2rac-19/20 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-454/2019

2rac-19/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud: V. Martînenco)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Budăi, I. Cimpoi, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

22 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni „Apă-

Canal Chișinău”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” împotriva Asociației Proprietarilor de Locuințe

Privatizate nr. 54/255 COOP cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 01 februarie 2018, SA „Apă-Canal Chișinău” a depus o cerere de chemare

în judecată împotriva APLP nr. 54/255 COOP cu privire la încasarea datoriei și

cheltuielilor de judecată.

În susținerea acțiunii a indicat că în data de 12 octombrie 1999, SA „Apă-

Canal Chișinău” și APLP nr. 54/255 COOP au încheiat contractul privind livrarea

apei și recepționarea apelor uzate nr. 55-0008-01/33.

A menționat că conform prevederilor pct. 3.1 al Contractului, SA „Apă-Canal

Chișinău” s-a obligat să asigure aprovizionarea cu apă și recepționarea apelor

uzate, iar APLP nr. 54/255 COOP, conform pct. 3.2 din Contract s-a obligat de a

achita costul apei consumate și evacuarea apelor uzate în termenele stabilite în

facturile emise conform tarifelor fixate.

Reclamanta a relevă că volumul de apă consumat și a apelor uzate se

efectuează conform pct. 4.1 din Contract, în baza datelor înregistrate de contoarele

instalate la branșamentele blocurilor locative gestionate de APLP nr. 54/255 COOP

și fixate în cartelele de evidență.

A indicat că în rezultatul neexecutării obligațiunilor contractuale, APLP nr.

54/255 COOP a format o datorie debitorială față de SA „Apă-Canal Chișinău” în

sumă de 3 391 950,89 de lei pentru perioada: februarie 2001 – noiembrie 2017.

Reclamanta a afirmat că în scopul redresării acestui litigiu, pârâtului i-a fost

expediată prin intermediul unei scrisori recomandate reclamația nr. 1.5-08/2343

din 11 ianuarie 2018, la care nu am primit răspuns, astfel, pârâtul a manifestat o

atitudine iresponsabilă, neexecutându-și corespunzător clauzele contractului, și

obligațiunile asumate.

1

SA „Apă-Canal Chișinău” a solicitat încasarea de la APLP nr. 54/255 COOP

a datoriei în mărime de 3 391 950,89 de lei și a cheltuielilor de judecată în mărime

de 50 000 de lei.

Prin hotărârea din 07 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

s-a admis parțial acțiunea; s-a încasat de la APLP nr. 54/255 COOP în beneficiul

SA ,,Apă-Canal Chișinău” datoria pentru serviciile prestate pentru perioada

noiembrie 2014 - noiembrie 2017 în sumă totală de 466 977,87 de lei și suma de 14

009,33 lei, cu titlu de taxă de stat, proporțional pretenției admise, iar în total suma

de 480 987,20 de lei. În rest acțiunea s-a respins ca fiind depusă cu omiterea

termenului de prescripție.

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 02 ianuarie 2019, SA

„Apă-Canal Chișinău” a declarat apel împotriva acesteia și a solicitat casarea

parțială a hotărârii, în partea respingerii pretențiilor și emiterea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de SA „Apă-Canal Chișinău” și a fost menținută hotărârea din 07

decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 267, 271, 272, 277, 512, 514, 530, 572

Cod civil, instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiat apelul declarat,

concluzionând în sensul menținerii hotărârii primei instanțe.

Instanța de apel, a remarcat că reclamanta a depus acțiunea instanței de

judecată în data de 01 februarie 2018, prin care a solicitat încasarea pe cale

judiciară a datoriei pentru livrarea apei și recepționarea apelor uzate în sumă de

3391950,89 de lei, datorie formată în perioada cuprinsă între februarie 2001 -

noiembrie 2017, or, în fața instanței de fond, la fel ca și în apel, pârâta nu a

recunoscut acțiunea și a invocat scurgerea termenului de prescripție.

Colegiul a conchis că prima instanță just a dispus admiterea parțială a acțiunii

și încasarea datoriei pentru serviciile prestate pentru perioada noiembrie 2014 -

noiembrie 2017, deoarece reclamanta-apelantă a depus acțiunea cu omiterea

termenului de prescripție extinctivă la adresarea cererii de chemare în judecată.

Totodată, instanța de apel a punctat că reclamanta-apelantă nu a prezentat

probe, care ar demonstra întrunirea condițiilor prevăzute la art. 274 Cod civil,

privind suspendarea termenului de prescripție și, în special, a eșuat în a indicat la

fapte privind existența cazurilor în care debitorul a săvârșit acțiuni din care rezultă

că recunoaște datoria și care să justifice întreruperea cursului prescripției

extinctive, în sensul art. 277 alin. (1) lit. b) Cod civil.

Colegiul a remarcat că la vizualizarea calculelor indicate în actul de control a

datoriilor, în rubrica „credit” - beneficiar, este cert că apelanta nu a efectuat nici o

plată pentru livrarea apei și recepționarea apelor uzate.

Reieșind din raportul obligațional existent între părți, ținând cont de

împrejurările de fapt stabilite și cererea pârâtei-intimate de aplicare a prescripției

extinctive, cerere susținută și în cadrul examinării cauzei în apel, care a curs în

favoarea ei, și că reclamanta neîntemeiat a omis termenul de prescripție, instanța

de apel a considerat că prima instanță just a aplicat prescripția extinctivă și a

respins acțiunea reclamantei în partea încasării sumelor datorate de pârâta APLP

nr. 54/255 COOP pentru perioada februarie 2001 - noiembrie 2014, în mărime de

2924973,02 lei, ca fiind tardivă.

2

Instanța de apel, a remarcat că prima instanță just a conchis și că efectuarea

plăților pentru serviciile prestate de reclamant, de către locatarii blocurilor ce se

află în subordinea pârâtului, nu pot fi catalogate ca acțiune de recunoaștere a

datoriilor, și nu pot fi opozabile debitorului pârât.

La 07 octombrie 2019, SA „Apă-Canal Chișinău” a declarat recurs și a

solicitat casarea deciziei instanței de apel și hotărârilor primei instanțe cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii și încasare a

cheltuielilor de judecată suportate în instanța de apel și instanța de recurs.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată au aplicat eronat și

a încălcat normele de drept material și procedural, ceea ce a dus la soluționarea

greșită a cauzei, au fost apreciate arbitrar probele, iar erorile comise au dus la

emiterea unor soluții greșite.

Recurenta a mai indicat în susținerea cererii, argumente de fapt și de drept

similare celor expuse pe parcursul examinării cauzei în instanțele de judecată

ierarhic inferioare.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 06 iunie 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

motivate prin scrisoarea de însoțire din 30 iulie 2019 (f.d. 121), însă lipsește

dovada recepționării acesteia de către recurentă.

Astfel, recursul declarat la 07 octombrie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de SA „Apă-Canal Chișinău”,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Apă-Canal Chișinău” nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

3

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de SA „Apă-Canal Chișinău”, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Apă-

Canal Chișinău”, împotriva deciziei din 06 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

4