2rac-114/20 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-114/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: I. Dutca)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton, V. Cotorobai, I. Țurcan)

Î N C H E I E R E

15 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Întreprinderea Mixtă

„Glass Container Company” Societate pe Acțiuni și de Societatea pe Acțiuni „Apă-

Canal Chișinău”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Apă-Canal Chișinău” împotriva Întreprinderii Mixte „Glass Container

Company” Societate pe Acțiuni cu privire la încasarea datoriei, penalității și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 28 iunie 2018, SA „Apă-Canal Chișinău” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎM „Glass Container Company” SA cu privire la încasarea

datoriei, penalității și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la 30 iunie 1999, SA „Apă-Canal Chișinău”

și ÎM „Glass Container Company” SA au încheiat contractul pentru livrarea apei și

recepționarea apelor uzate nr. 5-65 5-33.

A specificat că conform prevederilor pct. 3.1.1. al Contractului vizat, SA

„Apă-Canal Chișinău” a fost obligată să asigure aprovizionarea cu apă a clientului

și pct. 3.1.3. de a recepționa în rețeaua de canalizare apele uzate ce corespund

normativelor concentrației maxim-admisibile a substanțelor poluante, reglementate

de regulile de recepționare a apelor uzate industriale în sistemul de canalizare, al

mun. Chișinău și alte documente normative.

Mai mult, în conformitate cu pct. 3.2.3 din contract, pârâtul își asumă

obligația de a nu depăși normativele concentrației maxim-admisibile de populare a

apelor uzate la scurgerea în sistemul municipal de canalizare stabilite, conform

regulilor de recepționare a apelor industriale în sistemul de canalizare din mun.

Chișinău.

Pct.5.4. al contractului stabilește că SA „Apă-Canal Chișinău” vă aplica plată

majorată în caz de depășiri a concentrației maxim-admisibile a populaților în apele

evacuate, conform actelor legislative în vigoare.

1

Reclamanta a menționat că pentru perioada din iunie 2017 – mai 2018,

reprezentantul SA „Apă-Canal Chișinău” a prelevat probe de ape uzate la adresa

pârâtului, fiind întocmite în acest sens procese-verbale de prelevare a probelor de

ape uzate din căminul de control.

A relevat că în urma efectuării analizelor a apelor uzate deversate de ÎM

„Glass Container Company” SA au fost depistate depășiri al concentrațiilor

maxim-admisibile (CMA).

Astfel, prin prisma prevederilor pct. 5.4 al contractului nr. 5-655-33 din 30

iunie 1999, a fost aplicată plată majorată în caz de depășiri a concentrației maxim-

admisibile a poluanților în apele evacuate.

De asemenea, a indicat că ca rezultat al neexecutării obligațiunilor

contractuale ÎM „Glass Container Company” SA a acumulat o datorie fată de SA

„Apă-Canal Chișinău” pentru depășirea concentrațiilor maxim-admisibile, în

mărime de 1 800 701,63 lei și o penalitate în mărime de 207 793,54 de lei,

calculată conform pct. 5.2. al contractului, pentru perioada din iunie 2017 – mai

2018, iar în total, datoria constituie 2 008 495,17 de lei.

Totodată, reclamanta a relatat că pentru soluționarea litigiului pe cale

extrajudiciară la 25 aprilie 2018, SA „Apă-Canal Chișinău” s-a adresat către pârât

cu reclamație nr. 01- 847, la care nu a primit răspuns.

SA „Apă-Canal Chișinău” a solicitat încasarea în beneficiul său de la ÎM

„Glass Container Company” SA a sumei datorate în mărime de 1 800 701, 63 lei, a

penalității în sumă de 207 793,54 de lei, iar în total suma de 2 008 495,17 de lei și

compensarea cheltuielilor de judecată pentru achitarea taxei de stat în mărime de

50 000 de lei.

Prin hotărârea din 14 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

cererea de chemare în judecată depusă de SA „Apă-Canal Chișinău” a fost

respinsă.

Invocând netemeinicia hotărârii prime instanțe, la 10 iulie 2019, SA „Apă-

Canal Chișinău” a declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia și emiterea

unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

apelul declarat de SA “Apă-Canal Chișinău”. S-a casat hotărârea din 14 iunie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă, la cererea de chemare în

judecată depusă de SA „Apă-Canal Chișinău” împotriva ÎM „Glass Container

Company” SA cu privire la încasarea datoriei, penalității și compensarea

cheltuielilor de judecată și s-a pronunțat o nouă hotărâre în formă de încheiere, prin

care: Cererea de chemare în judecată depusă de SA „Apă-Canal Chișinău”

împotriva ÎM „Glass Container Company” SA cu privire la încasarea datoriei,

penalității și compensarea cheltuielilor de judecată s-a scos de pe rol.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, prin prisma art. 10, 11, 55, 59-61, 66,

67, 259 din Codul civil, art. 60, 75, 81, 267 din Codul de procedură civilă, a

constat că prima instanța a concluzionat greșit de a respinge acțiunea înaintată.

La caz, Colegiul a menționat că cererea de chemare în judecată a fost semnată

din numele SA „Apă-Canal Chișinău” de către Bejan Viorel, director comercial, la

care a fost anexată procura nr. 01-1097 din 31 mai 2018, semnată de Valeriu

Meșca, director general, precum și procura semnată de acesta nr. 01-1042 din 28

mai 2018, eliberată pe numele Luciei Gavriliuc, indicată ca fiind persoana care a

întocmit acțiunea și a autentificat anexele la aceasta.

2

Or, prin prisma normelor enunțate supra, instanța de apel a dedus, lipsa

împuternicirilor acordate directorului comercial Bejan Viorel, prin procura semnată

de Meșca Valeriu, deținătorul funcției de administrator al SA „Apă-Canal

Chișinău” conform extrasului din Registrul persoanelor juridice nr. 385865 din 23

mai 2018, de a depune cererea de chemare în judecată, concluzionând că în cazul

dat acțiunea a fost depusă de o persoană neîmputernicită în contextul prezumției că

semnatarul acesteia este și deponentul acțiunii.

Din aceste considerente Colegiul a constatat întrunirea în speță a temeiurilor

legale pentru scoaterea cererii de chemare în judecată de pe rol în baza normei

procedurale citate.

De altfel, Colegiul a învederat că sarcina probării realizării întocmai a

exigențelor legale ce reglementează depunerea acțiunii în instanța de judecată

aparține deponentului acesteia, iar omisiunea de a executa această obligație

instituie consecințele prevăzute de Lege în calitate de sancțiune procedurală

instituită de art. 10 Cod de procedură civilă, coroborată cu art. 267 lit. c) Cod de

procedură civilă, instanța având obligația de a pune în aplicare aceste norme

indiferent de argumentele invocate de apelant.

La 11 februarie 2020, ÎM „Glass Container Company” SA a declarat recurs,

prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a interpretat în mod

eronat legea, aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată, totodată a aplicat la

judecarea cauzei o prezumție neîntemeiată pe probe și a apreciat arbitrar probele

din dosar, fapt care a dus la soluționarea greșită a cauzei, cât și la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

La 28 februarie 2020, SA „Apă-Canal Chișinău” a depus cerere de recurs,

prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel eronat a interpretat legea,

concluzionând că acțiunea a fost depusă de o persoană neîmputernicită

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 12 decembrie 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

motivate prin scrisoarea de însoțire din 02 ianuarie 2020 (f.d. 218, Vol. II), or, la

actele cauzei nu se regăsește dovada recepționării acesteia de către recurenți.

Astfel, recursurile declarate la 11 februarie 2020 și la 28 februarie 2020, sunt

în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 06 mai 2020, prin scrisoarea de însoțire nr. 2rac-114/2020, Curtea

Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia cererii de recurs cu

3

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data

recepționării (f.d. 29, Vol. III).

Conform avizului de recepție, intimații au recepționat scrisoarea la data de 11

și 15 mai 2020, fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d. 30-31, Vol. III) și la 03

iunie 2020 ÎM „Glass Container Company” SA a depus referință, prin care a

solicitat admiterea parțială a recursului declarat de SA „Apă-Canal Chișinău” cu

casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de ÎM „Glass Container

Company” SA și de SA „Apă-Canal Chișinău”, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursurile ca inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de ÎM „Glass Container

Company” SA și de SA „Apă-Canal Chișinău” nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

4

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursurile declarate de ÎM „Glass Container Company” SA și de SA

„Apă-Canal Chișinău”, ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Întreprinderea Mixtă „Glass

Container Company” Societate pe Acțiuni și de Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal

Chișinău”, împotriva deciziei din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5