2ra-599/20 — repararea prejudiciulu moral

dosarul nr. 2ra-599/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (Gr. Cazacu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Bulgac, A. Panov, Gr. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Adamciuc Iuri și de avocatul

Caminscaia Aliona

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Adamciuc Iuri

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu privire la repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Adamciuc Iuri și de avocatul Caminscaia Aliona și

a fost menținută hotărârea din 21 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani

c o n s t a t ă

La 16 octombrie 2018 Adamciuc Iuri a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu privire la repararea prejudiciului

moral cauzat prin violarea art. 3 și art. 5 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la 13 decembrie 2016

Judecătoria Chișinău sediul Râșcani a emis o hotărâre prin care a fost condamnat în

baza art. 287 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis, iar acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunându-se

încasarea de la Adamciuc Iuri în beneficiul lui Grosu Mihail a prejudiciului moral în

sumă de 5 000 de lei, în rest a fost respinsă ca neîntemeiată.

A menționat reclamantul că în prima instanță cauza a fost examinată în

procedura prevăzută de art. 364/1 CPP. Ulterior, sentința a fost atacată cu apel de

către inculpat, care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei

penale, rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie stabilită o

pedeapsă neprivativă de libertate, cu aplicarea prevederilor art. 79, 90 Cod penal.

Astfel, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 martie

2017 a fost admis apelul declarat de inculpat, casată sentința, inclusiv din oficiu în

baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, cu pronunțarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Adamciuc Iuri a fost

recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal

și sancționat cu 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea de la Adamciuc Iuri în

beneficiul lui Grosu Mihail a prejudiciului moral în sumă de 5 000 lei, achitat de

inculpat.

A invocat reclamantul că împotriva hotărârilor sus menționate, avocatul V.

Burduja în numele inculpatului a declarat recurs ordinar, a fost depusă cerere de

recurs și de către mama Petrenco Galina.

La 03 aprilie 2018 Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție a decis de a

respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de Petrenco Galina, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2017 și admiterea

recursului ordinar declarat de avocatul Burduja Victor în numele inculpatului

Adamciuc Iuri, a casa parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

28 martie 2017, în cauza penală în privința lui Adamciuc Iuri, în partea stabilirii

pedepsei, tipului de penitenciar, cu rejudecarea cauzei și cu pronunțarea în această

parte a unei noi hotărâri după cum urmează: Adamciuc Iuri a fost condamnat în

baza art. 287 alin.(1) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsa de 6 luni închisoare, cu

executarea ei în penitenciar de tip semiînchis.

A menționat că decizia a fost pronunțată integral la 24 aprilie 2018.

Astfel, a relatat reclamantul că conform certificatului nr. AC037414

Adamciuc Iuri a executat pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Chișinău

sediul Râșcani, casată prin decizia Curții Supreme de Justiție din 03 aprilie 2018,

din data de 13 iulie 2017 pînă la 27 aprilie 2019, adică 9 luni și 14 zile.

Așadar, a susținut că a fost deținut ilegal și neîntemeiat 3 luni și 14 zile în

Penitenciarul nr.9 - Pruncul, prin ce au fost grav încălcate drepturile lui

fundamentale, prevăzute de art. 3 și art. 5 din Convenția Europeană pentru

Drepturile Omului și a Libertăților Fundamentale.

A indicat reclamantul că în perioada nominalizată a executat pedeapsă în

celulă, în care erau condiții de detenție inumane și degradante, în special: celula în

care dânsul se deținea era supraaglomerată, deținuții erau nevoiți să doarmă pe

perioade în câteva schimburi, având acces limitat la lumina naturală, datorită

dimensiunilor mici ale ferestrelor, celula a fost infestată cu insecte.

Astfel, a concluzionat reclamantul că a executat pedeapsa în lipsă de condiții

elementare a unui trai decent, ceea ce i s-a cauzat un prejudiciu moral, care se

manifestă prin sentimentul de frustrare, nedreptate, stres, perturbare a vieții,

umilință și stare de dezamăgire și neîncredere.

A solicitat Adamciuc Iuri încasarea din bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției al RM pejudiciul moral, cauzat prin violarea art. 3 și art. 5 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

fundamentale, în mărime de 300.000 de lei.

Prin încheierea din 21 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani s-a admis demersul reprezentantului Ministerul Justiției, Gainaru Iulian și

2

s-a introdus în proces în calitate de intervenient accesoriu Procuratura Generală (f.d.

31).

Prin hotărârea din 21 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

acțiunea a fost respinsă.

Adamciuc Iuri și reprezentantul său, avocatul Caminscaia Aliona, au declarat

apel împotriva hotărârii din 21 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

solicitând casarea hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii.

Prin decizia din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Adamciuc Iuri și de avocatul Caminscaia Aliona și a fost

menținută hotărârea din 21 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Colegiul civil al instanței de apel a considerat că prima instanța corect a

reținut că nici una din condițiile enumerate în Legea nr. 1545-XII din 25.02.1998

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, nu se regăsește

în justificarea pretențiilor reclamantului. Or, pentru angajarea răspunderii statului

pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de anchetă sunt necesare condiții

speciale și anume: fapta ilicită, în calitate de condiție generală a răspunderii

delictuale.

Instanța de apel a remarcat că în speță nu s-a constatat existența temeiurilor

legale întru admiterea acțiunii formulate de Adamciuc Iuri, deoarece compensațiile

justificate în raport cu circumstanțele individuale în speță (aspectul reparației

echitabile) se vor acorda numai în cazul în care se va stabili dacă a avut loc o

violare a Convenției, art. 3, 5 și 8, iar stabilirea violării articolelor respective ale

Convenției se efectuează cu aplicarea directă a prevederile Convenției și a

jurisprudenței Curții Europene.

La 07 februarie 2020 Adamciuc Iuri și avocatul său Caminscaia Aliona au

declarat recurs împotriva deciziei din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri

de admitere a acțiunii.

În motivare recursului au indicat că în speță urmează a fi aplicate direct

prevederile Convenției, ceea ce a fost ignorat de instanțe.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurentului

copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada

recepționării acesteia, din care considerente recursul declarat la data de 07 februarie

2020 este în termen.

Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului copia recursului,

însă referință nu a fost depusă.

Examinând temeiurile recursului declarat de Adamciuc Iuri și de avocatul

Caminscaia Aliona în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului

3

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Adamciuc Iuri și de avocatul

Caminscaia Aliona nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3)

și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

4

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Adamciuc Iuri și de avocatul Caminscaia

Aliona.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Adamciuc Iuri și de avocatul Caminscaia Aliona se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5