3ra-227/21 — contestarea actului administrativ individual defavorabil, obligarea de a recalcula si achita pensia

3ra-227/21 — contestarea actului administrativ individual defavorabil, obligarea de a recalcula si achita pensia (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-227/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (O. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Elena Mihailenco împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind contestarea

actului administrativ individual defavorabil, obligarea de a recalcula și achita pensia,

împotriva deciziei din 11 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 25 octombrie 2019, Elena Mihailenco a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, cu privire la anularea deciziei nr. M-

2069/19 din 27.09.2019, obligarea să recalculeze și să achite mărimea pensiei acordate

pentru vechime în muncă din salariu mediu lunar achitat șefului Secției în Procuratura

Generală în legătură cu majorarea salariului procurorului, începând cu 05.04.2013,

după creșterea salariului, conform art. 60 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din

25.12.2016, cu recalcularea pensiei pentru vechime în muncă de peste 33 ani, ținându-

se cont de majorarea generală a salariului procurorului în funcție și începând cu 01

august 2016, după creșterea salariului, conform art. 60 din Legea cu privire la

Procuratură nr. 3 din 25.12.2016, cu recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă de

peste 33 ani, ținându-se cont de majorarea generală a salariului procurorului în funcție

și fiecare dată a majorării salariului procurorului exercițiu în funcție de șef de secție a

Procuraturii generale pe viitor.

În motivarea acțiunii Elena Mihailenco a indicat că, în perioada 18.07.1977-

21.10.2010 a activat în organele Procuraturii în funcții de procuror, procuror superior,

șef-adjunct de secție și șeful secției în Procuratura Generală, având o vechime în muncă

de 33 ani.

1

Începând cu 16 iulie 2004, la atingerea vârstei de 50 ani, în conformitate cu Legea

cu privire la Procuratură nr. 118-XV din 14.03.2003, în vigoare la acel moment, i-a fost

stabilită pensia pentru vechime în muncă, în mărime de 80% din salariu mediu lunar

potrivit funcției deținute, pe care o primea regulat, cu respectarea obligatorie a

principiului recalculării pensiei, la fiecare majorare ordinară a salariului lunar al

procurorului în exercițiu.

În corespundere cu art. 34 alin. (6) din Legea nr. 118 din 14.03.2003 cu privire

la Procuratură, procurorii pensionați beneficiau de recalcularea pensiei, în dependență

de majorarea salariului procurorului în exercițiu, începând cu luna următoare celei în

care s-a majorat salariu, indiferent de faptul dacă pensionarul lucrează sau nu în

organele Procuraturii.

Astfel, odată cu majorarea salariului procurorului în exercițiu în baza Legii nr.

355-XVI din 23.12.2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul buget, din data

de 01.01.2006 și din 01.01.2008, pensia pentru vechime în muncă i-a fost recalculată

în mărime de 80% din salariu mediu al procurorului în exercițiu, anume din funcția de

șef de secție a Procuraturii Generale, cu includerea ulterior a suplimentului pentru

accesul la secretul de stat. Totodată, recalcularea pensiei, în dependență de majorarea

salariului procurorului în exercițiu, începând cu luna următoare celei în care s-a majorat

salariu a durat până la sfârșitul anului 2011.

Dispozițiile art. 73 alin. (8) din Legea cu privire la Procuratură nr. 294 din 25

decembrie 2008, în vigoare până la 01 iulie 2011, stipulau că procurorii pensionați

beneficiau de dreptul la recalcularea pensiei pentru vechime în muncă odată cu

majorarea generală a salariului procurorilor în exercițiu, respectiv, în condițiile legii,

beneficiază de dreptul la recalcularea pensiei în mărime de 80% din salariul

procurorului în exercițiu conform funcției deținute.

Potrivit Legii nr. 37 din 07.03.2013 pentru modificarea și completarea Legii nr.

355 din 23.12.2003 cu privire la sistemul de salarizare în sistemul bugetar, salariul

procurorului s-a majorat cu 35%, care se efectuează începând cu 01.01.2013 (Monitorul

Oficial nr. 69-74, art. 225).

Potrivit Legii nr. 152 din 01.07.2016 pentru modificarea și completarea unor acte

legislative, începând cu 01.08.2016 salariul de funcție al procurorului se stabilește în

raport cu salariul judecătorului, conform Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind

salarizarea judecătorilor și procurorilor și Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire

la Procuratură, ținându-se cont de nivelul procuraturii în care își desfășoară activitate și

de vechime în muncă în funcția de procuror.

Conform art. 51 alin. (3) lit. b) și art. 52 lit. b) din Legea nr. 328 din 23.12.2013

privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, salariul de funcție al procurorului în

Procuratura Generală, cu o vechime în funcția de procuror de peste 16 ani, este în

mărime de 4,5 salarii medii pe economie, iar pentru exercitarea funcției de conducere

de procuror-șef al secției din cadrul Procuraturii Generale se atribuie un spor calculat

în raport procentual față de salariul de funcție în mărime de 9%.

Reclamanta susține că întrunește condițiile menționate supra, însă consideră că

Casa Națională de Asigurări Sociale, din motive neîntemeiate, la acel moment, nu a

efectuat recalcularea pensiei, astfel a fost lipsită de dreptul dobândit legal în anul 2004

2

de recalculare a pensiei, stabilindu-i-se mărimea pensiei cu aplicarea mecanismului

general de indexare a acesteia la 01 aprilie a fiecărui an.

Respectiv, deoarece a considerat că organul de asigurări sociale i-a încălcat grav

dreptul la proprietate (pensie), dobândit anterior legal prin aplicarea obligatorie pentru

procurori pensionați a principiului recalculării pensiei la majorarea ordinară a salariului

lunar al procurorului în funcție, la 11.09.2019, s-a adresat cu cerere prealabilă întru

restabilirea dreptului de a beneficia de principiul recalculării pensiei în legătură cu

majorarea salariului procurorului în funcție potrivit prevederilor Legii nr. 37 din 07

martie 2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 355 din 23.12.2003 cu privire

la sistemul de salarizare în sistemul bugetar, Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire

la Procuratură și articolului XXIX din Legea nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru

modificarea si completarea unor acte legislative.

Reclamanta consideră refuzul de a satisface cerințele din cererea prealabilă

neîntemeiat și necesar de a fi anulat, cu obligarea organului de asigurări sociale să

recalculeze și să achite pensia conform cerințelor formulate în prezenta cerere. Or,

pârâtul la examinarea cererii prealabile nu a determinat corect raportul juridic în cauză,

circumstanțele importante pentru soluționarea litigiului, nu a luat în considerație că

Legea nr. 56 din 09.06.2011 pentru modificarea și completarea unor acte legislative,

prin care au fost abrogate alin. (3) - (10) ale art. 73 din Legea nr. 294 din 25.12.2008

cu privire la Procuratură nu este aplicabilă în cazul dat deoarece contravine practicii

unanim recunoscute a CtEDO, Constituției Republicii Moldova, hotărârii Curții

Constituționale, legislației civile internaționale și principiului securității juridice,

instituit în jurisprudența instanțelor internaționale și naționale de justiție.

În acest sens, a indicat că Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra faptului că,

cuantumul pensiei, stabilite printr-o lege anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata

pensiei fixate, nu poate fi suspendată prin actul normativ adoptat ulterior.

Astfel, Curtea Constituțională prin hotărârea nr. 9 din 30.03.2004 pentru

controlul constituționalității unor prevederi ale art.1, pct. 22 și art. II-V din Legea nr.

358 din 31.07.2003 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, a statuat că

normele privind protecția de stat, asigurarea materială si socială, inclusiv asigurarea cu

pensie, consfințite în legile anterioare, nu pot fi anulate sau modificate. A mai statuat

că, dreptul subiectiv, constituit în baza unei legi anterioare nu poate fi atins de cel născut

sub imperiul unei legi posterioare. Legea nouă nu este susceptibilă aplicării unor fapte

din trecut, cazuri care ar întra în contradicție cu art. 22 din Constituție.

Toate modificările operate ulterior în actele legislative, care reglementează

modul de calculare a pensiilor procurorilor au efect doar pentru persoanele (procurorii)

care vor beneficia de pensii după punerea în aplicare a modificărilor respective, aceste

modificări neavând efect retroactiv, potrivit regulilor generale de acțiune a legii în timp.

Or, dreptul constituit în baza unor legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub

imperiul unei legi posterioare. Conform regulii generale, legea nouă nu poate modifica

regimul juridic al dreptului anterior, nu poate desființa modalitatea prin care legea

anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele lui.

Prin hotărârea din 12 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

acțiunea a fost admisă parțial.

3

S-a anulat decizia nr. M-2069/19 din 27.09.2019 a Casei Naționale de Asigurări

Sociale a Republicii Moldova, fiind obligată Casa Națională de Asigurări Sociale a

Republicii Moldova, să recalculeze și să achite mărimea pensiei acordate pentru

vechime în muncă din salariu mediu lunar achitat Șefului Secției în Procuratura

Generală în legătură cu majorarea salariului procurorului, începând cu 05.04.2013,

după creșterea salariului, conform art. 60 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din

25.12.2016, în vigoare din 01.08.2016, cu recalcularea pensiei pentru vechime în

muncă de peste 33 ani, ținându-se cont de majorarea generală a salariului procurorului

în funcție.

În rest, acțiunea în partea obligării Casei Naționale de Asigurări Sociale a

Republicii Moldova, de a recalcula și achita pensia, ținând-se cont de fiecare dată a

majorării salariului procurorului în exercițiu în funcție de șefului Secției în Procuratura

Generală, pe viitor, a fost respinsă, ca neîntemeiată (f.d.73, 77-86).

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 05 mai 2020, în termenul prevăzut

de art. 232 alin. (1) din Codul administrativ, Casa Națională de Asigurări Sociale a

depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 12 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani, iar la 16 septembrie 2020 cu respectarea termenului prevăzut de art. 232

alin. (2) din Codul administrativ, a prezentat motivarea apelului.

Prin decizia din 11 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale (f.d.123,124-137).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că, instanța de fond corect și

întemeiat a statuat că dreptul social cu privire la beneficierea de pensie pentru vechimea

în muncă, inclusiv și recalcularea acesteia, în dependență de majorarea salariului

procurorului în exercițiu, a fost dobândit de către reclamant, în temeiul Legii nr. 118

din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură și are valoare economică incontestabilă.

Astfel, a conchis că instanța de fond just a dispus admiterea cerințelor

reclamantului, cu obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să recalculeze și să

achite în beneficiul Elenei Mihailenco pensia acordată pentru vechime în muncă din

salariu mediu lunar achitat șefului Secției în Procuratura Generală în legătură cu

majorarea salariului procurorului, începând cu 05.04.2013, după creșterea salariului,

conform art. 60 din Legea nr. 3 din 25.12.2016 cu privire la Procuratură, în vigoare din

01.08.2016, cu recalcularea pensiei pentru vechime în muncă de peste 33 ani, ținând-se

cont de majorarea generală a salariului procurorului în funcție.

Totodată, instanța de apel a respins ca nefondate argumentele apelantei Casa

Națională de Asigurări Sociale, precum că, prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, a fost modificat art. 73 din Legea nr.

294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură și abrogate aliniatele (3)-(10)

din art. 73 și astfel, începând cu 01 iulie 2011, procurorii pensionați nu mai beneficiază

de dreptul la recalcularea pensiei în dependență de majorarea salariului procurorului în

exercițiu, având în vedere că noile reglementări au avut ca scop de a stabili noi reguli

în privința colaboratorilor care au activat în organele procuraturii și au obținut dreptul

la pensie după intrarea în vigoare a noilor reglementări, adică după 01 iulie 2011 și

nicidecum prin noile prevederi nu se prezumă schimbarea situației pensionarilor, foști

colaboratori ai organelor procuraturii, care au dobândit dreptul la pensie până la intrarea

în vigoare a acestor reglementări.

4

Prin urmare, instanța de apel a conchis că calcularea și achitarea pensiei

pensionarilor pentru vechimea în muncă, pensionați până la operarea modificărilor prin

Legea nr. 56 din 09.06.2011, în vigoare din 01 iulie 2011, conform condițiilor stabilite

de această lege, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, provoacă discriminarea

acestora în raport cu alți pensionari, foști colaboratori ai organelor procuraturii, care au

obținut câștig de cauză pe aceleași temeiuri, având la bază aceleiași circumstanțe etc.,

cât și în raport cu actualii colaboratori ai organelor procuraturii care beneficiază de

salarii mult mai favorabile și avantajoase, în situația în care execută atribuții similare

celor care au fost executate de către procurorii pensionați.

La 09 decembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 11 noiembrie 2020 a

Curții de Apel Chișinău, iar la 28 decembrie 2020 a depus motivarea recursului.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și necesară de a fi casată, deoarece instanța de apel la

examinarea cauzei nu a analizat sub toate aspectele actele normative și legislația în

vigoare ce reglementează astfel de litigii, precum și nu au fost dovedite circumstanțe

considerate ca fiind stabilite.

Recurentul a menționat că potrivit art. 73 din Legea nr. 294-XVI din 25

decembrie 2008 cu privire la Procuratură, în vigoare la 01 iulie 2011, prevede că

procurorii, cu excepția procurorilor militari, au dreptul la pensie conform Legii privind

pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998. Astfel,

începând cu 01 iulie 2011 drepturile de pensionare a procurorilor sunt reglementate de

prevederile art. 462 din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de

asigurări sociale de stat.

Astfel, recurentul a notat că conținutul art. 462 din Legea nr.156-XIV din 14

octombrie 1998 nu prevede că pensiile și indemnizațiile viagere ale procurorilor se

recalculează în cazul majorării generale a salariului procurorului.

Casa Națională de Asigurări Sociale a relatat că începând cu 01 iulie 2011 pensia

procurorilor nu se recalculează, dar se indexează anual la 01 aprilie conform art. 13 din

Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998.

De asemenea, a invocat că instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat prevederile

art. 73 alin. (3) din Legea nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative,

care prevede expres că, actul normativ produce efecte doar dacă este in vigoare și, de

regulă, nu poate fi retroactiv sau ultra activ or, la moment o lege care să prevadă dreptul

la recalcularea pensiei procurorilor nu este, deoarece ea fost abrogată în anul 2011 și

nu poate avea efect pentru viitor.

Casa Națională de Asigurări Sociale a solicitat casarea deciziei din 11 noiembrie

2020 a Curții de Apel Chișinău, cu emiterea unei decizii noi.

La 20 ianuarie 2021, Curtea Supremă de Justiție a comunicat Elenei Mihailenco

cererea de recurs, informând-o că referința se depune în termen de o lună de la data

primirii scrisorii.

Astfel, la 12 februarie 2021, Elena Mihailenco și-a valorificat dreptul de a depune

referință, prin care a solicitat declararea ca fiind inadmisibil recursul depus de Casa

Națională de Asigurări Sociale (f.d.152-153).

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

5

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 11 noiembrie 2020, în lipsa

apelantului Casa Națională de Asigurări Sociale.

La 09 decembrie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

nemotivat împotriva deciziei din 11 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău. La 15

decembrie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a recepționat decizia contestată,

prin intermediul poștei electronice, la adresa de e-mail secretariat@cnas.gov.md, fapt

ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică, anexat la materialele dosarului

(f.d.143), iar la 28 decembrie 2020 a depus recursul motivat (f.d.145-148).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

inadmisibil recursul Casei Naționale de Asigurări Sociale, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural

și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea

în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

6

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, este

inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

7