2rac-113/20 — Încasarea datoriei

Dosarul nr.2rac-113/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător: V. Martînenco

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: A. Danilov, I. Secrieru, Iu. Cotruță

ÎNCHEIERE

17 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de SA „Apă Canal Chișinău”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SA ,,Apă Canal Chișinău”

către APLP nr. 54/203, intervenient accesoriu ÎM ,,Infocom”, cu privire la încasarea

datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 13 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de SA „Apă Canal Chișinău” și menținută hotărârea din 28

februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care acțiunea a fost admisă

parțial,

c o n s t a t ă:

La 22 februarie 2018, SA ,,Apă Canal Chișinău” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva APLP nr. 54/203, cu privire la încasarea datoriei în sumă de

3 851 353,25 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată sub forma taxei de stat în

cuantum de 50 000 de lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 27 decembrie 2002, între reclamant și pârât

a fost încheiat contractul privind livrarea apei și recepționarea apelor uzate nr. 55-

0009-01/33.

Potrivit pct. 3.1 – 3.2 ale contractului menționat, reclamantul este obligat să

aprovizioneze cu apă și recepționarea apelor uzate, iar pârâtul este obligat să achite

costul apei consumate și costul pentru evacuarea apelor uzate în termenele stabilite în

facturile emise conform tarifelor fixate.

Volumul de apă consumat și a apelor uzate se efectuează potrivit pct. 4.1 din

contractul vizat, în baza datelor înregistrate de contoarele instalate la branșamentele

blocurilor locative gestionate de pârât și fixate în cartelele de evidență.

În rezultatul neexecutării obligațiilor contractuale, pârâtul a format o datorie față

de reclamant în sumă de 3 851 353,25 de lei, pentru perioada din decembrie 2002-

februarie 2018.

Astfel, în scopul soluționării litigiului pe cale extrajudiciară, a expediat în adresa

pârâtului reclamația nr. 11.05-08/23434 din 11 ianuarie 2018, care a rămas fără

răspuns.

Prin urmare, întemeindu-și acțiunea în baza art. 512, 514, 572, 617, 667, 668,

970 Cod civil și art. 25 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală,

reclamantul a solicitat încasarea din contul pârâtului a sumei de 3 851 353,25 de lei

pentru serviciile prestate, pentru perioada din decembrie 2002-februarie 2018 și

compensarea cheltuielilor de judecată în sumă de 50 000 de lei, achitate de reclamant

cu titlu de taxă de stat la depunerea acțiunii.

Prin hotărârea din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat de la APLP nr.54/203 în beneficiul SA ,,Apă

Canal Chișinău” datoria pentru serviciile prestate pentru perioada februarie 2015 -

februarie 2018 în sumă totală de 337 057,79 de lei și suma de 10 111,71 de lei - taxa

de stat proporțional pretenției admise, iar în total suma de 347 169,50 de lei. În rest,

acțiunea s-a respins ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 19 martie 2019, în termen legal,

SA ,,Apă Canal Chișinău” a declarat apel, solicitând casarea parțială a hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 13 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat a

fost respins și s-a menținut hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că apreciază ca fiind întemeiată

concluzia prime instanței cu privire la faptul că datoriile APLP nr.54/203 față de SA

„Apă Canal Chișinău” sunt parțial prescrise și urmează a fi încasate doar datoriile

pentru perioada din februarie 2015 - februarie 2018, în sumă totală de 337 057,79 de

lei, adică 3 ani anterior adresării în instanța de judecată.

Având în vedere prevederile legale ce guvernează prezentul litigiu, coroborate cu

înscrisurile anexate la materialele cauzei, rezultă cert că APLP nr. 54/203 de la

semnarea contratului nu a efectuat acțiuni de achitare a datoriilor acumulate la

serviciile prestate de către SA „Apă Canal Chișinău”, însă achitări au fost efectuate de

către persoane fizice – locuitori ai apartamentelor din blocurile gestionate de către

APLP nr.54/203.

Pe cale de consecință, prin prisma prevederile art. 277 Cod civil (în redacția în

vigoare până la 01.03.2019), instanța de apel conchis că, efectuarea plăților pentru

serviciile prestate de către SA „Apă Canal Chișinău” de către locatarii blocurilor ce se

află în subordinea intimatului, nu pot fi catalogate ca acțiune de recunoaștere a

datoriilor, și nu pot fi opozabile debitorului intimat.

În conexiunea celor relatate, se reține că, prima instanță în mod temeinic și legal

a constatat că acțiunea în partea pretenției privind încasarea datoriei pentru perioada

februarie 2001 – februarie 2015 este tardivă, și a admis parțial acțiunea SA „Apă

Canal Chișinău” cu privire la încasarea din contul APLP nr.54/203 în beneficiul său a

datoriei pentru serviciile prestate pentru perioada februarie 2015 - februarie 2018 în

mărime de 337 057,79 de lei.

Or, suma dată se confirmă prin actul de control a datoriilor APLP nr. 54/203 din

13.02.2018, sumă care, de altfel, nu a fost contestată de APLP nr. 54/203.

La 10.02.2020, SA „Apă Canal Chișinău” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat în

mod eronat legea.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere integrală a

acțiunii.

La 09.06.2020, APLP 54/203 a depus referință la cererea de recurs prin care a

solicitat ca recursul declarat să fie considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 13

noiembrie 2019 și comunicată participanților la proces la 10 decembrie 2019 (f. d.

128), recursul a fost declarat la 10 februarie 2020, fiind recepționat la 12.12.2019.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul

împotriva deciziei din 13 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către SA

„Apă Canal Chișinău”, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de SA „Apă Canal Chișinău”, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului

de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a

criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în

cererea de recurs depusă de către SA „Apă Canal Chișinău”.

Astfel, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SA „Apă Canal Chișinău”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru