2ra-643/21 — repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-643/21

Prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Rîșcani (jud. M. Sajin)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. D. Corolevschi, A. Toderaș, A. Corcenco)

ÎNCHEIERE

12 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Galina Tomașevscaia,

reprezentată de avocatul Denis Duca,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Melniciuc

împotriva Galinei Tomașevscaia cu privire la repararea prejudiciul material și moral

cauzat prin vătămarea integrității corporale și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 19 decembrie 2019, Elena Melniciuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Galinei Tomașevscaia, solicitând încasarea prejudiciului material în sumă

de 15439,40 de lei, a prejudiciului moral în sumă de 30000 de lei, în total suma de

45439,40 de lei, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că, prin sentința din 14 martie 2018

a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani, Galina Tomașevscaia a fost recunoscută

vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute de art.152 alin. (1) Cod penal cu

aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pentru un termen de trei ani. În temeiul

art.90 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate față de Galina Tomașevscaia pe un termen de probă de doi ani, dacă nu va

săvârși o nouă infracțiune îndreptățind prin comportare exemplară încrederea ce i s-

a acordat. Sentința pronunțată a fost contestată cu apel și recurs de către pârâta

Galina Tomașevscaia, însă a fost menținută sentința primei instanțe.

Totodată, a precizat că, din materialele cauzei penale rezultă că pârâta Galina

Tomașevscaia în data de 02 iunie 2015, aproximativ ora 09:30, în sat. Știubeieni r-

nul Rîșcani, în urma unor relații ostile, intenționat i-a aplicat o mulțime de lovituri

cu un mâner de lemn peste diferite părți ale corpului. În rezultatul acestor acțiuni

criminale i-au fost cauzate vătămări corporale medii sub forma de: XXXXX.

Reclamanta a afirmat că, după primirea vătămărilor corporale nominalizate, un

timp îndelungat a fost bolnavă și a primit la domiciliu un curs de tratament. Pentru

a primi tratamentul corespunzător, a efectuat diagnosticul medical la IMSP Spitalul

raional Rîșcani. Pentru consultația cu medicul chirurg a achitat suma de 13 lei,

pentru servicii de radiografie a achitat suma de 56,00 de lei; pentru consultația

medicului traumatolog, ghips, pansament, a achitat suma de 140 lei. Pentru a urma

1

tratamentul prescris de către medic, a procurat medicamente de la farmacie în sumă

de 230,40 lei. În total pentru restabilirea sănătății a cheltuit suma de 439,40 lei.

De asemenea, a precizat că, după primirea vătămărilor corporale, pe perioada

a trei luni nu a fost în posibilitate de a avea grijă de copilul minor XXXXX

Melniciuc, fiind nevoită de a o angaja pe consăteana Alla Gubina în calitate de

dădacă, căreia i-a achita suma de 15000 pentru serviciile acordate. Astfel, prejudiciu

material cauzat constituie suma de 15439,40 de lei.

La fel, reclamanta a pretins că, i-a fost cauzat și un prejudiciu moral, care îl

apreciază în echivalent bănesc în sumă de 30000 de lei, rezultând din caracterul și

gravitatea suferințelor fizice și psihice.

Prin hotărârea din 29 iunie 2020 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Elena Melniciuc și s-a

încasat de la Galina Tomașevscaia în beneficiul Elenei Melniciuc prejudiciul

material în mărime de 435,23 de lei, prejudiciul moral în mărime de 20000,00 de

lei.

Prin decizia din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul

declarat de Galina Tomașevscaia și reprezentantul apelantei, avocatul Denis Duca

și s-a modificat hotărârea din 29 iunie 2020 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani,

prin micșorarea prejudiciului material de la 435,23 de lei la 282,23 de lei; în rest

hotărârea a fost menținută fără modificări.

În consolidarea soluției, instanța de apel a relevat că, instanța de fond just a

conchis că în temeiul normelor de drept invocate, Melniciuc Elena are dreptul la

repararea prejudiciului material cauzat de apelanta/pârâta Tomașevscaia Galina, în

urma infracțiunii.

Or, conform art. 123 alin.(3) CPC, sentința pronunțată de instanța

judecătorească într-o cauză penală, rămasă irevocabilă, este obligatorie pentru

instanța chemată să se pronunțe asupra efectelor juridice civile ale actelor persoanei

împotriva căreia s-a pronunțat sentința numai dacă aceste acte au avut loc și numai

în măsura în care au fost săvîrșite de persoana în cauză.

Instanța de apel a punctat faptul că, instanța de fond prin hotărârea din 29 iunie

2020 în mod temeinic a admis partial cererea de chemare în judecată înaintată de

Melniciuc Elena împotriva lui Tomașevscaia Galina privind încasarea prejudiciului

material și moral cauzat prin vătămarea integrității corporale, însă în mod eronat a

stabilit cuantumul prejudiciului material la suma de 435,23 de lei.

Instanța de apel a reținut că intimata/reclamanta Melniciuc Elena a suportat

cheltuieli reale pentru tratamentul vătămărilor corporale primare în urma acțiunilor

ilegale a apelantei/pârâtei Tomașevscaia Galina în sumă de 282,23 de lei, confirmate

prin bonul de plată din 02.06.2015 în sumă de 233,38 de lei și bonul de plată din

02.07.2015 în sumă de 48,85 de lei (f.d.12), astfel cum la 02.07.2015 Melniciuc

Elena s-a adresat la medic care a efectuat mențiunea în cartela medicală precum că

ultima acuză dureri în urma traumatizmelor primite la data de 02.06.2015, a fost

examinată de medicul traumatolog și la momentul vizitei antebrațul drept era

imobilizat cu ghips (f.d.8 verso).

Prin urmare, instanța de apel a respins argumentul reprezentantului apelantei

precum că nu au fost prezentate probe certe care să confirme cheltuielile suportate

de către intimata/reclamanta Melniciuc Elena în legătură cu vătămarea sănătății.

Cât privește cerința privind încasarea din contul apelantei/pârâtei

2

Tomașevscaia Galina a prejudiciului moral în mărime de 30000 lei, instanța de apel

a considerat că, instanța de fond just a admis parțial acest capăt de cerere, dispunând

spre încasare suma de 20000,00 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin

infracțiune.

Prin urmare, dat fiind faptul că la materialele cauzei au fost administrate probe

suficiente care confirmă prezența prejudiciului, care se manifestă prin vătămarea

medie a integrității corporale a intimatei/reclamantei Melniciuc Elena, în urma

comiterii de către apelanta/pârâta Tomașevscaia Galina a infracțiunii prevăzute de

art. 152 alin.(1) Cod penal, prezența faptei ilicite, care se manifestă prin comiterea

infracțiunii menționate, prezența raportului cauzal dintre faptă și prejudiciu, care

sunt în strânsă legătură, cât și prezența vinovăției apelantei/pârâtei Tomașevscaia

Galina, instanța de fond just a conchis necesar de a admite parțial capătul de cerere

cu privire la repararea prejudiciului moral, cu obligarea apelantei/pârâtei

Tomașevscaia Galina la repararea prejudiciului moral cauzat intimatei/reclamantei

Melniciuc Elena, prin încasarea sumei de 20000,00 de lei, care este un cuantum

suficient pentru repararea tuturor suferințelor suportate prin fapta ilicită.

La 12 februarie 2021, prin intermediul poștei (f.d.137), Galina Tomașevscaia,

reprezentată de avocatul Denis Duca, a depus cerere de recurs împotriva deciziei din

19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea

parțială a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere integrală a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanța a aplicat o lege care nu trebuia

să fie aplicată, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Totodată, a menționat că, instanța de apel s-a referit că reclamanta a suportat

cheltuieli reale pentru tratamentul vătămărilor corporale în sumă de 282,23 de lei,

confirmate prin bonul de plată din 02 iunie 2015, în sumă de 233,38 de lei și bonul

de plată din 02 iulie 2015, în sumă de 48,85 de lei, însă aceste bonuri nu au nicio

legătură cauzală cu vătămările primite.

Recurenta a opinat că, instanța de apel și prima instanță eronat au făcut trimitere

la prevederile Codului Civil din 01 martie 2019. Situația pretinsă de reclamantă s-a

produs la 02 iunie 2015, astfel urma a fi aplicată legea în vigoare la acea dată. De

altfel, instanța de apel nici nu a răspuns la această obiecție. În virtutea art. 373

alin.(5) Cod de procedură civilă, instanța de apel era obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

La fel, instanța nu a luat în considerare situația precară a sa, care suferă de

maladii ce necesită tratament îndelungat, iar la întreținere are doi copii minori.

De altfel, tragerea persoanei la răspundere penală nu dă temei automat de cere

despăgubiri morale, ultimele, ca și alte cerințe, urmând a fi argumentate și justificate.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului conform

scrisorii de însoțire datate cu 16 martie 2021 (f.d.141) și a fost recepționată la 21

martie 2021, conform avizului de recepție (f.d.142).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

3

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 19 noiembrie 2020, iar cererea de

recurs a fost depusă la 12 februarie 2021, prin intermediul poștei (f.d.137).

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

integrale a instanței de apel prin scrisoarea de însoțire datată cu 15 decembrie 2020

(f.d.124) și a fost recepționată de către avocatul Denis Duca la 30 decembrie 2020,

conform avizului de recepție (f.d.125). Astfel, recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Galina Tomașevscaia,

reprezentată de avocatul Denis Duca, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Galina Tomașevscaia,

reprezentată de avocatul Denis Duca, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

4

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Galina Tomașevscaia, reprezentată de

avocatul Denis Duca.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Galina Tomașevscaia,

reprezentată de avocatul Denis Duca, împotriva deciziei din 19 noiembrie 2020 a

Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5