3ra-59/21 — contestarea actului administrativ

3ra-59/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-59/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: Gr.Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Minciuna, V.Negru, E.Palanciuc)

ÎNCHEIERE

27 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Roman Musteață, reprezentat de avocatul Ina Pucas împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale cu privire la anularea refuzului Oficiului Teritorial Șoldănești al Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. 45/2019/12106 din 11 iunie 2019, anularea deciziei Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. M-1584/19 din 24 iulie 2019 privind respingerea cererii prealabile,

obligarea stabilirii, calculării și achitării pensiei pentru vechime în muncă de 24 ani, 6 luni

și 15 zile, conform certificatului nr. 34/50-2967 din 28 mai 2019, eliberat de Inspectoratul

de Poliție Șoldănești, încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 23 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, împotriva hotărîrii

din 11 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

constată:

La data de 16 august 2019, Roman Musteață, reprezentat de avocatul Ina Pucas a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu

privire la anularea refuzului Oficiului Teritorial Șoldănești al Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. 45/2019/12106 din 11 iunie 2019, anularea deciziei Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. M-1584/19 din 24 iulie 2019 privind respingerea cererii prealabile, obligarea

stabilirii, calculării și achitării pensiei pentru vechime în muncă de 24 ani, 6 luni și 15 zile,

conform certificatului nr. 34/50-2967 din 28 mai 2019, eliberat de Inspectoratul de Poliție

Șoldănești, încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul Roman Musteață, reprezentat de avocatul Ina Pucas a

indicat, că a activat în organele Ministerului Afacerilor Interne în perioada 07 februarie

1

2001-20 mai 2019, din care de la 13 iulie 2018 până la 02 aprilie 2019 a activat în Izolatorul

de detenție provizorie al Inspectoratului de Poliție Șoldănești.

A invocat, că conform extrasului din ordinul Inspectoratului General de Poliție nr.237

ef. din 20 mai 2019, a fost încetat raportul de serviciu al funcționarului public cu statut

special, agentul-șef Roman Musteață, conform art.38 alin.(1) lit. c) al Legii privind

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nr.288 din

16 decembrie 2016.

A notat că din certificatul nr.34/50-2967 din 28 mai 2019, rezultă că vechimea sa în

muncă constituie 24 ani, 6 luni și 15 zile.

Reclamantul a invocat că, la data de 31 mai 2019 s-a adresat către Oficiul Teritorial

Șoldănești al Casei Naționale de Asigurări Sociale cu cerere privind stabilirea, calcularea și

achitarea pensiei, prezentând toate actele necesare în acest sens.

A menționat că la 02 iulie 2019 a luat cunoștință de decizia Oficiului Teritorial

Șoldănești nr.45/2019/12106 din 11 iunie 2019, prin care cererea sa din 31 mai 2019 a

fost respinsă, pe motiv, că în conformitate cu prevederile Horăirii Guvernului nr. 78 din

21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a

pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și

funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare, nu

poate beneficia de înlesniri pentru perioada de activitate în Izolatorul de detenție provizorie

al Inspectoratului de Poliție Șoldănești, vechimea în muncă fiind stabilită de 23 ani și

10 luni.

Reclamantul a mai menționat că nefiind de acord cu decizia Oficiului Teritorial

Șoldănești, la data de 03 iulie 2019, s-a adresat cu cerere prealabilă către Casa Națională de

Asigurări Sociale, prin care a solicitat anularea deciziei Oficiului Teritorial Șoldănești

nr.45/2019/12106 din 11 iunie 2019 ca ilegală și neîntemeiată, cu emiterea unei decizii de

admitere a cererii privind stabilirea, calcularea și achitarea pensiei, lungindu-i-se în

considerare vechimea în muncă de 24 ani, 6 luni și 15 zile, conform certificatului prezentat

nr. 34/50- 2967 din 28 mai 2019.

A invocat că la data de 31 iulie 2019 a recepționat răspunsul Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr.M-1584/19 din 24 iulie 2019, prin care cererea prealabilă a fost

respinsă. Ca temei pentru respingerea cererii prealabile a fost indicat faptul că perioada de

activitate în Izolatorul de detenție provizorie al Inspectoratului de Poliție Șoldănești nu

poate fi raportată la prevederile pct.8 al Horăirii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu

privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și

indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și funcționarilor publici

cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare.

Reclamantul a afirmat că decizia Oficiului Teritorial Șoldănești nr.45/2019/12106 din

11 iunie 2019, dar și răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.M-1584/19 din

24 iulie 2019, le consideră neîntemeiate și contrare normelor legale relevante speței. Or,

instituția penitenciară este și instituția care asigură detenția provizorie, adică izolator de

detenție provizorie, sau izolator de urmărire penală, ceea ce de fapt este una și aceiași. Prin

urmare, consideră că cade sub incidența acestor norme legale și urmează să beneficieze de

înlesnirea stabilită prin pct. 8, lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994

2

cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și

indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și funcționarilor publici

cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare.

Reclamantul Roman Musteață, reprezentat de avocatul Ina Pucas a solicitat anularea

deciziei Oficiului Teritorial Șoldănești nr. 45/2019/12106 din 11 iunie 2019 și a deciziei

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. M1584/19 din 24 iulie 2019, obligarea Casei

Națională de Asigurări Sociale să-i stabilească, calculeze și să-i achite pensia, luând în

considerare vechimea în muncă de 24 ani, 6 luni și 15 zile, conform certificatului

nr. 34/50-2967 din 28 mai 2019, eliberat de Inspectoratul de Poliție Șoldănești și să fie

încasate cheltuielile de judecată (f.d.3-5).

Prin hotărârea din 11 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, acțiunea

depusă de Roman Musteață, reprezentat de avocatul Ina Pucas a fost admisă integral. Au

fost anulate refuzul Oficiului Teritorial Șoldănești al Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. 45/2019/12106 din 11 iunie 2019 și decizia Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. M-1584/19 din 24 iulie 2019 privind respingerea cererii prealabile, fiind obligată

Casa Națională de Asigurări Sociale de a-i stabili, calcula și achita lui Roman Musteață,

pensia pentru vechime în muncă de 24 ani, 6 luni și 15 zile, conform certificatului nr.

34/50-2967 din 28 mai 2019, eliberat de Inspectoratul de Poliție Șoldănești al

Inspectoratului General de Poliție. A fost încasat din contul Casei Naționale de Asigurări

Sociale în beneficiul lui Roman Musteață, cheltuielile de asistență juridică în sumă de

3000 de lei (f.d.66-70).

Prin decizia din 23 septembnrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, împotriva hotărîrii din 11 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.97-112).

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de drept

material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele cauzei, a

reținut ca fiind justă concluzia primei instanțe privind temeinicia acțiunii depuse de către

reclamantul Roman Musteață, reprezentat de avocatul Ina Pucas, având în vedere că acesta

a prezentat probe în dovedirea faptului erorilor comise la emiterea actelor administrative

contestate.

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a conchis că prima instanță a dat o apreciere

obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele, care

au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat normele de drept material și

procedural, iar soluția de admitere a acțiunii este justă, fiind rezultată din aprecierea

probelor cercetate în cadrul procesului de judecată în coraport cu normele aplicabile speței.

La data de 30 octombrie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

împotriva deciziei din 23 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău (f.d.115).

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-

o ilegală și neântemeiată prin faptul că au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

material și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele importante

pentru soluționarea cauzei, probele fiind apreciate eronat.

A invocat că prima instanță, dar și instanța de apel nu au luat în considerare art. 2 din

Legea 1544-XII din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului

3

General de Carabinieri, care stabilește expres momentul apariției dreptului la pensie a

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor Afacerilor

interne.

Recurenta a menționat, că prevederile actelor normative ale autorităților administrației

publice centrale de specialitate și autoritățile publice autonome, se aplică numai în partea

în care nu depășesc cadrul stabilit de actul normativ de nivel superior pentru executarea

căruia a fost emis și nu contravin prevederilor actelor respective.

Astfel, recurenta a precizat că ordinul nr.96 din 20 martie 2018, emis de către

Ministerul Afacerilor Interne, în conformitate cu prevederile pct.7 lit.g și pct.8 lit.d) din

Hotărîrea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a

vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor

din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului

Național Anticorupție și funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului

administrației penitenciare, depășește prevederile actului normativ în temeiul căruia a fost

emis. Or, această Hotărîre nu conține prevederile menționate în ordinul Ministerului

Afacerilor Interne nr.96 din 20 martie 2018.

A relatat că două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu se acordă

persoanelor care au activat în penitenciare de tip închis și nu provizoriu, cum este indicat

în ordinul emis de Ministerul Afacerilor Interne.

Recurenta a notat, că deoarece ordinul nr.96 din 20 martie 2018, emis de către

Ministerul Afacerilor Interne nu poate produce efecte juridice, respectiv și certificatul

nr. 34/50-2967 din 28 mai 2019 privind vechimea în serviciu pentru stabilirea pensiei nu

are valoare juridică, fiind nul în partea, în care vechimea în muncă a intimatului a fost

calculată cu înlesniri.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu

pronunțarea unei noi decizii privind respingerea acțiunii lui Roman Musteață.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ, reține

că prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, iar în condițiile art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul

cod intră în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un

termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de

30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 23 septembrie 2020,

fiind notificată recurentei Casei Naționale de Asigurări Sociale, la data de 27 octombrie

2020, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică, anexat la materialele dosarului

(f.d. 114).

Astfel, recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale la data de 30 octombrie

2020, împotriva deciziei din 23 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

La data de 12 noiembrie 2020, în adresa intimatului Roman Musteață a fost expediată

copia recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, cu înștiințarea despre

4

posibilitatea depunerii referinței (f.d.123), ultimul însă, nu și-a valorificat dreptul

procedural respectiv și nu a depus referință la recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale, în raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza

acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se

limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o

eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează

că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și

din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume

din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului

de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate

și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

5

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut

cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul

Judecătorii

Tamara Chișca-Doneva

Maria Ghervas

Nina Vascan

6