3ra-62/21 — contestarea actului administrativ

3ra-62/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-62/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (Gr. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

03 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca Doneva

Judecători Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Constantin Racoviță împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoană terță

Inspectoratul General al Poliției privind contestarea actului administrativ, constatarea

vechimii în muncă, obligarea stabilirii pensiei începând cu data eliberării din serviciu,

repararea prejudiciului moral și restituirea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a admis cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat

hotărârea din 19 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani în partea

pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral și în această parte s-a emis o

decizie nouă sub formă de încheiere, prin care pretenția cu privire la repararea

prejudiciului moral s-a declarat ca inadmisibilă, în rest hotărârea din 19 noiembrie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost menținută, s-a încasat de la Casa

Națională de Asigurări Sociale în beneficiul lui Constantin Racoviță cheltuielile de

asistență juridică în mărime de 2000 de lei, suportate în instanța de apel, s-a respins ca

fiind neîntemeiată cererea privind restituirea cheltuielilor suportate pentru transport în

instanța de apel,

c o n s t a t ă:

La 15 iulie 2019, Constantin Racoviță a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoană terță Inspectoratul General

al Poliției privind contestarea actului administrativ, constatarea vechimii în muncă,

obligarea stabilirii pensiei începând cu data eliberării din serviciu, repararea

prejudiciului moral și restituirea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 02 mai 2019, șeful

Inspectoratului General al Poliției, Alexandru Pânzari, a emis ordinul nr. 195ef, prin

care s-a dispus încetarea raportului de serviciu al funcționarului public cu statut special

1

cu dreptul la pensie, al Comisarului principal Constantin Racoviță, ofițer superior de

investigații al Serviciului analiză crime al Secției investigații infracțiuni a

Inspectoratului de Poliție Cantemir al Inspectoratului General de Poliție al Ministerului

Afacerilor Interne, cu achitarea compensației bănești pentru concediile de odihnă

anuale neutilizate și a indemnizației unice.

La data de 04 iunie 2019, Inspectoratul de Poliție Cantemir a eliberat, la solicitarea

lui Constantin Racoviță, certificatul nr. 4560, prin care s-a confirmat vechimea în

muncă pentru stabilirea pensiei de 24 de ani, 1 lună și 2 zile.

La 11 iunie 2019, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cantemir a recepționat

cererea reclamantului Constantin Racoviță privind stabilirea pensiei pentru vechime în

muncă, care ulterior la data de 12 iunie 2019 a fost respinsă, din motiv că nu au fost

întrunite condițiile legale de acordare a acestui drept și anume, nefiind întrunit stagiu

de cotizare de 24 de ani, având un stagiu 22 de ani și 27 de zile, adică condițiile

prevăzute la art. 13 alin. a) al Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și trupele organelor afacerilor

interne. Casa Națională de Asigurări Sociale nu a luat în calcul perioada participării lui

la conflictul armat din Afganistan în perioada 07 august 1987- 18 august 1988, ceea ce

constituie 1 an și 10 zile. Or, la calcularea stagiului trebuia să fie calculată această

perioadă ca 3 ani și 1 lună, dar nu 2 ani și 20 de zile, precum au fost calculate de

Inspectoratul General de Poliție, deci stagiul total de cotizare este de 25 de ani și 23 de

zile și nu 24 de ani și 13 zile.

Reclamantul a relatat, că la data de 24 iunie 2019, către Casa Națională de

Asigurări Sociale Oficiul Teritorial Cantemir și Inspectoratul General al Poliției au fost

înaintate cereri prealabile, prin care a solicitat anularea deciziei din 12 iunie 2019

privind respingerea cererii nr. 39/2019/12439, emiterea de către Casa Națională de

Asigurări Sociale, Oficiul Teritorial Cantemir a unei decizii privind stabilirea în

privința lui Constantin Racoviță a pensiei, implicarea din partea Inspectoratului

General de Poliție in vederea apărării drepturilor lui Constantin Racoviță, ori, în cazul

imposibilității și îndreptățirii poziției Casei Naționale de Asigurări Sociale, Oficiul

teritorial Cantemir, sa fie repus în funcția deținută.

Reclamantul a menționat, că la cererea prealabilă a primit răspuns doar din partea

Inspectoratului General de Poliției, care a confirmat corectitudinea poziției sale.

Reclamantul a reiterat că din cauza pârâtei Casei Naționale de Asigurări Sociale, pentru

о perioada îndelungată a pierdut sursa de existență, fiind prejudiciat moral prin

retrăirile cauzate, prejudiciu pe care l-a estimat în mărime de 50000 de lei.

Reclamantul Constantin Racoviță a solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei

din 12 iunie 2019 a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cantemir privind respingerea

cererii de stabilire a pensiei nr. 39/2019/12439, constatarea vechimii în muncă de

25 de ani și 23 de zile, obligarea stabilirii pensiei începând din data eliberării din

serviciul organelor afacerilor interne 02 mai 2019, încasarea prejudiciului moral în

mărime de 50000 de lei, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 19 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Constantin Racoviță

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoană terță Inspectoratul General

de Poliție privind anularea deciziei, constatarea vechimii în muncă de 25 ani și 23 de

zile, obligarea stabilirii pensiei începând din data eliberării din serviciu, încasarea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, s-a anulat decizia Casei Teritoriale de

2

Asigurări Sociale Cantemir din 12 iunie 2019 privind respingerea cererii în stabilirea

pensiei nr. 39/2019/12439, fiind constatată vechimea în serviciu lui Constantin

Racoviță de 24 ani și 13 zile, a fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să

stabilească și să achite în beneficiul lui Constantin Racoviță pensia pentru limita de

vârstă începând cu data eliberării acestuia din cadrul organelor afacerilor interne din

02 mai 2019, încasându-se din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale în

beneficiul lui Constantin Racoviță, prejudiciul moral în sumă de 500 de lei, precum și

cheltuielile de judecată suportate în mărime de 3000 de lei, în rest pretențiile au fost

respinse, ca fiind neîntemeiate.

La data de 09 decembrie 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel,

iar la 14 februarie 2020 a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii din 19

noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, prin care a solicitat admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii de respingere a

acțiunii.

Prin decizia din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea

de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat hotărârea din

19 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani în partea pretenției cu

privire la repararea prejudiciului moral și în această parte s-a emis o decizie nouă sub

formă de încheiere, prin care pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral s-a

declarat ca inadmisibilă, în rest hotărârea din 19 noiembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani a fost menținută; s-a încasat de la Casa Națională de Asigurări

Sociale în beneficiul lui Constantin Racoviță cheltuielile de asistență juridică în

mărime de 2000 lei, suportate în instanța de apel, s-a respins ca fiind neîntemeiată

cererea privind restituirea cheltuielilor suportate pentru transport în instanța de apel,

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat, că conform extrasului din

ordinul Inspectoratului General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne nr. 195ef.

din 02 mai 2019, s-a dispus încetarea raportului de serviciu al funcționarului public cu

statut special Ofițer Superior de Investigații al Serviciului Analiză Crime al Secției

Investigații Infracțiuni al Inspectoratului de Poliție Cantemir, Constantin Racoviță (f.d.

8). La 11 iunie 2019, Constantin Racoviță s-a adresat către Casa Teritorială de

Asigurări Sociale Cantemir cu cerere privind stabilirea pensiei pentru vechime în

muncă, anexând certificatul nr. 4560 din 04 iunie 2019, eliberat de către Inspectoratul

de Poliție Cantemir, prin care s-a confirmat vechimea în muncă pentru stabilirea

pensiei de 24 de ani și 13 zile (f.d.9-10), care la 12 iunie 2019 a fost respinsă, din motiv

că nu au fost întrunite condițiile legale de acordare a acestui drept și anume, nefiind

întrunit stagiul de cotizare de 24 de ani, având un stagiu de 22 de ani și 27 zile, adică

condițiile prevăzute la art. 13 alin. a) a Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu

pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și trupele organelor

afacerilor interne neluând în calcul perioada participării la conflictul armat din

Afganistan în perioada 07 august 1987- 18 august 1988, ceea ce constituie 1 an și

10 zile (f.d.11).

Totodată, instanța de apel a invocat prevederile pct. 7 lit. e) din Hotărârea

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în

muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, conform căreia, colaboratorilor

Centrului Național Anticorupție și funcționarilor publici cu statut special din cadrul

sistemului administrației penitenciare, la calcularea vechimii în muncă la stabilirea

3

pensiei pentru vechime în muncă conform Legii asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și a

funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare

se ia în considerare durata serviciului în Forțele Armate, organele securității de stat și

afacerilor interne și funcționarii publici cu statut special din cadrul sistemului

administrației penitenciare ale fostei U.R.S.S., precum și ale altor state, dacă militarii,

persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și

funcționarii publici cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare,

persoanele din corpul de ofițeri și subofițeri ai Poliției de Frontieră au fost transferate,

în modul stabilit, în Armata Națională, în organele securității statului și afacerilor

interne și funcționarii publici cu statut special din cadrul sistemului administrației

penitenciare, Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne, Poliția de Frontieră subordonată Ministerului Afacerilor Interne și

alte formațiuni militare ale Republicii Moldova.

De asemenea, instanța de apel a menționat că conform prevederilor pct.3 subpct.1)

lit. f) al Regulamentului cu privire la modul de atribuire a statutului și de eliberare a

legitimațiilor de veteran de război, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1281 din

19 noiembrie 2004 în vigoare la momentul obținerii statut de veteran, statutul de

veteran de război se atribuie: persoanelor participante la acțiunile de luptă din

Afganistan, precum și la acțiunile de luptă de pe teritoriile altor state, din rîndul

militarilor și angajaților civili ai Armatei Sovietice, ai Flotei Maritime Militare, ai

organelor securității de stat, colaboratorilor organelor afacerilor interne ale fostei

U.R.S.S.; lucrătorilor din aceste categorii, care au fost trimiși de organele puterii de

stat ale fostei U.R.S.S. în alte state și care au participat la acțiuni de luptă pe teritoriul

acestora (conform anexei la Legea nr.190-XV din 08 mai 2003 cu privire la veterani).

Totodată, instanța de apel a reiterat prevederile Hotărârii Sovietului Suprem al

URSS nr. 59-27 din 17 ianuarie 1983, care indică că pentru militarii armatei sovietice,

termenul îndeplinirii serviciului militar în contingentul armatei sovietice pe teritoriul

Republicii Democratice Afganistan pentru militari, angajaților Ministerului de Interne

se va calcula trei luni de serviciu pentru o lună de serviciu pe teritoriul Republicii

Democratice Afganistan.

Astfel, raportând normele citate la circumstanțele cauzei, instanța de apel a

concluzionat că Casa Națională de Asigurări Sociale neîntemeiat n-a ținut cont de

perioada participării reclamantului/intimat Constantin Racoviță la conflictul armat din

Afganistan în perioada 07 august 1987- 18 august 1988, care constituie 1 an și 10 zile,

care a fost inclusă în certificatul nr. 4560 din 04 iunie 2019 al Inspectoratului de Poliție

Cantemir (f.d.9). Respectiv, intimatul la momentul adresării cu cerere privind stabilirea

pensiei, adică la 11 iunie 2019, întrunea condițiile prevăzute la art. 13 lit. a) din Legea

nr. 1544 din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul

de comandă și trupele organelor afacerilor interne, care fiind eliberat din serviciu, avea

vechimea în serviciu la momentul adresării de 23 de ani și 6 luni.

Astfel, instanța de apel a constatat că este neîntemeiat argumentul apelantei

precum că, vechimea în serviciu a intimatului nu urma a fi calculată cu avantaje, or,

acest argument se combate prin prevederile normelor nominalizate mai sus. Prin

urmare, instanța de apel a considerat că nu poate servi drept temei, pentru a nu-i stabili

pensia pentru vechime în serviciu intimatului Constantin Racoviță.

4

Instanța de apel a apreciat ca fiind declarativ și argumentul apelantei privind

lipsa probelor, ce confirmă participarea lui Constantin Racoviță la conflictul armat din

Afganistan. Or, acest argument a fost combătut atât prin legitimația lui Constantin

Racoviță ca participant la războiul din Afganistan, mențiunile din livretul militar pe

numele intimatului, dar și prin certificatul nominalizat, care au fost anexate la cererea

privind stabilirea pensiei.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de

30 octombrie 2020 Casa Națională de Asigurări Sociale a contestat-o cu recurs,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi

decizii.

În motivarea recursului, Casa Națională de Asigurări Sociale, a indicat că nu este

de acord cu decizia instanței de apel, pe care o consideră neîntemeiată și ilegală,

deoarece la emiterea acesteia instanța ierarhic inferioară nu a cercetat minuțios

materialul probator al dosarului, care ar demonstra fără echivoc, că participarea lui

Constantin Racoviță la conflictul armat din Afganistan, urmează să fie inclusă în

calculul vechimii în muncă.

Recurenta a indicat că la data de 11 iunie 2019, Constantin Racoviță a depus în

adresa Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cantemir cerere privind stabilirea pensiei

pentru vechime în muncă, anexând certificatul nr. 4560 din 04 iunie 2019 privind

calcularea vechimii în muncă, eliberat de către Inspectoratul de Poliție Cantemir, prin

care perioada participării la conflictul armat din Afganistan este calculată cu înlesniri

de 1:2. Totodată, în răspunsul la cererea prealabilă, intimatului Constantin Racoviță i

s-a adus la cunoștință, că pentru a fi luată în calculul perioada participării la conflictul

armat din Afganistan, urmează să prezinte la Casa Teritorială de Asigurări Sociale acte

confirmative cu privire la participarea sa la conflictul armat din Afganistan.

Recurenta a considerat că aprecierea probelor de către instanța de apel a fost una

defectuoasă și arbitrară, fapt ce vine în contradicție cu prevederile legislației

procedurale civile cât și cu dreptul la un proces echitabil. Curtea Constituțională a

indicat în Hotărârea nr. 18 din 22 mai 2017, că libera apreciere a probelor nu înseamnă

arbitrariu, ci libertatea de a aprecia probele în mod rezonabil și imparțial, iar rezultatele

aprecierii probelor sunt expuse de către instanța de judecată în acte procedurale, care

trebuie să fie motivate în mod obiectiv și sub toate aspectele potrivit legii, motivarea

exprimându-se prin faptul că la admiterea unor probe și la respingerea altora,

judecătorul este obligat să indice motivele unei asemenea soluții.

La 17 noiembrie 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului Constantin Racoviță, avocatului Victor Baran și Inspectoratului General al

Poliției, copia recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

deciziei din 16 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței (f.d. 158).

La 07 decembrie 2020, Inspectoratul General al Poliției a depus, prin intermediul

poștei electronice, referință, prin care a solicitat adoptarea unei hotărârii legale și

întemeiate.

Intimatul Constantin Racoviță nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și

nu a depus referință la recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

5

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 16 septembrie 2020.

Totodată, decizia recurată a fost notificată recurentei Casei Naționale de Asigurări

Sociale, la data de 11 octombrie 2020, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta

electronică activă iana.munteanu@justice.md, anexat la materialele cauzei (f.d. 150).

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale s-a conformat prevederilor art. 245

din Codul administrativ și a depus, în termen, recurs la 30 octombrie 2020 (f.d. 154-

156).

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră drept inadmisibil, din

următoarele motive.

Prin prisma art. 246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursurile se declară inadmisibile în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

6

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale este

inadmisibil.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

7