2ra-393/21 — repararea prejudiciului

2ra-393/21 — repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-393/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediu Centru (jud. I. Pulbere)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu)

ÎNCHEIERE

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Simion

Mișcoi,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Simion Mișcoi

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Administrația Națională a

Penitenciarelor cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

împotriva deciziei din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis recursul declarat de Administrația Națională a Penitenciarelor, a fost

casată hotărârea din 28 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a

fost emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 26 septembrie 2019 Simion Mișcoi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Administrația Națională a

Penitenciarelor cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în mare parte, dă o apreciere

cererii de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2018,

înaintate de Administrația Națională a Penitenciarelor.

Concret la obiectul litigiului, a invocat faptul că, Administrația Națională a

Penitenciarelor a ignorat obligația atribuită prin decizia Curții de Apel Chișinău din

12 decembrie 2018 de a da răspuns la cererile formulate de Simion Mișcoi,

succesorul victimei Cristina Mișcoi și anume: 1) să fie determinat faptul unde se

afla condamnatul Topchin Vladislav Alexei la data de 12 noiembrie 2017; 2) dacă

condamnatul Topchin Vladislav Alexei a fost etapat de la Penitenciarul nr. 9 s.

Pruncul, în alt penitenciar (și de care tip) și atunci când a fost etapat și în ce temei

juridic; 3) unde se afla la momentul depunerii cererii de chemare în judecată,

condamnatul Topchin Vladislav Alexei și cât timp a lipsit din Penitenciarul nr. 9,

necătând la faptul că este în penitenciar de tip deschis; 4) retrocedarea

condamnatului Topchin Vladislav Andrei în Penitenciarul nr. 13 pe motiv că nu

există o hotărâre judecătorească irevocabilă, emisă de Curtea Supremă de Justiție.

Aceste fapte, prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de

către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, a justificat reclamantul la solicitarea compensării prejudiciului moral.

Prin încheierea protocolară din 27 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, a fost atras în proces, în calitate de intervenient accesoriu,

Administrația Națională a Penitenciarelor.

A solicitat Simion Mișcoi compensarea prejudiciului moral în mărime de 100

000 de lei pentru încălcarea dreptului său la executare în termen rezonabil a deciziei

Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2018, devenită irevocabilă prin încheierea

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție din 27 martie 2019 (nr. 3ra-429/19).

Prin hotărârea din 28 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru a

fost admisă parțial acțiunea depusă de Simion Mișcoi și a fost constatată încălcarea

dreptului lui Simion Mișcoi la executare în termen rezonabil a deciziei Curții de

Apel Chișinău din 12 decembrie 2018, devenită irevocabilă prin încheierea

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție din 27 martie 2019 (nr.3ra-429/19), a fost încasată din bugetul de stat, prin

intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Simion

Mișcoi cu titlu de prejudiciu moral suma de 20 000 de lei.

Invocând ilegalitatea acestei hotărâri, la 20 martie 2020, Administrația

Națională a Penitenciarelor a declarat apel împotriva hotărârii din 28 februarie 2020

a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii contestate, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de Administrația Națională a Penitenciarelor, a fost casată hotărârea

din 28 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost emisă o nouă

hotărâre de respingere a acțiunii.

Pentru a decide astfel instanța de apel a aplicat prevederile art. 1 alin. (1), 2

alin. (1)-(3) și (6) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat

prin încălcarea dreptului la judecare în termen rezonabil al cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și a stabilit că, Administrația

Națională a Penitenciarelor a întreprins toate măsurile întru executarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2018.

Astfel, potrivit răspunsului nr. 4/3-1008 din 12 martie 2019, Administrația

Națională a Penitenciarelor în scopul executării deciziei Colegiului Civil al Curții de

Apel Chișinău din 12 decembrie 2018, a comunicat lui Simion Mișcoi următoarele:

*La 12 noiembrie 2017, condamnatul Topchin Vladislav se afla în

Penitenciarul nr. 9 - Pruncul, executând pedeapsa potrivit sentinței de condamnare

în penitenciar de tip deschis.

*Ulterior, la 11 ianuarie 2018, condamnatul menționat a fost transferat din

Penitenciarul nr. 9 - Pruncul în Penitenciarul nr. 13 - Chișinău, în temeiul Deciziei

Curții Supreme de Justiție din 29 noiembrie 2017, fiind dispusă rejudecarea cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

*La data adresării cererii Dumneavoastră inițiale (02.03.2018) condamnatul

Topchin Vladislav se afla în Penitenciarul nr. 13 - Chișinău.

2

*Cu privire la încasarea sumei de 1 000 de lei în beneficiul Dumneavoastră, vă

informăm că în conformitate cu art. 15 alin. (5) din Codul de executare,

documentele executorii privind dezafectarea incontestabilă a mijloacelor bănești din

contul bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor asigurărilor

obligatorii de asistență medicală, bugetelor unităților administrativ-teritoriale,

precum și din contul autorităților/instituțiilor publice, se execută în conformitate cu

procedura și termenele stabilite prin Legea finanțelor publice și responsabilității

bugetar-fiscale nr. 181/2014” (f.d.25).

Prin răspunsul ANP nr. 4/3-2711 din 25 iunie 2019, președintelui Judecătoriei

Chișinău i-a fost comunicat că, capătul de cerere a lui Simion Mișcoi a fost

executată imediat după pronunțarea deciziei Curții de Apel Chișinău, iar, în partea

ce ține de achitarea prejudiciului moral, a informat că prin scrisoarea înregistrată cu

nr. de ieșire 4/3-1008 din 12.03.2019, dl. Simion Mișcoi a fost informat despre

necesitatea prezentării în contabilitatea Administrației Naționale a Penitenciarelor

cu certificatul de bancă unde are deschis cont bancar, la care urmează să fie

transferată suma stabilită de instanța de judecată în calitate de prejudiciu moral. La

fel, a informat că, pînă în prezent Simion Mișcoi nu a prezentat rechizitele bancare

pentru a fi transferată plata respectivă, ceea ce creează impedimente pentru

executarea integrală a deciziei instanței (f.d.28).

Deci, instanța de apel a conchis că în speță, nu există careva motive de a

invoca încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a deciziei Curții de

Apel Chișinău din 12 decembrie 2018, devenită irevocabilă prin încheierea

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție din 27 martie 2019 (3ra-429/19). Or, decizia în baza căreia reclamantul

Simion Mișcoi a solicitat constatarea încălcării dreptului la executarea hotărîrii

judecătorești în termen, a fost executată. Aceasta a rămas neexecutată doar în partea

încasării sumei de 1 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, însă, nu din vina

Administrației Naționale a Penitenciarelor, dar însăși din cauza reclamantului.

Astfel, Administrația Națională a Penitenciarelor a întreprins toate măsurile,

întru executarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2018.

Mai mult, din materialele dosarului, se reține incontestabil că, nu a fost

executată obligația ce ține de încasarea prejudiciului moral în sumă de 1000 de lei,

deoarece reclamantul intenționat a ignorat solicitarea Administrației Naționale a

Penitenciarelor de a prezenta rechizitele bancare.

În acest sens, atât Ministerul Justiției cât și Administrația Națională a

Penitenciarelor au explicat instanței că, acestea sunt în imposibilitate de a executa

încasarea prejudiciului moral, deoarece Simion Mișcoi în continuare se eschivează

de la prezentarea rechizitelor bancare, aceasta fiind o cerință legală care urma să o

realizeze, astfel tergiversându-se intenționat termenul rezonabil de executare a

hotărârii.

Tot aici, instanța de apel a aplicat prevederile art. 15 alin. (5) din Codul de

executare și art. 68 alin. (1) din Legea nr. 181/2014 finanțelor publice și

responsabilității bugetar – fiscale și a conchis că Simion Mișcoi nu a respectat

prevederile legale, în ceea ce ține de prezentarea documentului executoriu către

debitor, dar nici nu s-a adresat și nu a inițiat executarea silită a acestui document, în

cazul în care Simion Mișcoi ar fi refuzat executarea benevolă, mai mult ca atît, a

3

ignorat măsurile întreprinse de Administrația Națională a Penitenciarelor în scopul

executării hotărârii instanței de judecată.

Prin urmare, Colegiul instanței de apel a menționat că, în speță, nu a fost lezat

dreptul lui Simion Mișcoi la executarea în termen rezonabil a hotărârii instanței,

deoarece au fost întreprinse măsurile necesare în scopul executării, însă, acesta le-a

ignorat din motive neclare instanței. Astfel, neexecutarea parțială a hotărârii este

datorită inacțiunilor reclamantului-intimat și nu pot fi opozabile Administrației

Naționale a Penitenciarelor sau Ministerului Justiției.

Totodată, în ceea ce ține de încasarea prejudiciului moral, instanța de apel a

conchis că, prevederile Legii nr.87 din 21 aprilie 2011, nu acordă dreptul în mod

automat la repararea prejudiciului moral, în lipsa dreptului de a solicita acordarea

acestui prejudiciu în temeiul Legii nr. 87 și în lipsa dovezilor că persoana a suferit

un prejudiciu în urma încălcării dreptului garantat de lege. Este important ca

reclamantul să-și motiveze circumstanțele cauzei care justifică acordarea unei

reparații și că aceasta să nu fie teoretică și iluzorie.

Pe această cale, ținînd cont de faptul că, cerințele de bază se resping, Colegiul

civil al instanței de apel a respins și cerința cu privire la repararea prejudiciului

moral ca fiind subsecventă, concluzie enunțată mai sus.

La 18 ianuarie 2021 Simion Mișcoi a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece este neîntemeiată și emisă contrar Legii, bazată pe probe false pe

presupuneri și aberațiuni, încâlcînd grav Constituția Republicii Moldova și alte acte

normative, derularea acțiunii procesual-civile a avut loc în absența reclamatului,

circumstanțele de fapt și de drept au fost interpretate greșit, în mod unilateral, cu

preponderență în interesele Administrației Naționale a Penitenciarelor făcîndu-se

abstracție de argumentele expuse în referința din data de 13 noiembrie 2020.

A susținut că instanța de apel greșit a admis apelul declarat de Administrația

Națională a Penitenciarelor, deoarece aceasta în proces are calitatea de intervenient

accesoriu, care nu formulează pretenții proprii asupra obiectului litigiu, iar în baza

Legii 87 din 21 aprilie 2011 persoana care reprezintă statul este Ministerul Justiției.

A considerat că instanța de apel pripit a ajuns la concluzia respingerii acțiunii

pe motiv că decizia Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2018 a fost executată

imediat.

La 09 februarie 2021 Simion Mișcoi a depus recurs suplimentar, prin care a

invocat că prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o autoritate căreia statul

i-a delegat atribuții de autoritate publică prin încălcarea dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești se repară de către stat, iar reparația

prejudiciului se face de la bugetul de stat, solicitând instanța de recurs să adopte o

decizie conform legislației în vigoare.

Prin notificarea din 03 februarie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a

înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii acesteia.

4

La 09 martie 2021 Ministerul Justiției și Administrația Națională a

Penitenciarelor au depus referințe, prin care au solicitat ca recursul declarat de

Simion Mișcoi să fie considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău din 17

noiembrie 2020 a fost expediată recurentului la 24 decembrie 2020, prin intermediul

adresei electronice (f.d. 241, vol. I).

Astfel, recursul declarat la 18 ianuarie 2021 de către Simion Mișcoi este în

termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Simion Mișcoi nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

5

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Simion Mișcoi ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Simion Mișcoi se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6