2ra-246/21 — incasarea compensatiei

2ra-246/21 — incasarea compensatiei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-246/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. I.Chirtoaca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I.Secrieru, V.Mihaila, Iu.Cotruță)

Î N C H E I E R E

12 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea de Stat

,,Direcția Bazinieră de Gospodărie a Apelor”, reprezentată de avocatul Mihail

Balaban,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Arcadii Calaraș

împotriva Agenției Apele Moldovei și Întreprinderea de Stat ,,Direcția Bazinieră

de Gospodărie a Apelor”, intervenient accesoriu Agenția Proprietății Publice cu

privire la încasarea compensației pentru încetarea contractului de muncă, sumei,

repararea prejudiciului moral cauzat și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 09 februarie 2018, Arcadii Calaraș a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției Apele Moldovei și Întreprinderea de Stat ,,Direcția Bazinieră de

Gospodărie a Apelor”, intervenient accesoriu Agenția Proprietății Publice cu privire

la încasarea compensației pentru încetarea contractului de muncă, sumei, repararea

prejudiciului moral cauzat și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în baza concursului desfășurat

de către Consiliul de administrare pentru ocuparea funcției de administrator al ÎS

,,Direcția Bazinieră de Gospodărie a Apelor” din 25 iulie 2017, a fost propus

fondatorului Agenția „Apele Moldovei”, pentru a fi numit în funcția de administrator

al ÎS ,,Direcția Bazinieră de Gospodărie a Apelor”.

A relatat reclamantul că, prin ordinul nr. 267-P din 25 iulie 2017 emis de

Agenție, a fost numit în funcția de administrator al ÎS ,,Direcția Bazinieră de

Gospodărie a Apelor”, începând cu 26 iulie 2017.

A indicat că potrivit ordinului în cauză s-a dispus remunerarea muncii în

conformitate cu pct. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002, care se

achită din contul mijloacelor întreprinderii și încheierea contractului individual de

muncă conform Hotărârii Guvernului nr. 770 din 20 octombrie 2004.

A evidențiat că la 26 iulie 2017, cu Agenția „Apele Moldovei” a încheiat

contractul nr. 9 pe perioadă nedeterminată.

1

A susținut că prin Decizia Curții de Apel Chișinău nr. 3a-1312/17, fostul

administrator al ÎS ,,Direcția Bazinieră de Gospodărie a Apelor”, Grama Vasile a

fost restabilit în funcție.

Astfel, a remarcat că în temeiul ordinului Agenției Apele Moldovei, nr. 393-P

din 20 noiembrie 2017 contractul supra menționat a încetat, începând cu 20

noiembrie 2017.

Reclamantul a afirmat că potrivit pct. 2 a ordinului s-a dispus ca contabilitatea

întreprinderii să efectueze, la data eliberării, achitarea deplină a drepturilor salariale

ce i se cuvin, conform legislației în vigoare, inclusiv plata compensației pentru

încetarea contractului înainte de termen în mărime de 6 salarii medii lunare, conform

pct. 8.6 din contractul nr. 9 din 26 iulie 2017.

În acest sens, a susținut că contrar prevederilor pct. 2 a ordinului Agenției Apele

Moldovei nr. 393-P din 20 noiembrie 2017, pct. 8.6 a contractului nr. 6 din 26 iulie

2017 încheiat cu Agenția, precum și pct. 131 din Hotărârea Guvernului nr. 743 din

11 iunie 2002 cu privire la salarizarea angajaților din unitățile cu autonomie

financiară, pârâții nejustificat refuză să îi achite compensația în mărime de 6 salarii

medii lunare pentru încetarea contractului de muncă înainte de termen, deși și-au

asumat obligația respectivă în mod expres.

Mai mult ca atât, a specificat că, în vederea soluționării pe cale amiabilă, în

adresa ÎS ,,Direcția Bazinieră de Gospodărie a Apelor”, la 27 decembrie 2017, a

înaintat cerere prealabilă prin care a solicitat achitarea plăților salariale cuvenite

menționate în ordinul Agenției nr. 393-P din 20 noiembrie 2017 în termen de 3 zile,

avertizând despre o eventuală adresare în instanța de judecată.

Concomitent, a relevat că prin răspunsul nr. 1/02-04 din 12 ianuarie 2018, ÎS

,,Direcția Bazinieră de Gospodărie a Apelor” a declarat că refuză în executarea

obligației contractuale și legale, menționând că plata compensației în mărime de 6

salarii medii lunare pentru încetarea contractului de muncă înainte de termen este

neîntemeiată.

Astfel, a declarat că, la 22 ianuarie 2018, s-a adresat Agenției Apele Moldovei

cu solicitarea de a respecta, ca angajator, obligațiile contractuale asumate și a

întreprinde măsurile necesare în vederea achitării plăților cuvenite, stabilite prin

contract și ordinul său, însă, până în prezent cererea a rămas nesoluționată.

A considerat că pârâții, în mod ilegal și nejustificat, refuză să îi respecte

drepturile salariale care rezultă atât din prevederile contractuale, cât și cele legale,

mai mult, administratorul ÎS ,,Direcția Bazinieră de Gospodărie a Apelor”, Vasile

Grama, a declarat expres prin răspunsul din 12 ianuarie 2018 că nu va achita plata

compensației prevăzută în ordinul Agenției (a angajatorului său), fapt ce denotă un

comportament abuziv, samavolnic, o indiferență și o sfidare a prevederilor legale.

A afirmat reclamantul că Agenția „Apele Moldovei”, ca angajator și fondator al

ÎS ,,Direcția Bazinieră de Gospodărie a Apelor”, a manifestat voință la încheierea

contractului, astfel și-a asumat anumite obligații, inclusiv prin propriul ordin, nu a

contracarat abuzurile admise de administrația ÎS ,,Direcția Bazinieră de Gospodărie

a Apelor”.

A susținut că, de la Agenția „Apele Moldovei” și ÎS ,,Direcția Bazinieră de

Gospodărie a Apelor” urmează să fie dispusă încasarea, în mod solidar, a

compensației în mărime de 6 salarii medii lunare pentru încetarea contractului de

muncă înainte de termen, ce constituie 92 400 lei. Totodată, a invocat că datorită

2

comportamentului abuziv și discriminatoriu față de el din partea pârâților și

ignorarea de către acești a drepturilor sale legale, s-a simțit umilit și discriminat.

La fel, a remarcat că angajatorul la restabilirea în funcție a fostului administrator

al ÎS ,,Direcția Bazinieră de Gospodărie a Apelor” nu a întreprins careva măsuri în

vederea asigurării dreptului la muncă, neavând un loc de muncă stabil și venituri

salariale stabile. Ba mai mult, a declarat că, despre faptul încetării raporturilor de

muncă nu a fost preavizat în modul stabilit.

Prin urmare, a susținut reclamantul că o astfel de atitudine i-a creat un stres

psihologic, un disconfort emoțional și depresie, deoarece a rămas brusc atât fără un

loc de muncă, cât și fără remunerația care i se cuvine în mod legal, fiindu-i provocat

un prejudiciu moral care îl estimează la 50 000 lei, suma respectivă o consideră

echitabilă în raport cu suferințele provocate, fapt pentru care urmează a fi încasată

în mod solidar de la pârâți.

În temeiul prevederilor art. 330 alin. (2) din Codul muncii, a invocat că în caz de

reținere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizației de concediu

(art.117), a plăților în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăți (art.123, 124, 127,

139, 186, art. 225 alin. 3 (8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc

suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0,3 la sută din suma neplătită în termen.

Astfel, a apreciat că în conformitate cu prevederile legale menționate, urmează de la

pârâți a fi încasată, în mod solidar, și plata suplimentară pentru fiecare zi de

întârziere ceea ce constituie 22 453 lei.

Mai mult, reclamantul a declarat că potrivit pct. 8.6 al contractului nr. 9 din 26

iulie 2017 în caz de încetare a prezentului contract în baza ordinului (dispoziției,

deciziei, hotărârii) fondatorului (art. 263 Codul muncii), în lipsa unor acțiuni sau

inacțiuni culpabile, administratorul este în scris cu o lună înainte și i se plătește o

compensație pentru încetarea contractului înainte de termen în mărime de 6 salarii

medii lunare.

Totodată, a subliniat că în acord cu pct. 4 a Hotărârii Guvernului nr. 743 din 11

iunie 2002 cu privire la salarizarea angajaților din unitățile cu autonomie financiară

salariul de bază, modul și condițiile salarizare a conducătorilor unităților cu

autonomie financiară (cu excepția celor specificați la punctul 5 al prezentei hotărâri)

se stabilește de către organele împuternicite să numească aceste persoane și se

fixează în contractul încheiat între părți. Or, conform pct. 131 a hotărârii menționate

în caz de încetare a contractului individual de muncă încheiat cu conducătorul

unității în baza ordinului (dispoziției, deciziei, hotărârii) organului abilitat, în lipsa

unor acțiuni sau inacțiuni culpabile, conducătorului i se plătește o compensație

pentru încetarea contractului individual de muncă înainte de termen, în mărimea

prevăzută de contract, dar nu mai mică decât 3 și nu mai mare decât 6 salarii medii.

Prin urmare, reclamantul a solicitat încasarea, în mod solidar, din contul

Agenției Apele Moldovei și ÎS ,,Direcția Bazinieră de Gospodărie a Apelor” a sumei

de 92 400 lei, cu titlu de compensație pentru încetarea contractului individual de

muncă înainte de termen, echivalentă cu șase salarii medii lunare ale salariatului, a

sumei de 22 453 lei, cu titlu de plată suplimentară pentru fiecare zi de întârziere în

mărime de 0,3 % din suma neplătită în termen, a sumei de 50 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral, cât și a cheltuielilor de judecată ce urmează a fi suportate pe

marginea examinării prezentei cereri.

3

Pe parcursul judecării cauzei, Arcadii Calaraș a înaintat cerere de chemare în

judecată concretizată către Agenția „Apele Moldovei” și ÎS ,,Direcția Bazinieră de

Gospodărie a Apelor”, intervenient accesoriu Agenția Proprietății Publice, prin care

a solicitat suplimentar, încasarea, în mod solidar, din contul Agenției Apele

Moldovei și ÎS ,,Direcția Bazinieră de Gospodărie a Apelor” a sumei de 133 887 lei,

cu titlu de plată suplimentară pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 0,3 % din

suma neplătită în termen (f.d.80-81, vol. I).

Prin hotărârea din 24 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a

admis parțial acțiunea. S-a încasat din contul Întreprinderii de Stat ,,Direcția

Bazinieră de Gospodărie a Apelor” în beneficiul lui Calaraș Arcadii suma de 69 300

lei, cu titlu de compensație pentru încetarea contractului individual de muncă înainte

de termen, echivalentă cu șase salarii medii lunare ale salariatului. S-a încasat din

contul Întreprinderii de Stat ,,Direcția Bazinieră de Gospodărie a Apelor”, în

beneficiul lui Calaraș Arcadii, suma de 116 424 lei; s-a încasat din contul

Întreprinderii de Stat ,,Direcția Bazinieră de Gospodărie a Apelor”, în beneficiul

statului suma de 5 571,72 lei, cu titlu de taxă de stat.

În rest, pretențiile înaintate de Calaraș Arcadii către Agenția „Apele Moldovei”

și Întreprinderea de Stat ,,Direcția Bazinieră de Gospodărie a Apelor”, intervenient

accesoriu Agenția Proprietății Publice cu privire la încasarea compensației pentru

încetarea contractului de muncă, sumei, repararea prejudiciului moral cauzat și

încasarea cheltuielilor de judecată, s-au respins ca fiind neîntemeiate. S-a respins

pretenția formulată de Întreprinderea de Stat ,,Direcția Bazinieră de Gospodărie a

Apelor” către Calaraș Arcadii cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată

suportate pentru asistență juridică, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

apelurile declarate de Arcadii Călăraș și de Întreprinderea de Stat ,,Direcția

Bazinieră de Gospodărie a Apelor”, reprezentată de avocatul Mihail Balaban. S-a

casat hotărârea din 24 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în partea

respingerii cererii reclamantului privind compensarea cheltuielilor pentru asistența

juridică, în partea încasării compensației pentru încetarea contractului individual de

muncă, penalității de întîrziere și a taxei de stat și în această parte s-a emis o nouă

hotărîre, după cum urmează: S-a admis parțial cererea lui Calaraș Arcadii privind

încasarea compensației pentru încetarea contractului individual de muncă, penalității

de întîrziere și compensarea cheltuielilor pentru asistența juridică. S-a încasat de la

ÎS „Direcția Bazinieră de Gospodărire a Apelor” în beneficiul lui Calaraș Arcadii

compensația pentru încetarea contractului individual de muncă în sumă de 62541,32

lei, penalitatea de întîrziere în sumă de 105069,41 lei, cheltuielile pentru asistența

juridică în sumă de 7000 lei. În rest cererea s-a respins, iar hotărârea s-a menținut.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat dispozițiile art. 1 alin. (2) și

alin. (4) din Legea cu privire la întreprindere de stat, nr. 146 din 16 iuie 1994, întrucât

raportul juridic litigios este guvernat de această lege, motiv pentru care instanța de

apel conchide că întreprinderea de stat răspunde pentru obligațiunile sale, iar,

fondatorul nu poartă nici o răspundere pentru obligațiunile întreprinderii pe care a

înființat-o, mai mult, obligațiunile întreprinderii înglobează și obligația de achitare

a drepturilor salariale ale angajaților săi.

Astfel, instanța de apel a relatat că în aceste condiții, nu pot fi reținute

argumentele apelantului Calaraș Arcadii precum că instanța de fond în mod

4

neîntemeiat a exonerat Agenția „Apele Moldovei” de la achitarea plăților salariale

restante.

La fel, cu referire la pretenția privind încasarea penalității de întârziere în

mărime de 133 887 lei cât și a sumei de 22 453 lei, cu titlu de plată suplimentară

pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 0,3 % din suma neplătită în termen,

instanța de apel a notat că prima instanță corect a conchis în privința temeinicei

acestei pretenții, stabilind că sunt pretenții conexe, însă eronat a dispus încasarea

penalității în mărime de 116 424 lei.

Pornind de la prevederile art. 330 alin. (2) Codul muncii, în caz de reținere, din

vina angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizației de concediu (art.117), a

plăților în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăți (art.123, 124, 127, 139, 186,

art.225 alin.(8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru

fiecare zi de întârziere, 0,3 la sută din suma neplătită în termen.

În consecință, fiind stabilit cu certitudine refuzul neîntemeiat al ÎS ,,Direcția

Bazinieră de Gospodărie a Apelor” în vederea achitării compensației cuvenite

salariatului, prin urmare, se atestă necesitatea încasării sumei calculate în cuantum

de 0,3 la sută din suma neplătită în termen, respectiv această sumă urmează a fi

calculată după formula expres stabilită de legiuitor în art. 330 alin. (2) Codul muncii,

la caz, 0,3% x 62 541,32 lei (suma compensației încasate) x 560 zile de întârziere =

105 069,41 lei.

Instanța de apel a menționat că nu pot fi reținute criticele apelantului ÎS

„Direcția Bazinieră de Gospodărire a Apelor” cu privire la faptul că, la caz a fost

omis termenul de prescripție stabilit de art. 268 lit. a) Cod civil pentru înaintarea

pretenției cu privire la încasarea penalității de întârziere, deoarece prevederile

acestui articol sunt inaplicabile speței.

Cu referire la pretenția privind încasarea sumei de 50 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral, instanța de apel a conchis că, în această parte, hotărârea primei

instanțe urmează a fi menținută, având în vedere că la caz, cu certitudine s-a stabilit

că Calaraș Arcadii nu s-a conformat dispozițiilor art. 118 alin.(1) CPC, respectiv în

cazul de față nu a fost demonstrată cauzarea prejudiciului moral.

Instanța de apel a menționat că, ținând cont că, Calaraș Arcadii la judecarea

cauzei a fost reprezentat de avocatul Iovu Tatiana, a avut câștig de cauză, prin

urmare, cerința privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică este justificată.

La 16 decembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal Întreprinderea de Stat

,,Direcția Bazinieră de Gospodărie a Apelor”, reprezentată de avocatul Mihail

Balaban a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii integral.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul adoptat

rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic

litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului, mai mult ca atît instanța de apel a

examinat superficial cauza și nu și-a motivat soluția sa.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 13 octombrie 2020

și a expediat copia deciziei participanților la proces la 14 noiembrie 2020 (f.d.118),

5

însă, la materialele dosarului nu este anexată dovada de recepeționare a deciziei

recurate. Prin urmare, cererea de recurs declarată la 16 decembrie 2020, se consideră

depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 13 ianuarie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a

înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii acesteia.

La 20 ianuarie 2021 Agenția Apele Moldovei și Agenția Proprietății Publice au

recepționat copia recursului depus de Întreprinderea de Stat ,,Direcția Bazinieră de

Gospodărie a Apelor”, reprezentată de avocatul Mihail Balaban (f.d.132-133).

Prin referința depusă la 10 februarie 2021 Agenția Apele Moldovei a solicitat

admiterea recursului depus de Întreprinderea de Stat ,,Direcția Bazinieră de

Gospodărie a Apelor”, reprezentată de avocatul Mihail Balaban, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotârâri de

respingere integrală a acțiunii depusă de Arcadii Călărași.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

6

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Întreprinderea de Stat ,,Direcția Bazinieră de

Gospodărie a Apelor”, reprezentată de avocatul Mihail Balaban.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Întreprinderea de Stat ,,Direcția Bazinieră de Gospodărie

a Apelor”, reprezentată de avocatul Mihail Balaban se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

7