3ra-589/21 — cu privire la contestarea actelor administrative

3ra-589/21 — cu privire la contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-589/21

Instanța de fond: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru

ÎNCHEIERE

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de către Nicu Șendrea, reprezentat de

avocatul Alina Ursu,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de către Nicu Șendrea

împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, persoană terță Procuratura Generală cu

privire la anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor din 28 mai 2020, cu

privire la examinarea contestației împotriva hotărârii Colegiului de disciplină și etică

nr. 3-117/19 din 24.02.2020, emisă în privința procurorului Nicu Șendrea și a hotărârii

Colegiului de disciplină și etică nr.3-117/19 din 24.02.2020,

împotriva hotărârii din 08 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă acțiunea înaintată de Nicu Șendrea către Consiliul Superior al

Procurorilor,

constată:

La data de 11 iunie 2020, Nicu Șendrea a depus o acțiune în contencios

administrativ împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la anularea

hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor din 28 mai 2020 „Cu privire la

examinarea contestației împotriva hotărârii Colegiului de disciplină și etică nr.3-

117/19 din 24.02.2020, emisă în privința procurorului Nicu Șendrea” și emiterii actului

administrativ favorabil (f.d. 2-19).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2020 a fost atras ca terț

în prezentul proces Procuratura Generală.

La data de 26 ianuarie 2021, reclamantul Nicu Șendrea a depus o cerere de

concretizare a pretențiilor și a solicitat anularea în totalitate a hotărârii Consiliului

Superior al Procurorilor din 28.05.2020 „Cu privire la examinarea contestației

împotriva hotărârii Colegiului de disciplină și etică nr.3-117/19 din 24.02.2020, emisă

în privința procurorului Nicu Șendrea”, anularea în totalitate a hotărârii Colegiului de

disciplină și etică nr.3-117/19 din 24.02.2020, emisă în privința procurorului Nicu

Șendrea și emiterea unui act administrativ favorabil prin care să fie încetată procedura

disciplinară în privința lui Nicu Șendrea (f.d. 109-110).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că la data de 24

februarie 2020 a fost emisă hotărârea Colegiului de disciplină și etică al Consiliului

Superior al Procurorilor, prin care i s-a aplicat, prin concurs de abateri disciplinare,

sancțiunea disciplinară – avertisment. Considerând-o ilegală și abuzivă, reclamantul a

contestat-o cu cerere prealabilă, care la data de 28 mai 2020 a fost respinsă de către

Consiliul Superior al Procurorilor.

Potrivit reclamantului, niciuna din prevederile art. 43 alin. (1) lit. (a), (b), (c), (d),

alin. (2) din Legea nr.3 din 25.02.2016 cu privire la Procuratură, pct.7.1. din capitolul

VII „Depunerea și Examinarea Sesizărilor” al Regulamentului cu privire la

organizarea, competența și modul de funcționare a Inspecției procurorilor, aprobat prin

ordinul nr.19/35 din 29 iulie 2016, pct.42 capitolul 6 al Hotărârii nr.12-228/16 din 14

septembrie 2016 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de organizare

și funcționare a Colegiului de disciplină și etică, nu a fost respectat, or, procurorul-șef

al Direcției urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale nu face parte din

nici una din categoriile persoanelor indicate supra, fapt neglijat atât de Colegiul de

disciplină și etică, cât și de Consiliul Superior al Procurorilor. Mai mult decât atât,

reclamantul a remarcat că sesizarea autorității competente nu intră în atribuțiile sale

conferite de Regulamentul Procuraturii, or Legea nr. 3 din 25.02.2016 cu privire la

Procuratură stabilește o lista exhaustivă a persoanelor și organelor îndrituite de a sesiza

cu privire la fapta ce constituie abatere disciplinară. În opinia reclamantului, Inspecția

Procurorilor trebuia să restituie sesizarea Procurorului-șef al Direcției urmărire penală

și criminalistică a Procuraturii Generale fără nicio examinare.

Reclamantul a enunțat că sancțiunea disciplinară a fost aplicată fără a ține cont de

circumstanțele personale pe care le-a expus, considerând astfel că procedura

disciplinară a fost viciată. În plus, reclamantul a mai susținut că contestația depusă de

acesta nu a fost examinată în conformitate cu imperativele legii, fiind una formală,

superficială, fără a lua în considerație explicațiile sale, prin care a denunțat că anumiți

membri puneau întrebări aferente cazului, ceea ce demonstrează că aceștia nu

cunoșteau detaliile cazului și respectiv nu puteau percepe subtilitățile soluțiilor

adoptate.

În mod egal, reclamantul a menționat că în conformitate cu art. 3 alin. (4) și art.

33 lit. (d) din Legea cu privire la Procuratură nr.3 din 25.02.2016, Codul de etică și

conduită a procurorului, art. 27, 101 din Codul de procedură penală, pct. 57-58 din

hotărârea Curții constituționale privind excepția de neconstituționalitate din

22.05.2017, cauza Buhaniuc împotriva Republicii Moldova, de asemenea pct. 10 din

avizul nr.1 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE), reprezentantul

urmăririi penale apreciază probele într-un mod obiectiv și imparțial conform propriei

convingeri formate în urma examinării probelor în ansamblu. Astfel, în opinia

reclamantului, în momentul emiterii hotărârii, Colegiul de disciplină și etică a

Consiliului Superior al Procurorilor trebuia să ia în considerație garanția ce reprezintă

independența procurorului în adoptarea soluțiilor. Pentru reclamant, omiterea acesteia

de către Colegiul de disciplină și etică al Consiliului Superior al Procurorilor cât și a

Consiliului Superior al Procurorilor în examinarea contestației depusă de reclamant ar

fi viciat procedura disciplinară, iar hotărârile emise ar fi pe cale de consecință ilegale.

Prin hotărârea din 08 februarie 2021, Curtea de Apel Chișinău a respins acțiunea

ca fiind neîntemeiată. Instanța de fond a reiterat că în urma verificării sesizărilor,

Inspectorul din cadrul Inspecției Procurorilor a Procuraturii Generale a conchis că

reclamantul și-a îndeplinit necorespunzător obligațiile de serviciu și a decis la data de

26 noiembrie 2019 transmiterea materialelor procedurii disciplinare Colegiului de

disciplină și etică pentru examinare.

Reieșind din conținutul hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor din 28 mai

2020, Curtea de Apel Chișinău a reiterat că instanța de judecată nu se poate pronunța

asupra oportunității unui act administrativ ci poate doar verifica în conformitate cu art.

225 alin. (2) Cod administrativ dacă autoritatea publică și-a exercitat dreptul

discreționar, dacă a luat în considerație toate faptele relevante, dacă a respectat limitele

legii legale ale dreptului discreționar și dacă a exercitat dreptul discreționar conform

scopului acordat prin lege. În acest sens, instanța de fond a constatat că autoritatea

publică și-a exercitat dreptul discreționar de vot, reieșind din circumstanțele de fapt

constatate și cu prevederile normative care se circumscriu procedurii disciplinare în

privința procurorilor privind examinarea contestațiilor împotriva hotărârii Colegiului

de disciplină și etică.

În special, Curtea de Apel Chișinău a enunțat că Procurorul-șef al Direcției

urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale nu și-a depășit atribuțiile prin

sesizarea Inspecției procurorilor, având competențe de a sesiza Inspecția procurorilor

cu privire la abaterile disciplinare comise de reclamant.

De asemenea, Curtea de Apel Chișinău a evocat că atât Colegiul de disciplină și

etică cât și Consiliul Superior al Procurorilor nu au examinat legalitatea însăși a actelor

emise de procuror, dar au verificat și s-au expus asupra modului în care procurorul-

reclamant a decis să acționeze în spețele ce au constituit obiectul sesizării, ceea ce

corespunde legilor și actelor normative în vigoare ce reglementează conduita

profesională a procurorului.

La data de 01 martie 2021 Nicu Șendrea, reprezentat de avocatul Alina Ursu, a

depus o cerere de recurs împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 08 februarie

Recurentul a solicitat casarea integrală a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 08

februarie 2021 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de Nicu

Șendrea împotriva Consiliului Superior al Procurorilor și emiterea unei noi decizii, prin

care să fie admisă acțiunea depusă de recurent cu anularea integrală a hotărârii

Consiliului Superior al Procurorilor din 28.05.2020 și a hotărârii Colegiului de

disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 3-117/19 din

24.02.2020 și emiterea unui act administrativ favorabil prin care să fie încetată

procedura disciplinară în privința lui Nicu Șendrea din motivul lipsei abaterii

disciplinare.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a enunțat că instanța de fond a omis în

mod flagrant explicațiile recurentului atât asupra circumstanțeloe invocate, cât și în

ceea ce ține de procedura de examinare a contestației, calificând-o formală,

superficială, cu plagierea argumentelor expuse în hotărârea Colegiului de disciplină și

etică. În plus, recurentul a invocat că instanța de fond nu a combătut argumentul

prezentat despre lipsa temeiurilor verosimile de tragere la răspundere astfel încât să

convingă un observator independent asupra motivării soluției pronunțate pe caz.

Recurentul a mai denunțat că instanța de fond și-a motivat soluția în baza aceleași

notificări, fără o analiză logică a argumentelor, ceea ce suscită dubii în privința

legalității soluției adoptate de instanța de fond.

În plan procedural, recurentul a enunțat că nu s-a respectat ierarhia în cadrul

Procuraturii, considerând că doar Procurorul-șef al Procuraturii teritoriale și adjuncții

acestuia erau în drept să intervină cu acte de reacționare cu sesizare către Consiliul

Superior al Procurorilor. Astfel, analizând atribuțiile prevăzute în Regulamentul

Procuraturii, reclamantul a constatat că Procurorul-șef al Direcției urmărire penală și

criminalistică a Procuraturii generală nu a respectat ierarhia procesuală depunând

sesizarea la Inspecția Procurorilor.

În fond, recurentul a reiterat că în conformitate cu Legea nr.3 din 25.02.2016 cu

privire la Procuratură, cât și pct. 10 din avizul nr.1 al Consiliului Consultativ al

Judecătorilor Europeni, reprezentantul urmării penale se prezumă a fi obiectiv,

imparțial și acesta apreciază probele conform propriei convingeri, formate în urma

examinării probelor în ansamblu, sub toate aspectele și într-un mod obiectiv. Astfel,

recurentul a susținut că hotărârile Colegiului de disciplină și etică cât și a Consiliului

Superior al Procurorilor sunt vădit contrare principiului legalității, fiind în special

contrare independenței de care dispune procurorul în evaluarea probelor și efectuarea

tuturor acțiunilor în scopul urmăririi penale.

În referința din data de 11 mai 2021, Consiliul Superior al Procurorilor a susținut

contrariul, indicând că Procurorul-șef al Direcției nu și-a depășit atribuțiile în

conformitate cu Regulamentul Procuraturii, aprobat prin Hotărârea Consiliului

Superior al Procurorilor nr.12-240/16. În plus, intimatul a mai menționat că procurorul-

recurent a lăsat fără atenție anumite probe, și anume că fără a efectua o verificare

completă a cazului investigat a emis o soluție viciată de clasare a procesului penal.

În mod egal, Consiliul Superior al Procurorilor a enunțat că Colegiul de disciplină

și etică cât și Consiliul Superior al Procurorilor au menționat că nu examinează

legalitatea însăși a actelor dispuse în cadrul examinării petițiilor însă s-au expus doar

asupra modului în care procurorul-recurent a acționat într-o speță concretă, abordare

ce corespunde prevederilor legale și actelor normative în vigoare ce reglementează

conduita profesională a procurorului.

În conformitate cu articolul 245, alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul

se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiția în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 08 februarie 2021.

Nicu Șendrea, în termen, la 01 martie 2021 a depus recurs nemotivat.

Hotărârea motivată a instanței de fond a fost notificată lui Nicu Șendrea la 25

martie 2021, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d.

143).

Conform art. 1 din Hotărârea Parlamentului nr. 49 din 31 martie 2021 s-a declarat

stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pe perioada 01 aprilie – 30 mai

neconstituțională Hotărârea Parlamentului privind declararea stării de urgență nr. 49

din 31 martie 2021.

Astfel, dat fiind faptul că prin dispoziția nr. 3 din 15 aprilie 2021 a Comisiei pentru

Situații Excepționale a Republicii Moldova, pe durata stării de urgență 01 aprilie -28

aprilie 2021 termenele de prescripție și termenele de decădere de orice fel, se suspendă

pe toată durata stării de urgență, motivarea recursului prezentată de către Nicu Șendrea

la 04 mai 2021, se consideră a fi în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Nicu Șendrea în raport cu

materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil în fond, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către Nicu Șendrea reprezentat de avocatul Alina Ursu.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Nicu Șendrea, reprezentat de avocatul Alina Ursu, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh