2ra-505/21 — incasarea pagubei in rezultatul accidentului de munca
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea pagubei in rezultatul accidentului de munca
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-505/21 — incasarea pagubei in rezultatul accidentului de munca (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-505/2021
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. L.Lupașco)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A.Panov, V.Sîrbu,I.Țurcan)
Î N C H E I E R E
16 iunie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni
,,Santuan”, administrator Alexandru Covalenco,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Constantin
Gherciu împotriva Societății pe Acțiuni ,,Santuan”, intervenient accesoriu Casa
Națională de Asigurări Sociale cu privire la compensarea pagubei cauzate de
pierderea capacității de muncă în rezultatul accidentului de muncă, repararea
prejudiciului moral, compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă:
La 30 noiembrie 2016 Constantin Gherciu a depus cerere de chemare în
judecată împotriva SA ,,Santuan”, intervenient accesoriu Casa Națională de
Asigurări Sociale prin care a solicitat: - încasarea din contul SA ,,Santuan” în
beneficiul lui Constantin Gherciu a sumei de 42 671, 69 lei pentru compensarea
pagubei cauzate de pierderea capacității de muncă în rezultatul accidentului de
muncă pentru perioada 01 aprilie 2015 – 31 decembrie 2016, încasarea din contul
SA ,,Santuan” în beneficiul lui Constantin Gherciu a prejudiciului moral în sumă
de 10 000 lei, compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a activat la SA ,,Santuan” ca
lăcătuș.
La data de 27 decembrie 1996 a avut loc un accident de muncă în rezultatul
căruia a suferit o traumă a umărului stâng, cu diagnosticul – XXXXX.
În conformitate cu actul nr.1 din 10 octombrie 1997 accidentul s-a produs
în rezultatul nerespectării instrucțiunilor de protecție a muncii și instrucțiunilor de
exploatare a utilajelor conform cărora a fost încălcată instrucțiunea nr.27, pct.
pct.7, 12, aprobată de SA ,,Santuan” în timpul lucrărilor cu macaraua.
Potrivit procesului-verbal al ședinței Comisiei responsabile de tehnica
securității din 25 noiembrie 1997, s-a ajuns la concluzia că vinovați de admiterea
accidentului de muncă sunt toți trei lucrători, gradul de vinovăție al cărora a fost
atribuit în felul următor: maistru SA ,,Santuan” - 50%, macaragist SA
,,Autocomtrans”- 20%, reclamantul lăcătuș al SA ,,Santuan”- 30%.
1
În consecință, reclamantul începând cu 22 septembrie 1997 a fost recunoscut
invalid de gradul II, care a pierdut capacitatea profesională de muncă cu 60%.
A menționat că în perioada 01 aprilie 2015 – 31 decembrie 2016, pârâtul SA
,,Santuan” nu a executat obligația de achitare a pagubei cauzate sănătății în urma
accidentului de muncă conform Legii nr.278 din 11 februarie 1999, acumulând o
datorie de 53 339, 61 lei, formată din datoria pentru 12 luni ale anului 2015 (29
164, 80 lei) și datoria pentru 9 luni ale anului 2016 (24 174,81 lei).
Dat fiind că 20% din vinovăție o poartă persoana responsabilă din cadrul SA
,,Autocomtrans” reclamantul pretinde de la pârât doar suma de 42 671, 69 lei
(suma integrală datoriei 53 339, 61 lei – 20%=42 671, 69 lei).
În vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, la data de 21 martie 2016
reclamantul a expediat în adresa pârâtei o cerere prealabilă prin care a solicitat
achitarea benevolă a datoriei în sumă de 42 671, 69 lei, notificare rămasă fără
răspuns și executare, motiv pentru care s-a adresat cu prezenta acțiune în judecată.
Ulterior, reclamantul Constantin Gherciu și-a majorat cerințele din acțiune
(f.d.101-102 și f.d.153-155), solicitând încasarea din contul SA ,,Santuan” în
beneficiul lui Constantin Gherciu a sumei de 93 477, 60 lei cu titlu de prejudiciu
material cauzat de pierderea capacității de muncă în rezultatul accidentului de
muncă pentru perioada 01 aprilie 2015 – 01 octombrie 2018, încasarea a dobânzii
de întârziere în sumă de 1 425, 71 lei și încasarea prejudiciului moral în sumă de
10 000 lei și compensarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2 000 lei.
Prin încheierea din 30 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani
a fost ordonată efectuarea expertizei judiciare medico-legale (f.d.126-127).
La materiale cauzei a fost anexat raportul de expertiză judiciară nr.XXXXX
din 04 iunie 2018 (f.d.129-135).
Prin hotărârea din 27 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, acțiunea a fost
admisă parțial. S-a încasat de la SA ,,Santuan” în beneficiul lui Constantin
Gherciu suma de 93 477, 60 lei cu titlu de plată de compensare a pagubei cauzate
sănătății în rezultatul accidentului de muncă pentru perioada 01 aprilie 2015- 01
octombrie 2018, cheltuieli de asistență juridică în sumă de 2 000 lei, taxa de stat
în sumă de 1 119 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă.
Prin decizia din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins
apelul declarat de SA ,,Santuan” și s-a menținut hotărârea din 27 februarie 2020
a Judecătoriei Chișinău.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că evenimentul produs la
data de 27 decembrie 1996 constituie un accident de muncă, fapt ce rezultă fără
echivoc din certificatul de dizabilitate și capacitate de muncă seria
XXXXX(f.d.15), eliberat de Consiliul Național pentru Determinarea Dezabilității
și Capacității de Muncă în baza raportului nr.XXXXX. Or, cauza dezabilității
constatată prin acest certificat, a fost indicată ca fiind accidentul de muncă
(f.d.15).
Iar, potrivit art.1418 alin.(1)-(2) din Codul civil în redacția legii la data
derulării procesului, în caz de vătămare a integrității corporale sau de altă
vătămare a sănătății, autorul prejudiciului are obligația să compenseze persoanei
vătămate salariul sau venitul ratat din cauza pierderii sau reducerii capacității de
muncă, precum și cheltuielile suportate în legătură cu vătămarea sănătății – de
tratament, de alimentație suplimentară, de protezare, de îngrijire străină, de
2
cumpărarea unui vehicul special, de reciclare profesională etc. Determinarea
salariului (venitului) nerealizat din cauza vătămării integrității corporale sau altei
vătămări a sănătății se efectuează conform legii.
În temeiul art.196 alin.(1)-(2) din Codul muncii, în caz de vătămare a
sănătății sau deces al salariatului ca urmare a unui accident de muncă sau a unei
boli profesionale, salariatului i se compensează salariul (venitul) nerealizat,
precum și cheltuielile suplimentare pentru reabilitarea medicală, socială și
profesională în legătură cu vătămarea sănătății, sau familiei defunctului i se
compensează cheltuielile legate de deces.
Mărimea și condițiile acordării garanțiilor și compensațiilor prevăzute la
alin.(1) sânt stabilite de legislația în vigoare.
În același timp, instanța de apel a invocat și puterea de lucru judecat, or, prin
hotărârea Judecătoriei Râșcani din 26 mai 2004, menținută prin decizia Curții de
Apel Chișinău din 30 septembrie 2004, a fost admisă parțial acțiunea depusă de
Constantin Gherciu către SA ,,Santuan” privind încasarea prejudiciului material
cauzat sănătății în rezultatul accidentului de muncă. S-a încasat de la SA
,,Santuan” în beneficiul lui Constantin Gherciu suma pagubei cauzate în urma
vătămării sănătății în rezultatul accidentului de muncă pentru perioada 01.01.2001
– 31.03.2004 în mărime de 13 776, 34 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă (f.d.16
lit. a).
Potrivit hotărârii irevocabile a Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 23
iunie 2015, a fost admisă parțial acțiunea depusă de Constantin Gherciu către SA
,,Santuan” privind încasarea prejudiciului material cauzat sănătății în rezultatul
accidentului de muncă, s-a încasat de la SA ,,Santuan” în beneficiul lui Constantin
Gherciu suma pagubei cauzate în urma vătămării sănătății în rezultatul
accidentului de muncă pentru perioada 01.11.2013 – 01.04.2015 în mărime de 26
650,67 lei, în rest acțiunea a fost respinsă (f.d.17-19, 21-23).
Iar, conform art.123 alin.(2) din Cod de procedură civilă, faptele stabilite
printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior
în instanță de drept comun sau în instanță specializată sânt obligatorii pentru
instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi
contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.
În contextul celor enunțate, reieșind și din actele cauzei instanța de apel a
constatat că în perioada 01 aprilie 2015 – 01 octombrie 2018, SA ,,Santuan” nu a
executat benevol obligația de achitare a pagubei cauzate sănătății în urma
accidentului de muncă conform Legii nr.278 din 11 februarie 1999, acumulând
pentru perioada 01 aprilie 2015-01 octombrie 2018 o datorie de 93 477,60 lei
Instanța de apel a menționat că nu pot fi reținute nici argumentele apelantei
SA ,,Santuan” precum că nu s-a demonstrat legătura cauzală dintre încadrarea lui
Constantin Gherciu în gradul II de invaliditate cu accidentul de muncă, or reieșind
din raportul de expertiză judiciară nr. XXXXX din 24 martie 2020 efectuat în
cadrul instanței de apel, s-a constatat că ”XXXXX” cât și ”XXXXX” sunt
consecințe posttraumatice ale accidentului de muncă, suportat în trecut, astfel că
și diagnosticul XXXXX este o consecință a accidentului din 27 decembrie 1996.
Cu referire la suma compensației, aceasta a fost calculată de instanța de
judecată conform formulei de calcul prezentate de CNAS (f.d.103-153-154).
3
La 26 ianuarie 2021 Societatea pe Acțiuni ,,Santuan”, administrator
Alexandru Covalenco a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,
solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii
primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul
adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează
raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.
Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen
de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 24
noiembrie 2020 și a expediat copia deciziei participanților la proces la 06 ianuarie
2021 (f.d.47, vol.II). Prin urmare, cererea de recurs declarată la 26 ianuarie 2021
se consideră depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în
conformitate cu alin. (2).
Prin notificarea din 24 februarie 2021, Curtea Supremă de Justiție în
conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a
înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la
data primirii acesteia.
Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de
procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu
privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții
de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul
de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind
din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina
recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării
4
acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea
declarării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea
recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură
civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii
circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de
apel.
În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii
a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de
apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere
faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de
legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict
prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia
cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea
omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată
în cererea de recurs declarată de Societatea pe Acțiuni ,,Santuan”, administrator
Alexandru Covalenco.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din
Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni ,,Santuan”, administrator Alexandru
Covalenco se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
5