3ra-376/21 — recunoasterea ilegalitatii refuzului, obligarea recalcularii si achitarii pensiei

3ra-376/21 — recunoasterea ilegalitatii refuzului, obligarea recalcularii si achitarii pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-376/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Anatolie Țurcan

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea ilegalității

refuzului, obligarea recalculării și achitării pensiei,

împotriva deciziei din 09 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii

din 20 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 22 ianuarie 2020 Anatolie Țurcan a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale

prin care a solicitat obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula și

achita pensia în cuantum de 80 % în dependență de majorarea generală a salariului

judecătorului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova (în continuare Curtea

Supremă de Justiție), începând cu 01 aprilie 2015 până la modificarea salariului mediu

pe economie, în conformitate cu prevederile legale.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat, că începând cu 22 ianuarie 2014 i-a

fost stabilită pensie pentru vechime în muncă în cuantum de 80 % din salariul lunar al

judecătorului Curții Supreme de Justiție.

Reclamantul a menționat că asigurarea cu pensii a judecătorilor este reglementată

prin acte juridice speciale, unitare și obligatorii, care nu prevăd reducerea cuantumului

pensiei stabilite judecătorilor, mai mult, asemenea restricții nu se conțin în nici unul

din tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte.

Astfel, modul de calculare a pensiei unui judecător, care beneficiază de acest drept

a fost reglementat de art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544-XIII

din 20 iulie 1995 și art. 461 din Legea privind sistemul public de pensii nr. 156-XIV

1

din 14 octombrie 1998.

Prin hotărârea nr.27 din 20 decembrie 2011 a Curții Constituționale, art.461 din

Legea privind sistemul public de pensii nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998, cât și

art.32 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 au

fost declarate neconstituționale.

Prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr.60 din

04 aprilie 2014 a fost abrogat art.461 din Legea privind sistemul public de pensii nr.

156- XIV din 14 octombrie 1998 și a fost modificat art.32 din Legea cu privire la

statutul judecătorului nr.544-XIII din 20 iulie 1995.

Iar, prin Legea nr.60 din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor

acte legislative, art. 32 alin. (1) din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la

statutul judecătorului a obținut următorul cuprins: judecătorul care a atins vârsta de 50

de ani și are vechime în muncă de cel puțin 20 de ani, dintre care cel puțin 12 ani și 6

luni a activat în funcția de judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în

proporție de 55 % din salariul mediu lunar, iar pentru fiecare an complet de muncă

peste vechimea de 20 de ani - de 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul mediu

lunar. Pensia judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar

al judecătorului în exercițiu.

Astfel, reclamantul a menționat că în baza normei de drept citate supra, pensia

judecătorului se recalculează, ținându-se cont de mărimea salariului lunar al

judecătorului în exercițiu, fără careva limitări și fără ca legislatorul să facă diferență

între judecătorii aflați în funcție și cei demisionați.

În opinia reclamantului, la adoptarea acestei Legi, legislatorul s-a ghidat inclusiv

de Hotărârea nr. 4 din 27 ianuarie 2000 a Curții Constituționale, care a statuat că la

adoptarea unor legi și a altor acte juridice, este inadmisibil de a diminua protecția

juridică a statutului judecătorului, consfințit în Legea cu privire la statutul

judecătorului, întru respectarea drepturilor dobândite anterior în mod licit.

Reclamantul a susținut că recalcularea pensiei judecătorului urmează să aibă loc

reieșind din cuantumul dreptului patrimonial dobândit, iar la caz, ținându-se cont de

mărimea salariului lunar al judecătorului Curții Supreme de Justiție în exercițiu, fără

careva limitări.

Conform prevederilor art.4, alin.(4), lit.b) din Legea privind salarizarea

judecătorilor și procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013 (în vigoare până la

decembrie 2018), salariul de funcție al judecătorului din cadrul Curții Supreme de

Justiție a fost stabilit în cuantum de 5,0 salarii medii pe economie pentru judecătorul

care are o vechime în muncă în funcția de judecător de peste 16 ani.

Reclamantul a indicat că are o vechime în muncă în funcția de judecător de 27

de ani, respectiv, în raport cu el sunt aplicabile prevederile art.4, alin.(4), lit. b) din

Legea privind salarizarea judecătorilor și procurorilor nr.328 din 23 decembrie 2013

(în vigoare până la 01 decembrie 2018).

În conformitate cu art.10 din Legea privind salarizarea judecătorilor și

procurorilor nr.328 din 23 decembrie 2013 (în vigoare până la 01 decembrie 2018),

prevederile art.4 din prezenta Lege se pun în aplicare după cum urmează: a) de la

01 ianuarie 2014, salariile de funcție ale judecătorilor vor fi plătite în cuantum de 80

% din salariile de funcție prevăzute la articolul 4; b) de la 1 aprilie 2015, salariile de

funcție ale judecătorilor vor fi plătite în cuantum de 90 % din salariile de funcție

2

prevăzute la articolul 4; c) de la 1 aprilie 2016, salariile de funcție ale judecătorilor vor

fi plătite în cuantum deplin conform articolului 4.

Prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 879 din 23 decembrie 2015

s-a majorat cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2016,

în mărime de 5050 de lei, pentru utilizarea în modul stabilit de legislație și, astfel, prin

prisma prevederilor art. 32 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului, pensia judecătorului se calculează ținîndu-se cont de mărimea salariului

lunar al judecătorului în exercițiu, fără careva limitări, coroborate cu lit. b) alin. (4) art.

4, potrivit cărora salariul reclamantului constituie 5,0 salarii medii pe economie ce

constituie 25250 de lei, începând cu 1 aprilie 2016 pensia reclamantului constituia 80%

din suma salariului de 25215 de lei, echivalentul a 20200 de lei.

Reclamantul a indicat, că contrar acestor prevederi legale, acestuia i se calculează

pensia doar în mărime de 13520 de lei, situație atestată și în perioada de la 01 aprilie

2015 până la 01 aprilie 2016, perioadă în care, potrivit Hotărârii Guvernului Republicii

Moldova nr. 974 din 04 decembrie 2014, s-a aprobat cuantumul salariului mediu lunar

pe economie, prognozat pentru anul 2015, în mărime de 4500 de lei, pentru utilizare în

modul prevăzut de legislație.

În situația în care salariul judecătorilor în această perioadă (1 aprilie 2015- 1

aprilie 2016) urma a fi plătit în cuantum de 90% din salariile de funcție prevăzute la

art. 4 din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și

procurorilor, ce constituia 20250 de lei, respectiv pensia care urma a fi achitată în

această perioadă a constituit 80 % din această sumă, care este egală cu 16200 de lei.

Reclamantul consideră, că prevederile legale cuprinse în art. III din Legea nr. 60

din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, potrivit

căreia judecătorii care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția

de judecător vor primi pensie în mărimea stabilită până la data intrării în vigoare a

prezentei legi, urmează a fi aplicate în coroborare cu dispozițiile art. 32 din Legea cu

privire la statutul judecătorului, care a suferit modificări, de asemenea, prin Legea nr.

60 din 04 aprilie 2014 și care are următorul cuprins „pensia judecătorului se

recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu”.

Mai invoca reclamantul că art. III din Legea nr.60 din 04 aprilie 2014 nu se

atribuie la Legea cu privire la statutul judecătorului, legislatorul omițând să indice care

lege a fost modificată prin această normă și, respectiv, având în vedere principiul de

bază, consfințit de Curtea Constituțională în hotărârile sale adoptate pe acest subiect,

potrivit cărora asigurarea cu pensii a judecătorilor este reglementată prin acte juridice

speciale și obligatorii care sunt: Legea nr. 544-XII din 20 iulie 1995 cu privire la

statutul judecătorului și Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul

public de pensii, consideră că art. III vizat supra nu poate fi aplicat separat, deoarece

tratarea în alt mod a prevederilor legale în baza cărora judecătorii aflați în funcție au

dreptul de a primi pensia în raport cu salariul lunar al judecătorului în exercițiu, ar

contraveni Constituției și Tratatelor Internaționale în domeniul dat.

Reclamantul a relatat, că la 01 noiembrie 2019 s-a adresat Casei Naționale de

Asigurări Sociale cu o petiție, prin care a solicitat recalcularea și achitarea pensiei în

cuantum de 80 % în dependență de majorarea generală a salariului judecătorului Curții

Supreme de Justiție, începând cu 01 aprilie 2015 și până la modificarea salariului mediu

pe economie, iar în răspunsul pârâtei nr.T-2411/19 din 19 noiembrie 2019, s-a indicat

3

că temei legal de a recalcula cuantumul pensiei pentru vechime în muncă, ca judecător,

în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995, nu este, deoarece

conform listei judecătorilor care beneficiază de pensie pentru vechime în muncă

prezentată de Consiliul Superior al Magistraturii, continuie să activeze în funcție de

judecător.

La 29 noiembrie 2019 s-a adresat Casei Naționale de Asigurări Sociale cu cerere

prealabilă, prin care a solicitat recalcularea și achitarea pensiei în cuantum de 80% în

dependență de majorarea generală a salariului judecătorului Curții Supreme de Justiție

începând cu 1 aprilie 2015 pînă la modificarea salariului mediu pe economie, în

conformitate cu prevederile legale vizate supra, iar prin răspunsul Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr.T-2663/19 din 19 decembrie 2019, recepționat prin intermediul

oficiului poștal la 30 decembrie 2019, contra semnătură, cererea prealabilă a fost

respinsă, indicîndu-se că temei legal de a recalcula cuantumul pensiei pentru vechime

în muncă, ca judecător, în baza art. 32 alin. (1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995, nu

este.

Reclamantul a relatat, că diminuarea cuantumului pensiei calculate, precum și

restricțiile la plata pensiilor, stabilite judecătorilor în modul prevăzut în lege, contravin

art. 6, 43, 47, 54 și 116 din Constituția Republicii Moldova, principiilor fundamentale

despre independența organelor judiciare, consfințite în Rezoluțiile Adunării Generale

a Organizațiilor Națiunilor Unite nr. 40 din 29 noiembrie 1985 și nr. 146 din

13 decembrie 1985, precum și în Carta Europeană cu privire la statutul judecătorului,

potrivit căreia cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fie cît de apropiat posibil de

nivelul ultimei sale remunerări.

Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, recunoașterea ilegalității refuzului

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. T-2663/19 din 19 decembrie 2019 privind

recalcularea și achitarea pensiei, obligarea recalculării pensiei în cuantum de 80 % în

dependență de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu al Curții Supreme

de Justiție, începînd cu 01 aprilie 2015 până la modificarea salariului mediu pe

economie și achitarea diferenței restante, obligarea să recalculeze și să achite pensia

pentru viitor conform prevederilor art.32 alin. (1) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995

cu privire la statutul judecătorului, adică 80 % din mărimea salariului mediu lunar al

judecătorului în exercițiu al Curții Supreme de Justiție, în proporție de 80 % din salariul

lunar al judecătorului Curții Supreme de Justiție.

Prin hotărârea din 20 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost

admisă cererea de chemare în judecată depusă de Anatolie Țurcan, s-a recunoscut ca

ilegal refuzul de recalculare a pensiei nr.T-2663/19 din 19 decembrie 2019, emis de

Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale

să recalculeze lui Anatolie Țurcan pensia în cuantum de 80 % în dependență de

mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu al Curții Supreme de Justiție,

începând cu data de 01 aprilie 2015 și până la modificarea salariului mediu pe

economie, cu achitarea diferenței restante, s-a obligat pârâta să recalculeze și să achite

pensia în viitor conform prevederilor art. 32 alin.(1) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie

1995 cu privire la statutul judecătorului, adică 80 % din mărimea salariului lunar al

judecătorului în exercițiu al Curții Supreme de Justiție, în proporție de 80% din salariul

actual al reclamantului. (f.d. 40, 47-52)

La 29 iulie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel împotriva

4

hotărârii din 20 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar la 29 septembrie

2020 a depus motivarea apelului, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii depuse de Anatolie Țurcan.

Prin decizia din 09 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 20 iulie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza de contencios administrativ la acțiunea

depusă de Anatolie Țurcan împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire

la recunoașterea ilegalității refuzului, obligarea recalculării și achitării pensiei.

În motivarea soluțiilor sale instanțele de judecată în baza normelor de drept ce

reglementează raportul juridic litigios, raportat la materialele cauzei, au concluzionat

că cererea de chemare în judecată este întemeiată. La caz, dreptul social, cu privire la

beneficierea de pensie pentru vechime în muncă, inclusiv și recalcularea acesteia în

dependență de majorarea salariului judecătorului în exercițiu, a fost dobândit de către

intimatul Anatolie Țurcan anterior modificărilor din 04 aprilie 2014 (în vigoare din 16

mai 2014) operate la art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la

statutul judecătorului.

Instanțele de judecată au menționat că un drept care a fost constituit în baza unei

legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare. Astfel,

că legea nouă nu poate modifica regimul juridic al dreptului dobândit anterior și nici

nu poate desființa modalitatea, prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv și

efectele lui.

În contextul celor relatate, instanțele de judecată au conchis că în privința lui

Anatolie Țurcan urmează a fi aplicate în continuare dispozițiile art. 32 din Legea cu

privire la statutul judecătorului, în redacția de până la 16 mai 2014, dispoziții care au

instituit dreptul la recalcularea pensiei în dependență de majorarea salariului

judecătorului în exercițiu și au efect ultraactiv.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de

29 decembrie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a contestat-o cu recurs,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, ce constituie obiectul

prezentului recurs, cu pronunțarea unei noi decizii.

Ulterior, la data de 03 martie 2021 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus

motivarea recursului.

În motivarea recursului recurenta a invocat că, nu este de acord cu decizia

contestată, deoarece instanța de apel la adoptarea acesteia nu a constatat și elucidat pe

deplin circumstanțele ce au importanță pentru soluționarea justă a cauzei, a aplicat

eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia să

fie aplicată.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a relatat că la data de 16 mai 2014

a intrat în vigoare Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative, prin care a fost modificată și completată Legea nr. 544-XIII din

20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

Astfel, prin Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014, au fost modificate reglementările

legale ce prevăd asigurarea cu pensie a judecătorilor.

Recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat că odată ce au fost

abrogate prevederile art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la

statutul judecătorului, ce admiteau recalcularea pensiei judecătorului, ținându-se cont

5

de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu sau modificării/creșterii

salariului odată cu numirea acestuia în altă funcție superioară celei deținute, pensia

judecătorilor care se află în exercițiul funcției nu mai are fundamentare legală de a fi

recalculată odată cu majorarea salariului. Dreptul la recalcularea pensiei de fapt fiind

rezervat doar judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în legătură

cu atingerea plafonului de vârstă.

La 03 martie 2021 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Anatolie

Țurcan copia recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

deciziei din 09 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 122 vol. I).

Intimatul Anatolie Țurcan nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a

depus referință la recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat

Codul administrativ al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod a intrat

în vigoare la 01 aprilie 2019.

Conform art. 258, alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ, se vor verifica prin prisma Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 09 decembrie

2020.

Dispozitivul deciziei din 09 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificat Casei Naționale de Asigurări Sociale la data de 11 decembrie 2020, fapt

confirmat prin extrasul din poșta electronică, anexat la materialele cauzei. (f.d. 86)

Decizia motivată din 09 decembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată

Casei Naționale de Asigurări Sociale la data de 09 februarie 2021, fapt confirmat prin

avizul de recepție, anexat la materialele cauzei. (f.d. 95) Astfel, recursurile depuse de

6

Casa Națională de Asigurări Sociale la 29 decembrie 2020 și 03 martie 2021, sunt în

termen.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246, alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din 6 art.246 Codul

administrativ, recursurile se declară inadmisibile în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

7

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, 7 p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către recurenta Casa Națională de Asigurări

Sociale este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

8