3ra-471/21 — anularea refuzului, obligarea emiterii actului administrativ

3ra-471/21 — anularea refuzului, obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-471/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: I. Secrieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Svetlana Garștea-Bria

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea refuzului,

obligarea emiterii actului administrativ,

împotriva deciziei din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii

din 30 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 26 mai 2020 Svetlana Garștea-Bria a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale

cu privire la anularea refuzului, obligarea emiterii actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat, că prin Hotărârea Parlamentului

Republicii Moldova nr. 179-XIII din 14 iulie 1994, a fost aleasă în funcția de judecător

popular al Judecătoriei populare a sectorului Botanica, or. Chișinău, iar prin Decretul

nr. 1916-III din 16 iulie 2004 al Președintelui Republicii Moldova, a fost numită în

funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă. La moment activează în

calitate de judecător la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, cu gradul 3 de calificare

și are un stagiu de judecător de aproape de 26 de ani.

Reclamanta a relatat, că în conformitate cu legislația în vigoare, i-a fost stabilită

pensia pentru vechime în muncă în mărime de 80 %, din salariul lunar al judecătorului

Judecătoriei Chișinău, sediul Botonica, care, ulterior nu i s-a achitat în cuantumul

stabilit.

Astfel, în susținerea motivelor invocate, reclamanta a invocat, că prin prevederile

legale, care reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, și anume Legea nr. 544-

XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului și Legea nr. 156-XIV din

1

14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, cu ulterioarele modificări, cu

modul de calculare a pensiei unui judecător, care beneficiază de acest drept, a fost

reglementat de art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului, și art. 461 din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul

public de pensii.

Reclamanta a indicat, că prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din

20 decembrie 2011, art. 461 din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind

sistemul public de pensii, cât și art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu

privire la statutul judecătorului au fost declarate neconstituționale, iar, prin Legea nr.

60 din 4 aprilie 2014 a fost abrogat art. 461 din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie

1998 privind sistemul public de pensii și a fost modificat art. 32 din Legea nr. 544-XIII

din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

Prin Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte

legislative, alin. (1) art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului, stabilește că,

judecătorul care a atins vârsta de 50 de ani și are o vechime în muncă de cel puțin 20

de ani, dintre care cel puțin 12 ani și 6 luni a activat în funcția de judecător, are dreptul

la pensie pentru vechime în muncă în proporție de 55 % din salariul mediu lunar, iar

pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani - de 3%, dar în total

nu mai mult de 80 % din salariul mediu lunar. Pensia judecătorului se recalculează

ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu.

Astfel, dispoziția art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la

statutul judecătorului, statuează clar, că pensia judecătorului se recalculează ținându-

se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu, fără careva limitări și

fără ca legislatorul să facă diferența între judecătorii aflați în funcție și cei demisionați.

Reclamanta a relatat, că cele menționate supra denotă cert, că la adoptarea acestei

Legi, legislatorul s-a ghidat de Hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 27 ianuarie

2000, prin care s-a statuat, că la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice este

inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului judecătorului, consfințit în

Legea cu privire la statutul judecătorului, întru respectarea principiului respectării

drepturilor dobândite anterior în mod licit. Totodată, prin Hotărârea Curții

Constituționale nr. 27 din 20 noiembrie 2011, s-a statuat, că un drept social poate fi

obiectul protecției constituționale garantate de art. 46 din Constituția Republicii

Moldova, și respectiv, art.1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, numai în cazul când dreptul social

respectiv este dobândit și are valoare economică. Iar pentru aceste motive, având în

vedere normele legale menționate mai sus, indică că, pensia achitată urmează a fi

calculată reieșind din cuantumul dreptului patrimonial dobândit, adică din mărimea

salariului lunar al judecătorului în exercițiu, fără anumite limitări.

Conform art. 4 alin. (4) din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind

salarizarea judecătorilor și procurorilor (abrogată la 01 decembrie 2018), salariul de

funcție al judecătorului din cadrul instanței judecătorești se stabilește în cuantum de:

3,0 salarii medii pe economie pentru judecătorul care are o vechime în muncă în funcția

de judecător de pînă la 6 ani; 3,2 salarii medii pe economie pentru judecătorul care are

o vechime în muncă în funcția de judecător de la 6 la 12 ani; 3,5 salarii medii pe

economie pentru judecătorul care are o vechime în muncă în funcția de judecător de

peste 12 ani.

2

În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind

salarizarea judecătorilor și procurorilor, prevederile art.4 din prezenta Lege se pun în

aplicare după cum-urmează: de la 01 ianuarie 2014, salariile de funcție ale judecătorilor

vor fi plătite în cuantum de 80 % din salariile de funcție prevăzute la articolul 4; de la

01 aprilie 2015, salariile de funcție ale judecătorilor vor fi plătite în cuantum de 90 %

din salariile de funcție prevăzute la articolul 4; de la 01 aprilie 2016, salariile de funcție

ale judecătorilor vor fi plătite în cuantum deplin conform articolului 4.

Prin hotărârile Guvernului Republicii Moldova nr. 1000 din 13 decembrie 2013,

nr. 974 din 04 decembrie 2014, nr. 879 din 23 decembrie 2015, nr. 1233 din

09 noiembrie 2016, nr. 54 din 17 ianuarie 2018, se indică că, s-a aprobat cuantumul

salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2014 – 4225 de lei, pentru

anul 2015 – 4500 de lei, pentru anul 2016 în mărime de 5050 de lei, pentru anul 2017

– 5600 de lei, pentru anul 2018 în mărime de 6150 de lei pentru utilizare în modul

stabilit de legislație.

Iar, conform Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de

salarizare în sectorul bugetar, în vigoare din 01 decembrie 2018, salariul judecătorului

cu vechimea în muncă în funcția de judecător constituie 22450 de lei, coeficientul de

salarizare 8,98 x 2500) + 300 de lei gradul III de calificare, în total 22750 de lei.

Respectiv, prin prisma prevederilor art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie

1995 cu privire la statutul judecătorului, relatează reclamanta că, pensia judecătorului

se calculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu,

fără careva limitări, coroborate cu lit. b) alin. (4) art. 4 din Legea nr. 328 din

23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora

salariul constituie 3,5 salarii medii pe economie, și anume:

- începând cu 01 ianuarie 2014 - 11830 de lei (80% din 14787,50 de lei), iar pensia

în cuantum de 80 % din suma salariului constituie 9464 de lei;

- începând cu 01 aprilie 2015 - salariul constituie 14175 de lei (90 % din 15750

lei), iar pensia urma să fie achitată în cuantum de 80 % din salariu, adică 11340 de lei;

- începând cu 01 aprilie 2016 - salariul constituie 13142 de lei (100 %), iar pensia

urma să fie achitată în cuantum de 80 % din salariu, adică 14140 de lei;

- începând cu 01 ianuarie 2017 - salariul constituie 16328 de lei (100 %), iar pensia

urma să fie achitată în cuantum de 80 % din salariu, adică 15680 de lei;

- începând cu 01 ianuarie 2018 - salariul constituie 21525 de lei (100 %), iar pensia

urma să fie achitată în cuantum de 80 % din salariu, adică 17220 de lei;

- începând cu 01 decembrie 2018 - salariul constituie 22750 de lei, iar pensia urma

să fie achitată în cuantum de 80 % din salariu, adică 18200 de lei.

Astfel, reclamanta a indicat, că în situația în care salariul judecătorilor în această

perioadă (01 aprilie 2015 – 04 martie 2020) s-a modificat, respectiv, și pensia urma a

fi plătită în cuantum de 80 % din salariul de funcție stabilit, însă, contrar prevederilor

menționate, i se achită până în prezent pensia în mărime de 9464 de lei.

Reclamanta consideră, că prevederile legale cuprinse în art. III din Legea nr. 60

din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, conform

căreia judecătorii care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția

de judecător, vor primi pensie în mărimea stabilită până la data intrării în vigoare a

prezentei legi, urmează a fi aplicate în coroborare cu dispozițiile art. 32 din Legea cu

privire la statutul judecătorului, care a fost modificată prin Legea nr. 60 din 04 aprilie

3

2014 și care prevede, că pensia judecătorului se recalculează ținându-se cont de

mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu.

Mai mult, reclamanta a menționat, că art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014

nu se atribuie la Legea cu privire la statutul judecătorului, legislatorul omițînd să indice

care lege a fost modificată prin această normă, respectiv, având în vedere principiul de

bază, consfințit de Curtea Constituțională în hotărârile sale adoptate pe acest subiect,

potrivit cărora, asigurarea cu pensii a judecătorilor este reglementată prin acte juridice

speciale și obligatorii care sunt: Legea nr. 544-XII din 20 iulie 1995 cu privire la

statutul judecătorului și Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul

public de pensii și consideră că art. III vizat supra, nu poate fi aplicat separat. Or,

tratarea în alt mod a prevederilor legale, în baza cărora judecătorii aflați în funcție au

dreptul de a primi pensia, în raport cu salariul lunar al judecătorului în exercițiu, ar

contraveni Constituției Republicii Moldova, cât și tratatelor internaționale în domeniul

respectiv.

Astfel, reclamanta a indicat că diminuarea cuantumului pensiei calculate, precum

și restricțiile la plata pensiilor, stabilite judecătorilor în modul prevăzut în lege,

contravin art. 6, 43, 47, 54 și 116 din Constituția Republicii Moldova, principiilor

fundamentale despre independența organelor judiciare, consfințite în Rezoluțiile

Adunării Generale a Organizațiilor Națiunilor Unite nr. 40 din 29 noiembrie 1985 și

nr. 146 din 13 decembrie 1985, precum și în Carta Europeană cu privire la statutul

judecătorului, conform căreia cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fie cât de

apropiat posibil de nivelul ultimei sale remunerări.

Prin urmare, reclamanta a relatat, că întru respectarea prevederilor Codului

administrativ, la 17 aprilie 2020, a expediat în adresa Casei Naționale de Asigurări

Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale a sect. Rîșcani, o cerere prealabilă,

prin care a solicitat rezolvarea pozitivă a problemei abordate și admiterea cererii, care

a fost recepționată la 27 aprilie 2020 de către Casa Națională de Asigurări Sociale, iar

de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale a sect. Rîșcani - la 30 aprilie 2020, ce se

confirmă prin semnătura persoanei responsabile pe avizul de recepție, însă până la

moment nu a primit nici un răspuns.

Reclamanta a solicitat admiterea acțiunii, anularea refuzului Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale a sect. Rîșcani nr. 2795 din 20 martie 2020 și nr. 2981 din 06 mai

2020 privind efectuarea recalculării și achitării pensiei pentru vechimea în muncă în

cuantum de 80 % din salariul mediu lunar de funcție, în conformitate cu Legea nr. 544

din 20 iulie 1995 ,,Cu privire la statutul judecătorului”; obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale a sect. Rîșcani, de a recalcula

și achita judecătorului Svetlana Garștea-Bria pensia în cuantum de 80%, în dependență

de majorarea salariului de funcție al judecătorului, în conformitate cu salariul mediu

pe economie începând cu 01 aprilie 2015 și pe viitor, ținându-se cont de modificările

legislației în cazul majorări generale a salariului de funcție a judecătorului, și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 30 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost

admisă cererea de chemare în judecată depusă de Svetlana Garștea-Bria, s-a recunoscut

ilegal refuzul Casei teritoriale de Asigurări Sociale Rîșcani nr. 2795 din data de

20 martie 2020 și nr. 2981 din 06 mai 2020, obligând Casa Națională de Asigurări

Sociale, oficiul teritorial competent, să emită act administrativ individual prin care să

4

recalculeze și să achite pensia Svetlanei Garștea-Bria, începând cu 01 aprilie 2015, în

cuantum de 80 % din salariul lunar al judecătorului în exercițiu. Totodată, s-a încasat

din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale cheltuielile de asistență juridică în

sumă de 5000 de lei (f.d. 43, 49-60).

La 10 august 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel împotriva

hotărârii din 30 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar ulterior la data

de 29 septembrie 2020 a depus motivarea apelului, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii

depuse de Svetlana Garștea-Bria.

Prin decizia din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 30 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza de contencios administrativ la acțiunea

depusă de Svetlana Garștea-Bria împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu

privire la anularea refuzului, obligarea emiterii actului administrativ.

În motivarea soluțiilor instanțele de judecată, în baza normelor de drept ce

reglementează raportul juridic litigios, raportat la materialele cauzei, au concluzionat

că cererea de chemare în judecată a reclamantei Svetlana Garștea-Bria este întemeiată.

La caz, dreptul social, cu privire la beneficierea de pensie pentru vechime în muncă,

inclusiv și recalcularea acesteia în dependență de majorarea salariului judecătorului în

exercițiu, a fost dobândit de către intimata Svetlana Garștea-Bria anterior modificărilor

din 04 aprilie 2014 (în vigoare din 16 mai 2014), operate la art. 32 din Legea nr. 544-

XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

Instanțele de judecată au menționat că un drept care a fost constituit în baza unei

legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare. Astfel,

că legea nouă nu poate modifica regimul juridic al dreptului dobândit anterior și nici

nu poate desființa modalitatea, prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și

efectele lui.

În contextul celor relatate instanțele de judecată au conchis că în privința Svetlanei

Garștea-Bria urmează a fi aplicate în continuare dispozițiile art. 32 din Legea cu privire

la statutul judecătorului, în redacția de până la 16 mai 2014, dispoziții care au instituit

dreptul la recalcularea pensiei în dependență de majorarea salariului judecătorului în

exercițiu și au efect ultraactiv.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de

12 februarie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a contestat-o cu recurs,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel ce constituie obiectul

prezentului recurs, cu pronunțarea unei noi decizii de respingere a acțiunii depuse de

Svetlana Garștea-Bria.

Ulterior, la data de 02 aprilie 2021 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus

motivarea recursului.

În motivarea recursului recurenta a invocat că, nu este de acord cu decizia

contestată, deoarece instanța de apel la adoptarea acesteia nu a constatat și elucidat pe

deplin circumstanțele ce au importanță pentru soluționarea justă a cauzei, a aplicat

eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia să

fie aplicată.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a relatat că la data de 16 mai 2014

a intrat în vigoare Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea

5

unor acte legislative (Monitorul Oficial nr.115- 119/304 din 16 mai 2014), prin care a

fost modificată și completată Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului.

Astfel, prin Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014, au fost modificate reglementările

legale ce prevăd asigurarea cu pensie a judecătorilor.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat că odată ce au fost

abrogate prevederile art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la

statutul judecătorului, ce admiteau recalcularea pensiei judecătorului ținându-se cont

de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu sau modificării/creșterii

salariului odată cu numirea acestuia în altă funcție superioară celei deținute, pensia

judecătorilor care se află în exercițiul funcției, nu mai are fundamentare legală de a fi

recalculată odată cu majorarea salariului. Dreptul la recalcularea pensiei fiind rezervat

doar judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu

atingerea plafonului de vârstă.

La 02 aprilie 2021 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Svetlanei

Garștea-Bria copia recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

deciziei din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 121, 127).

Intimata Svetlana Garștea-Bria nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și

nu a depus referință la recursul Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat

Codul administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod a intrat

în vigoare la 01 aprilie 2019.

Conform art. 258, alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ, se vor verifica prin prisma Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

6

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 27 ianuarie

2021.

Decizia motivată din 27 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată

prin intermediul oficiului poștal, Casei Naționale de Asigurări Sociale la data de

09 martie 2021, fapt confirmat prin avizul de recepție, anexat la materialele cauzei.

Astfel, recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale la 02 aprilie 2021, este

în termen.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246, alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din 6 art.246 Codul

administrativ, recursurile se declară inadmisibile în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

7

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, 7 p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către recurenta Casa Națională de Asigurări

Sociale este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

8