stat a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului local al satului Pelinia cu

privire la anularea actului administrativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Oficiul Teritorial

Soroca al Cancelariei de Stat a menționat că, la data de 28 iulie 2020 s-a desfășurat

ședința Consiliului local al satului Pelinia în cadrul căreia a fost adoptată decizia

nr. 3/20 din 28 iulie 2020 ,,Cu privire la transmiterea în gestiunea Î.M. „Gospodăria

Comunală” a fâșiilor forestiere, bunul imobil proprietate a primăriei”.

Reclamantul a indicat că, prin notificarea nr. 1304/OT9-236 din

10 septembrie 2020, Consiliul local al satului Pelinia a fost notificat de către Oficiul

Teritorial Soroca al Cancelariei de Stat despre ilegalitatea deciziei nominalizate și s-a

solicitat abrogarea acesteia.

Reclamantul a subliniat că, în rezultatul controlului obligatoriu de legalitate,

Oficiul Teritorial Soroca al Cancelariei de Stat a constatat că decizia Consiliului local

al satului Pelinia nr. 3/20 din 28 iulie 2020 ,,Cu privire la transmiterea în gestiunea

1

Î.M. „Gospodăria Comunală” a fâșiilor forestiere, bunul imobil proprietate a

primăriei” contravine actelor normative în vigoare, și anume prevederilor art. 44

alin. (1) și (2) din Legea nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative,

potrivit căruia clauza de adoptare a actului normativ constă într-o propoziție care

cuprinde denumirea autorității publice emitente și decizia de adoptare, aprobare sau

emitere a actului normativ, iar pentru proiectele de legi cuprinde și categoria acestora.

Clauza de adoptare a actului normativ poate conține, după caz, și temeiul legal de

adoptare a actului normativ respectiv. Clauza de adoptare a actului normativ este

obligatorie pentru toate actele normative.

Totodată, reclamantul a precizat că decizia Consiliului local al satului Pelinia

nr. 3/20 din 28 iulie 2020 ,,Cu privire la transmiterea în gestiunea Î.M. „Gospodăria

Comunală” a fâșiilor forestiere, bunul imobil proprietate a primăriei” a fost adoptată

în baza Regulamentului cu privire la modul de transmitere a întreprinderilor de stat,

organizațiilor, instituțiilor, a subdiviziunilor lor, clădirilor, construcțiilor, mijloacelor

fixe și altor active, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 688 din 09 octombrie 1995,

care a fost abrogat prin Hotărârea Guvernului nr. 901 din 31 decembrie 2015 pentru

aprobarea Regulamentului cu privire la modul de transmitere a bunurilor proprietate

publică.

Reclamantul a invocat că potrivit art. 49 din Legea nr. 100 din

22 decembrie 2017 cu privire la actele normative, actul normativ poate cuprinde

anexe, care sînt elemente constitutive ale acestuia și care includ desene, exprimări

cifrice, tabele, planuri sau altele asemenea. Anexele pot include de asemenea

reglementări care trebuie aprobate de autoritatea publică competentă, precum

statutele, regulamentele, instrucțiunile, regulile, metodologiile sau alte norme cu

caracter predominant tehnic. Anexele sînt parte integrantă a actului normativ, au

natura și forța juridică ale acestuia. Anexa trebuie să aibă un temei-cadru în textul

actului normativ și să se refere exclusiv la obiectul determinat prin norma de

trimitere. Dacă un act normativ are mai multe anexe, acestea sînt însemnate cu

numere ordinare, exprimate prin cifre arabe, în ordinea în care au fost enunțate în

textul actului. Exprimările cifrice, tabelele, planurile și altele asemenea, care sînt

incluse în anexe, pot fi urmate de explicații suplimentare, care se notează cu indici

numerici, în ordinea în care au fost enunțate în textul anexei.

Subsecvent, reclamantul a făcut referire și la prevederile art. 30 alin. (1) din

Legea nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative, care prevede că

concomitent cu elaborarea proiectului actului normativ se întocmește nota informativă

la proiect, conform modelului indicat în anexa nr.1.

Reclamantul a conchis că în rezultatul controlului obligatoriu de legalitate,

Oficiul Teritorial Soroca al Cancelariei de Stat a constatat că decizia Consiliului local

al satului Pelinia nr. 3/20 din 28 iulie 2020 ,,Cu privire la transmiterea în gestiunea

Î.M. „Gospodăria Comunală” a fâșiilor forestiere, bunul imobil proprietate a

primăriei” este ilegală, constatându-se că lipsesc materialele aferente care au servit

drept temei pentru adoptarea deciziei nominalizate.

Astfel, reclamantul a specificat că, decizia contestată a fost publicată în

Registrul de stat al actelor locale, fără anexele corespunzătoare, fără notă informativă,

fără procesul-verbal care dovedește că au fost efectuate consultări publice.

Reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile

art. 101 alin. (1), art. 14 alin. (2) lit z1), art. 68 alin. (4) din Legea nr. 436 din

2

28 decembrie 2006 privind administrația publică locală; art. 49, art. 30 din Legea

nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative; pct. 25 subpct. 5) din

Regulamentul cu privire la modul de ținere a Registrului de stat al actelor locale,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 672 din 28 august 2017; art. 189, 196, art. 206

alin. (1) lit. a), art. 208 alin. (1), art. 211, 212, art. 214 alin. (4), art. 224 din Codul

administrativ.

În final, reclamantul Oficiul Teritorial Soroca al Cancelariei de Stat a solicitat

anularea deciziei nr. 3/20 din 28 iulie 2020 ,,Cu privire la transmiterea în gestiunea

Î.M. „Gospodăria Comunală” a fâșiilor forestiere, bunul imobil proprietate a

primăriei”, ca fiind ilegală.

Prin hotărârea din 21 ianuarie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul central s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Soroca al

Cancelariei de Stat împotriva Consiliul local al satului Pelinia cu privire la anularea

deciziei Consiliului local al satului Pelinia nr. 3/20 din 28 iulie 2020 ,,Cu privire la

transmiterea în gestiunea Î.M. „Gospodăria Comunală” a fâșiilor forestiere, bunul

imobil proprietate a primăriei” (f.d. 37, 41-47).

Hotărârea din 21 ianuarie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul central a fost

notificată Oficiului Teritorial Soroca al Cancelariei de Stat prin intermediul

serviciului de livrare „Poșta Moldovei” la data de 12 februarie 2021, fapt confirmat

prin avizul de recepție nr. DS8000375502AS, anexat la actele cauzei (f.d. 40).

La data de 17 februarie 2021, Oficiul Teritorial Soroca al Cancelariei de Stat a

depus apel împotriva hotărârii din 21 ianuarie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul

central, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărâri (f.d. 49-51).

Hotărârea motivată din 21 ianuarie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul central

a fost notificată Oficiului Teritorial Soroca al Cancelariei de Stat prin intermediul

serviciului de livrare „Poșta Moldovei” la data de 05 aprilie 2021, fapt confirmat

prin avizul de recepție nr. DS8000372815AS, anexat la actele cauzei (f.d. 60).

Ulterior, la data de 11 martie 2021, Oficiul Teritorial Soroca al Cancelariei de

Stat a depus în adresa Curții de Apel Bălți cererea de apel suplimentară (f.d. 53).

Astfel, instanța de apel corect a considerat ca fiind depus în termen apelul

Oficiul Teritorial Soroca al Cancelariei împotriva hotărârii din 21 ianuarie 2021 a

Judecătoriei Drochia, sediul central.

Prin decizia din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul depus

de Oficiul Teritorial Soroca al Cancelariei, casată integral hotărârea din

21 ianuarie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul central și emisă o nouă decizie prin

care, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Soroca al

Cancelariei de Stat împotriva Consiliului local al satului Pelinia cu privire la

anularea deciziei Consiliului local al satului Pelinia nr. 3/20 din 28 iulie 2020 ,,Cu

privire la transmiterea în gestiunea Î.M. „Gospodăria Comunală” a fâșiilor forestiere,

bunul imobil proprietate a primăriei”. S-a anulat decizia Consiliului local al satului

Pelinia nr. 3/20 din 28 iulie 2020 ,,Cu privire la transmiterea în gestiunea Î.M.

„Gospodăria Comunală” a fâșiilor forestiere, bunul imobil proprietate a primăriei”

(f.d. 75, 76-87).

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut prevederile art. 10

din Codul administrativ, potrivit căruia actul administrativ individual este orice

dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru

3

reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de a

produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea

raporturilor juridice de drept public. Decizia autorității publice privind acordarea

despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin activitatea administrativă ilegală este

un act administrativ individual.

Instanța de apel a făcut referire la prevederile art. 11 din Codul administrativ,

care prevede că actele administrative individuale pot fi: a) acte defavorabile –actele

care impun destinatarilor lor obligații, sancțiuni, sarcini sau afectează drepturile /

interesele legitime ale persoanelor ori care resping, în tot sau în parte, acordarea

avantajului solicitat; b) acte favorabile –actele care creează destinatarilor săi un

beneficiu sau un avantaj de orice fel. Destinatarul unui act administrativ individual

este doar persoana către care actul administrativ se îndreaptă. Terții, ale căror

drepturi sînt afectate de actul administrativ individual, nu sînt destinatarii acestuia.

Un act administrativ de acordare periodică a prestațiilor materiale sau bănești este un

act administrativ individual prin care o astfel de prestație se acordă pentru un număr

determinat sau nedeterminat de perioade succesive.

Subsidiar, instanța de apel a relevat și prevederile art. 118 din Codul

administrativ, conform caruia motivarea este operațiunea administrativă prin care se

expun considerentele care justifică emiterea unui act administrativ individual. În

motivare se indică temeiurile esențiale de drept și de fapt pe care le-a luat în

considerare autoritatea publică pentru decizia sa. Din motivarea deciziilor

discreționare trebuie să poată fi recunoscute și punctele de vedere din care

autoritatea publică a reieșit la exercitarea dreptului discreționar. Motivarea trebuie să

se refere și la argumentele expuse în cadrul audierii. Motivarea completă a unui act

administrativ individual cuprinde: a) motivarea în drept – temeiul legal pentru

emiterea actului administrativ, inclusiv formele procedurale obligatorii pe care se

bazează actul; b) motivarea în fapt – oportunitatea emiterii actului administrativ,

inclusiv modul de exercitare a dreptului discreționar, dacă este cazul; c) în cazul

actelor administrative defavorabile – o descriere succintă a procedurii administrative

care a stat la baza emiterii actului: investigații, probe, audieri, opinii ale

participanților contrare conținutului final al actului etc. Motivarea completă este

obligatorie, este parte integrantă a actului administrativ individual și condiționează

legalitatea acestuia.

În acest context, instanța de apel a notat că actul administrativ contestat în

partea aplicării normelor materiale ce stabilește și reglementează modul de

organizare și funcționare a autorităților administrației publice în unitățile

administrativ-teritoriale a fost adoptat de către Consiliul local al satului Pelinia

reieșind din competențele acordate prin lege, în limitele împuternicirilor și scopului

pentru care a fost investit în acest sens.

Instanța de apel a relatat că Consiliul local al satului Pelinia fiind proprietarul

fâșiilor forestiere care au constituit obiectul prezentei decizii, prin prisma

prevederilor din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică

locală, Legea nr. 435 din 28 decembrie 2006 privind descentralizarea administrativă,

a fost în drept să decidă în privința actelor juridice de administrare privind bunurile

domeniului privat al satului (comunei).

În afară de aceasta, instanța de apel a relatat că în partea aplicării normelor

material-procesuale ce stabilesc temeiurile și modul de transmitere a întreprinderilor,

4

subdiviziunilor lor și a unor obiecte aparte în cadrul unei autorități a administrației

publice (minister, departament, autoritatea centrală de specialitate asimilată la

acestea sau autoritatea administrației publice locale), precum și din gestiunea unei

autorități a administrației publice în gestiunea altei autorități a administrației publice,

a fost aplicată o normă abrogată, și anume: Regulamentul cu privire la modul de

transmitere a întreprinderilor de stat, organizațiilor, instituțiilor, a subdiviziunilor

lor, clădirilor, construcțiilor, mijloacelor fixe și altor active, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 688 din 09 octombrie 1995.

Astfel, instanța de apel a remarcat că Oficiul Teritorial Soroca al Cancelariei

de Stat la înaintarea notificării și depunerea cererii de chemare în judecată a invocat

drept temei pentru anularea deciziei Consiliului local al satului Pelinia nr. 3/20 din

28 iulie 2020 ,,Cu privire la transmiterea în gestiunea Î.M. „Gospodăria Comunală”

a fâșiilor forestiere, bunul imobil proprietate a primăriei”, adoptarea acesteia în baza

unui act normativ abrogat, și anume: Regulamentul cu privire la modul de

transmitere a întreprinderilor de stat, organizațiilor, instituțiilor, a subdiviziunilor

lor, clădirilor, construcțiilor, mijloacelor fixe și altor active, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 688 din 09 octombrie 1995, însă prima instanța a lăsat fără apreciere

circumstanța nominalizată, fapt ce a determinat emiterea unei hotărâri neîntemeiate.

Instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiat argumentul Oficiului Teritorial

Soroca al Cancelariei de Stat, precum că decizia Consiliului local al satului Pelinia

nr. 3/20 din 28 iulie 2020 ,,Cu privire la transmiterea în gestiunea Î.M. „Gospodăria

Comunală” a fâșiilor forestiere, bunul imobil proprietate a primăriei” urmează a fi

anulată, făcând referire la prevederile art. 141 alin. (1) din Codul administrativ,

potrivit căruia un act administrativ individual este nul dacă conține un viciu deosebit

de grav și acest lucru este evident în cadrul aprecierii concludente a tuturor

circumstanțelor care se iau în considerație.

Totodată, instanța de apel a subliniat că, în cazul de referință, Regulamentul

cu privire la modul de transmitere a întreprinderilor de stat, organizațiilor,

instituțiilor, a subdiviziunilor lor, clădirilor, construcțiilor, mijloacelor fixe și altor

active, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 688 din 09 octombrie 1995, a fost

abrogat prin Hotărârea Guvernului nr. 901 din 31 decembrie 2015 pentru aprobarea

Regulamentului cu privire la modul de transmitere a bunurilor proprietate publică, în

vigoare din 06 ianuarie 2016.

În afară de aceasta, instanța de apel a reținut prevederile art. 74 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative, care

stabilește că acțiunea actului normativ încetează dacă actul este abrogat.

Instanța de apel a învederat prevederile art. 73 alin. (3) din Legea nr. 100 din

22 decembrie 2017 cu privire la actele normative, conform căruia actul normativ

produce efecte doar cît este în vigoare și, de regulă, nu poate fi retroactiv sau

ultraactiv.

În acest context, instanța de apel a notat că odată ce Regulamentul cu privire

la modul de transmitere a întreprinderilor de stat, organizațiilor, instituțiilor, a

subdiviziunilor lor, clădirilor, construcțiilor, mijloacelor fixe și altor active, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 688 din 09 octombrie 1995 a fost abrogat prin

adoptarea unui nou Regulament, după adoptarea unui alt Regulament, administrația

publică locală urma să țină cont de prevederile noului Regulament care instituie un

șir de alte reguli și condiții pentru transmiterea instituțiilor bugetare / publice la

5

autogestiune, întreprinderilor de stat/municipale, subdiviziunilor lor, terenurilor,

mijloacelor fixe, inclusiv bunurilor distincte, clădirilor, edificiilor și altor active

proprietate publică (în continuare – bunuri proprietate publică).

Prin urmare, instanța de apel a menționat că omisiunea Consiliului local al

satului Pelinia de a dezbate și de a vota pe marginea chestiunii referitoare la

instituirea comisiei de transmitere, echivalează cu neinstituirea acestei comisii.

Astfel, un organ colegial poate adopta soluții doar în rezultatul dezbaterilor pe

marginea unui anumit subiect și votării de către membrii acestuia pe marginea

subiectelor respective.

Instanța de apel a indicat că autoritatea publică la emiterea deciziei contestate,

a aplicat prevederile unui act normativ abrogat, fapt ce denotă aplicarea eronată de

către autoritatea publică a normelor material-procesuale ce stabilesc procedura de

transmitere a instituțiilor bugetare / publice la autogestiune, întreprinderilor de stat /

municipale, subdiviziunilor lor, terenurilor, mijloacelor fixe, inclusiv bunurilor

distincte, clădirilor, edificiilor și altor active proprietate publică, ceea ce duce la

necesitatea și raționalitatea soluției de anulare a actului administrativ.

La data de 01 iulie 2021, Consiliul local al satului Pelinia a depus recurs

împotriva deciziei din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii

de menținere a hotărârii primei instanțe (f.d. 91). Iar, la data de 10 august 2021,

Consiliul local al satului Pelinia a prezentat motivarea recursului.

În susținerea recursului Consiliul local al satului Pelinia a invocat dezacordul

cu decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată prin faptul că au fost

încălcate și aplicate eronat normele de drept material și nu au fost constatate și

elucidate pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei,

probele fiind apreciate eronat.

Suplimentar, recurentul a menționat că constatările expuse în decizia din

08 iunie 2021 a Curții de Apel Bălti contravin pct.13-14 din Hotărârea Guvernului

nr. 901 din 31 decembrie 2015 privind aprobarea Regulamentului modul de

transmitere a bunurilor proprietate publică.

În continuare, recurentul a specificat că Consiliul local al satului Pelinia la

emiterea deciziei nr. 3/20 din 28 iulie 2020, la pct.4 a decis ca Primarul T. Sărăteanu

de comun cu managerul Î.M. „Gospodăria Comunală”, va constitui o comisie de

predare-primire a bunurilor nominalizate, în conformitate cu prevederile

Regulamentului cu privire la modul de transmitere a întreprinderilor de stat,

organizațiilor, instituțiilor, a subdiviziunilor lor, clădirilor, construcțiilor, mijloacelor

fixe și altor active, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 688 din

09 octombrie 1995.

Recurentul a relevat, că comisia de transmitere nu a fost instituită de Primăria

satului Pelinia din reprezentanți ai primăriei și reprezentanți ai Î.M. „Gospodăria

Comunală”, deoarece fășiile forestiere, bunul imobil proprietate a primăriei nu au

fost transmise în gestiune către Î.M. „Gospodăria Comunală”.

Prin urmare, recurentul consideră că în asemenea circumstanțe Consiliul local

al satului Pelinia nu a omis de a supune dezbaterilor chestiunea referitoare la

componența și instituirea comisiei de transmitere a bunurilor imobile proprietate

publică, însă a indicat în decizia nr. 3/20 din 28 iulie 2020 la pct.4 autoritatea

6

împuternicită, și anume Primăria satului Pelinia, pentru instituirea comisiei

respective.

Recurentul a susținut că, la emiterea deciziei nr. 3/20 din 28 iulie 2020 de

către Consiliul local al satului Pelinia eronat s-a indicat Regulamentul abrogat cu

privire la modul de transmitere a întreprinderilor de stat, organizațiilor, instituțiilor, a

subdiviziunilor lor, clădirilor, construcțiilor, mijloacelor fixe și altor active, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 688 din 09 octombrie 1995, însă indicarea acestui

Regulament abrogat nu a dus la încălcarea prevederilor art.14 alin. (7) din Legea

nr. 121 din 04 mai 2007 privind administrarea și deetatizarea proprietății publice și a

prevederilor Regulamentului cu privire la modul de transmitere a bunurilor

proprietate publica aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 901 din

31 decembrie 2015, și a art. 118 alin.(1)-(2) lit. a), art.141 alin. (1) din Codul

administrativ.

În final, recurentul a relevat că transmiterea bunurilor proprietate publică –

fâșiile forestiere, va fi efectuată după constituirea comisiei, conform prevederilor

Regulamentului cu privire la modul de transmitere a bunurilor proprietate publica

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 901 din 31 decembrie 2015.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Iar, conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de

08 iunie 2021, fiind notificată recurentului Consiliului local al satului Pelinia, la data

de 25 iunie 2021, fapt confirmat prin avizul de recepție nr.DS8001562255AS, anexat

la actele cauzei (f.d.90).

Decizia motivată din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți a fost notificată

recurentului Consiliului local al satului Pelinia la data de 21 iulie 2021, fapt

confirmat prin avizul de recepție nr.DS8001565512AS, anexat la actele cauzei

(f.d.102).

Instanța de recurs consideră că recursul Consiliului local al satului Pelinia este

depus în interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă la

01 iulie 2021 (f.d. 105-108), adică în interiorul termenului de 30 de zile de la

notificarea dispozitivului deciziei contestate. Iar, la data de 10 august 2021

Consiliului local al satului Pelinia a prezentat motivarea recursului (f.d. 105-108).

La data de 27 iulie 2021 și 10 august 2021, Curtea Supremă de Justiție a

expediat în adresa intimatului Oficiului Teritorial Soroca al Cancelariei de Stat copia

recursului și respectiv motivării recursului depus de Consiliul local al satului Pelinia,

cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (f.d. 100, 125).

Deși, la data de 02 august 2021 și 19 august 2021, Oficiul Teritorial Soroca al

Cancelariei de Stat a recepționat copia recursului și motivării recursului, intimatul nu

și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referința, în care să-și

7

expună opinia referitor la cererea de recurs depusă de Consiliul local al satului

Pelinia (f.d.104, 126).

Studiind temeiurile invocate în recursul depus de Consiliul local al satului

Pelinia, în raport cu actele cauzei, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

Conform art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu art. 246 alin. (2) din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate

la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea /

inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate

ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a

unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care

nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot

însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5

judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține, că Codul administrativ dezvoltă nu

doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită

și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă,

în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

8

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, §38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), §230]. Acesta este în special

cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere [Luordo împotriva Italiei, §85]. Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel [Levages

Prestations Services împotriva Franței, §45]. Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem [Botten împotriva Norway, 19 februarie 1996, Reports

1996-1, p. 141, § 39]. La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire

la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și

nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 [a se vedea

Helmers împotriva Suediei, 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A].

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Consiliul local al satului Pelinia.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Consiliul local al satului Pelinia, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

9