3ra-52/21 — cu privire la anularea actului administrativ

3ra-52/21 — cu privire la anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra- 52/21

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău – E. Palanciuc, V. Negru, A. Minciuna

ÎNCHEIERE

03 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând recursul declarat de către Consiliul Superior al Procurorilor,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de către Asociația

Obștească „Asociația Procurorilor pentru Ordine și Dreptate” împotriva Consiliului

Superior al Procurorilor, persoană terță Procuratura Generală cu privire la anularea

unor prevederi din Regulamentul cu privire la aplicarea măsurilor de încurajare a

procurorilor și acordarea distincțiilor Procuraturii, aprobat prin hotărârea

Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-259/16 din 22.12.2016,

împotriva hotărârii din 19 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a admis parțial acțiunea depusă de către Asociația Obștească „Asociația

Procurorilor pentru Ordine și Dreptate”,

constată:

La data de 09 iunie 2020 AO „Asociația Procurorilor pentru Ordine și

Dreptate” a depus acțiune în contenciosul administrativ împotriva Consiliului

Superior al Procurorilor, persoană terță Procuratura Generală, prin care a solicitat

anularea prevederilor lit. b), d) și e) al pct. 5.2. din Capitolul V al Regulamentului

cu privire la aplicarea măsurilor de încurajare a procurorilor și acordarea

distincțiilor Procuraturii, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al

Procurorilor nr. 12-259/16 din 22.12.2016, ca fiind contrare legii.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la data de 22 decembrie 2016,

Consiliul Superior al Procurorilor a adoptat hotărârea nr. 12-259/16, prin care a

aprobat Regulamentul cu privire la aplicarea măsurilor de încurajare a procurorilor

și acordarea distincțiilor Procuraturii.

La data de 04 mai 2020 AO „Asociația Procurorilor pentru Ordine și

Dreptate” a depus la Consiliul Superior al Procurorilor un demers, copia căruia a

1

fost adresată și Procuraturii Generale, prin care a solicitat revizuirea prevederilor

pct. 5.2. din Regulament, deoarece acestea contravin prevederilor legale.

La 27 mai 2020 în adresa Consiliului Superior al Procurorilor a parvenit nota

Procuraturii Generale, prin care, urmare a unei analize, s-a consemnat existența

unor neconcordanțe normative a prevederilor contestate ale Regulamentului și

normelor legale, care au o forță juridică superioară.

Consiliul Superior al Procurorilor la data de 28 mai 2020 a examinat în

ședința publică demersul AO „Asociația Procurorilor pentru Ordine și Dreptate” și

a decis: a respinge demersul privind revizuirea unor prevederi din Regulamentul cu

privire la aplicarea măsurilor de încurajare a procurorilor și acordarea distincțiilor

Procuraturii, înaintat de către AO „Asociația Procurorilor pentru Ordine și

Dreptate”.

Reclamanta a indicat că prevederile punctului 5.2. lit. b) din Regulamentul

cu privire la aplicarea măsurilor de încurajare a procurorilor și acordarea

distincțiilor Procuraturii, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al

Procurorilor nr. 12-259/16 din 22.12.2016, contravine prevederilor Legii cu privire

la Procuratură, care stabilește expres la articolul 41 aliniatul (3) că termenul de

acțiune al sancțiunii disciplinare este de un an de la data aplicării. Respectiv,

aliniatul (5) al articolului 41 din Legea prenotată prevede că în termen de un an de

la data aplicării sancțiunii disciplinare procurorul nu poate beneficia de nici o

măsură de încurajare.

Astfel, termenul de 5 ani, inclus în Regulamentul menționat, ce privează

procurorii de dreptul de a beneficia de măsuri de încurajare, nu este prevăzut în

nici un act normativ de nivel superior și contravine prevederilor Legii cu privire la

Procuratură, care se atribuie la categoria legilor organice. În corespundere cu

principiul respectării ierarhiei actelor normative consideră că Regulamentul

urmează a fi adus în concordanță cu legea.

Mai mult, Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la

Veneția) în Opinia comună asupra proiectului de lege cu privire la Procuratura

Republicii Moldova CDL(2015)005 din 23.02.2015, a criticat dur stabilirea prin

Lege a unui „termen de acțiune” al sancțiunii disciplinare pentru procurori,

subliniind că „Termenul de acțiune” al sancțiunilor disciplinare este de un an de la

data aplicării, perioada în care procurorul nu poate fi promovat într-o funcție

ierarhic superioară și nu poate beneficia de nici o măsură de încurajare (Articolul

42 alin. (5)). Se propune ca această prevedere să fie reexaminată. Pe de o parte, un

avertisment sau o mustrare, de obicei, nu are un anumit „termen de acțiune”, ci,

pur și simplu, există. Pe de altă parte, excluderea promovării etc. pentru o anumită

perioadă de timp, indiferent de circumstanțele individuale, pare să nu fie o soluție

flexibilă (pct. 117).

Astfel, Consiliul Superior al Procurorilor a dezvoltat această idee vicioasă,

criticată de structurile Consiliului Europei, extinzând termenul de 1 an până la 5

ani, printr-un act normativ cu forță juridică inferioară Legii, fără a avea nici un

temei legal.

2

În ceea ce privește interdicțiile impuse de prevederile literelor d) și e) a pct.

5.2. din Regulamentul menționat și anume: 1) lipsa bunei reputații în colectiv sau

în societate și 2) existența altor motive întemeiate, aceste criterii nu interferează cu

rigorile normative ale Legii cu privire la Procuratură nr. 3 din 25.02.2016. Acestea

sunt contrare exigențelor calității legii, existând un vid normativ, în ceea ce

privește definirea criteriilor de evaluare a „bunei reputații în colectiv sau în

societate” sau „alte motive întemeiate”, situație juridică care nu permite stabilirea

cu exactitate a situațiilor în care procurorului i s-ar refuza aplicarea măsurilor de

încurajare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că o normă este clară,

accesibilă și previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în

așa fel încât să permită oricărei persoane să-și corecteze conduita și să fie capabilă,

cu consiliere adecvată, să prevadă într-o măsură rezonabilă consecințele care pot

apărea dintr-o normă. Sfera de aplicare a conceptului de previzibilitate depinde în

mare măsură de conținutul instrumentului normativ în cauză, de domeniul pe care

îl reglementează, precum și de numărul și de statutul destinatarilor săi. Persoanele

care exercită o activitate profesională trebuie să dea dovadă de o prudență mai

mare în cadrul activității lor și este de așteptat ca acestea să-și asume riscurile

inerente activității lor.

A menționat că Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25.02.2016, în art.

20 alin. (l) lit. f), operează cu conceptul de „reputație ireproșabilă” în calitate de

condiție inerentă obținerii și deținerii statutului de procuror. Alin. (3) al aceleiași

norme condiționează, expres și exhaustiv, existența reputației ireproșabile de lipsa

următoarele circumstanțe: a) a fost eliberată din funcțiile specificate la alin. (3)

pentru încălcări în activitatea profesională din ultimii 5 ani; b) face abuz de alcool

sau este consumator de substanțe psihotrope, toxice sau de droguri; c) are

interdicția de a ocupa o funcție publică sau de demnitate publică, ce derivă dintr-un

act de constatare al Autorității Naționale de Integritate.

Circumstanțele care afectează reputația ireproșabilă a procurorului,

specificate de alin. (3) art. 20 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din

25.02.2016 își găsesc detaliere neechivocă în conținutul Codului de etică al

procurorilor și interferează cu principiile integrității și corectitudinii. Nerespectarea

oricărei prevederi din Codul de etică al procurorilor atrage răspunderea și

sancționarea disciplinară a procurorului, respectiv, excluderea beneficiului de a fi

încurajat se va realiza, în termen de 1 an de la data aplicării sancțiunii, în baza art.

41 alin. (5) din Legea cu privire la Procuratură, nefiind necesar de a menține în

calitate de interdicții suplimentare formulele existente la moment la literele d) și e)

a pct. 5.2. din Regulament, prin urmare și aceste condiții urmează a fi anulate.

În această ordine de idei reclamanta a considerat că sunt în contradicție cu

Legea atât condiția prevăzută în litera b) a pct. 5.2. din Regulament, prin care se

extinde termenul de acțiune a sancțiunii disciplinare aplicate procurorului de la 1

an până la 5 ani, cât și condițiile stabilite prin literele d) și e) a pct. 5.2. din

Regulament, lipsite de precizie și claritate, dar și nefiind stabilite prin Lege în

calitate de condiții pentru aplicare față de procuror a măsurilor de încurajare.

3

Prin hotărârea din 19 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

parțial acțiunea înaintată de către Asociația Obștească „Asociația Procurorilor

pentru Ordine și Dreptate”. S-au anulat prevederile lit. b) al pct. 5.2 din Capitolul

V al Regulamentului cu privire la aplicarea măsurilor de încurajare a procurorilor

și acordarea distincțiilor Procuraturii, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al

Procurorilor nr. 12-259/16 din 22.12.2016 ca fiind ilegal. În rest, acțiunea a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată. (f.d. 74, 75-92)

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de apel, la 20 octombrie 2020

Consiliul Superior al Procurorilor a depus recurs nemotivat, ulterior la 01

decembrie 2020 Consiliul Superior al Procurorilor a depus recurs motivat,

solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii din 19 octombrie 2020 a Curții de

Apel Chișinău, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă integral

acțiunea depusă de către AO „Asociația Procurorilor pentru Ordine și Dreptate”.

(f.d. 94-95, 102-113)

În motivarea recursului reprezentantul recurentului a invocat că hotărârea nr.

1-42/2020 din 28.05.2020 a Consiliului Superior al Procurorilor, prin care s-a

respins demersul AO „Asociația Procurorilor pentru Ordine și Dreptate”, privind

revizuirea unor prevederi din Regulamentul cu privire la aplicarea măsurilor de

încurajare a procurorilor și acordare a distincțiilor Procuraturii, nu a fost contestată

nici de către AO „Asociația Procurorilor pentru Ordine și Dreptate”, nici de terțul

Procuratura Generala.

Prin urmare, demonstrând acest comportament pe parcursul examinării

acțiunii din speța principala, a concluzionat că AO „Asociația Procurorilor pentru

Ordine și Dreptate” în mod direct a aprobat și acceptat tacit toate argumentele ce

țin de analiza prevederilor criticate din Regulament cu privire la aplicarea

masurilor de încurajare a procurorilor și acordarea distincțiilor Procuraturii în

hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-42/20 din 28.05.2020, ca

ulterior, să înainteze prezenta acțiune în instanța de judecată, fără a consemna

careva contra argumente împotriva hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor

nr. 1-42/20 din 28.05.2020.

Conform Regulamentului Consiliului Superior al Procurorilor, aprobat prin

hotărârea nr. 12-225/16 din 14.09.2016, pct. 7.10, hotărârile Consiliului genereaza

efecte din momentul emiterii.

Ținând cont de aceste circumstanțe indicate în act. 10 din Codul

administrativ și art. 17 din Codul civil și de eventualitatea survenirii unor urmări

juridice negative, instanța de contencios administrativ poate stabili, prin hotărârea

sa, că normele declarate nule nu vor produce efecte juridice de la data adoptării

actului administrativ.

Reieșind din aceste constatări, prevederile actului administrativ, și anume,

hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-42/20 din 28.05.2020,

generează în continuare efecte juridice.

Actele administrative produc efecte juridice până la momentul ieșirii lor din

vigoare prin modalitățile legale consacrate, de regulă, printr-un act de abrogare, de

4

retractare, revocare, anulare prin disparitia obiectului de reglementare, prin

hotărâre judecătorească.

În pofida acestor fapte, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentelor

Consiliului Superior al Procurorilor, deși, în conformitate cu prevederile legii,

urma să realizeze analiza efectivă a temeiurilor și raționamentelor invocate pentru

menținerea normelor în litigiu.

Recurentul consideră că instanța de apel a omis să examineze observațiile

Consiliului Superior al Procurorilor și nu a luat în considerație că termenul de 5 ani

în care, conform Regulamentului, nu pot fi acordate distincții nu se referă la întreg

dreptul de încurajare, dar numai la acordarea distincțiilor (care este una dintre mai

importante măsuri de încurajare). Acordarea distincțiilor este una dintre măsurile

de încurajare a procurorilor și numai distincțiile nu pot fi acordate timp de 5 ani

după aplicarea sancțiunii disciplinare. În rest, celelalte măsuri de încurajare,

exprimarea unei mulțumiri, oferirea unui cadou simbolic, acordarea unui premiu

poate fi acordate doar după expirarea a unui an de la sancționarea disciplinară.

Însă, instanța de apel nu a luat în considerație că distincțiile reprezintă o modalitate

valorică mai înaltă de apreciere a unui procuror, de aceia acordarea lor, inevitabil

reclamă și condiții de o exigență sporită. Prin introducerea interdicției de a nu

acorda procurorilor distincții timp de 5 ani după aplicarea sancțiunii disciplinare

(doar distincții, căci alte măsuri pot fi acordate), Consiliul Superior al Procurorilor

a urmărit protejarea valorilor profesionale, a prestigiului profesional și a

exigențelor de calitate în activitate.

Consideră că în lipsa examinării temeiniciei argumentelor invocate, instanța

de apel a dat dovadă de un formalism excesiv, or, prin prisma principiului

contradictorialității și egalității în arme, instanța de apel era obligată să asigure un

echilibru just al intereselor ambelor părți implicate în proces.

În opinia recurentului Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25.02.2016 în

cazul distincțiilor a delegat împuterniciri Consiliului Superior al Procurorilor de a

decide criteriile în baza cărora pot fi acestea acordate.

Totodată sunt neîntemeiate argumentele instanței de apel precum că, la

adoptarea interdicției prevăzute la lit. b) al pct. 5.2, autoritatea administrației

publice centrale de specialitate a stabilit reglementari contrare prevederilor art. 35

al Legii cu privire la Procuratură.

Recurentul consideră că instanța de apel prin hotărârea sa ilegal a anulat

prevederile lit. b) al pct. 5.2 Capitolul V din Regulamentul cu privire la aplicarea

măsurilor de încurajare a procurorilor și acordarea distincțiilor Procuraturii, or,

aceste prevederi au menirea să asigure creșterea responsabilității procurorilor

pentru activitatea desfășurată și să întărească principiul independenței acestora.

La etapa examinării procedurii de admisibilitate a recursului, prin prisma

articolului 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a verificat dacă actul

judecătoresc de dispoziție recurat poate constitui obiectul recursului, dacă cererea

5

dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost

depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în termen.

La caz, obiectul prezentului recurs se referă la hotărârea Curții de Apel

Chișinău din data de 19 octombrie 2020, emisă ca instanță de apel, care intră în

categoria de acte specificate în articolul 244 alin. (1) din Codul administrativ.

Cererea de recurs nu este depusă în mod repetat, fiind depusă de către o persoană

împuternicită.

La 16 decembrie 2020 Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție a dispus examinarea în fond, în complet

de cinci judecători, a recursului depus de către Consiliul Superior al Procurorilor

împotriva hotărârii din 19 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Conform articolului 247 din Codul administrativ Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

Colegiul notează că în scopul asigurării unui proces echitabil în ordine de

recurs, într-un termen rezonabil a remis AO „Asociația Procurorilor pentru Ordine

și Dreptate” și Procuraturii Generale copia recursului, creându-le participanților la

proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procesului în recurs, cât și

acordându-le posibilitatea să intervină cu concluzii scrise.

La data de 10 decembrie 2020 AO „Asociația Procurorilor pentru Ordine și

Dreptate” a depus referință, solicitând respingerea cererii de recurs declarată de

către Consiliul Superior al Procurorilor. (f.d. 118-119)

Până la data examinării recursului Procuratura Generală nu a făcut uz de

dreptul de a depune referință.

În conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1), 245 alin. (1) din Codul

administrativ, hotărârile curții de apel ca instanță de fond, precum și deciziile

instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Conform art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere. (2) lit. d) Recursul se declară

inadmisibil în special cînd recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit

la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după

expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2).

Conform articolului 63 din Codul administrativ, (1) calcularea termenelor în

procedura administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art. 259-266

din Codul civil. (2) Dacă o autoritate publică trebuie să efectueze prestații doar

pentru o anumită perioadă de timp, atunci această perioadă expiră în ultima zi a ei,

chiar și atunci când aceasta este o zi de sâmbătă, duminică sau o zi liberă stabilită

prin lege.

La rândul său, articolul 385 alin. (1) din Codul civil indică dacă începutul

curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va

6

surveni pe parcursul zilei, atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului nu

se ia în considerare la calcularea termenului.

Articolul 389 din Codul civil prevede că dacă ultima zi a termenului este o zi

de duminică, de sâmbătă sau o zi care, în conformitate cu legea în vigoare, la locul

executării obligației este zi de odihnă, termenul expiră în următoarea zi lucrătoare.

Conform art. 223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție

prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică

participanților la proces conform art. 96–114.

Articolul 96 alin. (1) din Codul administrativ, prevede că notificările și

comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice

formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al

costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată

obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.

Conform art. 97 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ, notificarea este

comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de

prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de

notificare: a) notificare prin act de recunoașterea recepționării; b) notificare prin

poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.

Din actele și lucrările cauzei rezultă cert că la 19 octombrie 2019 Curtea de

Apel Chișinău a pronunțat hotărârea recurată, prin care s-a admis parțial acțiunea

depusă de către Asociația Obștească „Asociația Procurorilor pentru Ordine și

Dreptate” împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, persoană terță

Procuratura Generală cu privire la anularea unor prevederi din Regulamentul cu

privire la aplicarea măsurilor de încurajare a procurorilor și acordarea distincțiilor

Procuraturii, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-

259/16 din 22.12.2016.

Copia hotărârii motivate din 19 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a

fost expediată prin poșta electronica Consiliului Superior al Procurorilor

aparat@csp.md, la 31 octombrie 2020 (f.d. 96).

Coroborând normele legale precitate, Colegiul a conchis că, în condițiile

speței, termenul de procedură de 30 zile instituit de legiuitor pentru valorificarea

dreptului de a ataca în ordine de recurs hotărârea din 19 octombrie 2020 a Curții de

Apel Chișinău a început să curgă din 01 noiembrie 2020, ziua imediat următoare

datei notificării actului judecătoresc de dispoziție, iar data limită de depunere a

recursului fiind ziua de 30 noiembrie 2020, ora 24.00.

Contrar dispozițiilor legale precitate, Consiliul Superior al Procurorilor a

înregistrat la Curtea Supremă de Justiție cu nr. 4869 recursul motivat împotriva

hotărârii din 19 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău la 01 decembrie 2020.

În atare circumstanțe, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul declarat de

Consiliul Superior al Procurorilor împotriva hotărârii din 19 octombrie 2020 a

Curții de Apel Chișinău a fost depus la Curtea Supremă de Justiție, cu depășirea

termenului de 30 de zile.

7

În conformitate cu art. 24 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, participanții

la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își

exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca

drepturile procesuale ale altor participanți. Participantul care își exercită drepturile

procesuale în mod abuziv și nu își îndeplinește obligațiile procesuale cu bună-

credință răspunde potrivit legii pentru prejudiciile materiale și morale cauzate.

La caz, este notabil că certitudinea legală impusă regulilor procedurii de

contencios administrativ, în calitate de condiție sine qua non a unui proces

echitabil, vizează atât drepturile recurentului, cât și ale intimatului, astfel încât

instanța de contencios administrativ, nefiind în drept de a substitui voința

legislatorului materializată în conținutul normelor de procedură, în vederea

exonerării recurentului de sancțiunile procedurale din motivul înțelegerii greșite de

către acesta a efectelor legale.

Imperioasă speței este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,

potrivit căreia reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie

respectate pentru exercitarea unei căi de atac urmărește să asigure o bună

administrare a justiției și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor

juridice și că cei interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste

reguli să fie aplicate. Aceste termene urmăresc mai multe scopuri importante, și

anume, să garanteze securitatea juridică, fixând un termen pentru acțiuni, să pună

pe eventualii pârâți la adăpost de plângeri introduse foarte târziu, care ar fi,

probabil, mai dificil de combătut, și să împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce

dacă tribunalele ar fi chemate să se pronunțe în legătură cu evenimente consumate

cu mult timp în urmă, plecând de la elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea

acorda credit și care ar fi incomplete din cauza timpului scurs (cauza Brumărescu

c. României, cauza Marckx c. Belgiei).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza Ponomaryov c.

Ucrainei că, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de

atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces

după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a

unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă

îndelungată și pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea

înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale

extraordinară de atac.

În această ordine de idei, corelând circumstanțele faptice constatate și

expuse supra cu normele legale precitate, instanța de recurs trage concluzia că, la

depunerea recursului împotriva hotărârii din 19 octombrie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, Consiliul Superior al Procurorilor nu a respectat prevederile articolului

245 alin. (2) din Codul administrativ.

Din considerentele menționate și având în vedere că Consiliul Superior al

Procurorilor nu a respectat prevederile articolului 245 alin. (2) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

8

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul

depus de către Consiliul Superior al Procurorilor împotriva hotărârii din 19

octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Conform art. 230, 245, 246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de către Consiliul Superior al Procurorilor, împotriva hotărârii

din 19 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în cauza de contencios

administrativ, la acțiunea depusă de Asociația Obștească „Asociația Procurorilor

pentru Ordine și Dreptate” împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, persoană

terță Procuratura Generală cu privire la anularea unor prevederi din Regulamentul

cu privire la aplicarea măsurilor de încurajare a procurorilor și acordarea

distincțiilor Procuraturii, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al

Procurorilor nr. 12-259/16 din 22.12.2016, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

Maria Ghervas

9