2rac-56/21 — încasarea datoriei

2rac-56/21 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-56/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Ciubotaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Muruianu, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

07 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea pe acțiuni „Apă-Canal Chișinău”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea

pe acțiuni „Apă-Canal Chișinău” împotriva Asociației de coproprietari în

condominiu nr. 55/249 cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 08 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Societatea pe acțiuni „Apă-Canal Chișinău” și

a fost menținută hotărârea din 11 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru,

constată:

La 24 octombrie 2018 SA „Apă-Canal Chișinău” a depus cerere de chemare

în judecată împotriva ACC nr. 55/249 cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 31 martie 2015, între SA

„Apă-Canal Chișinău” și ACC nr. 55/249 a fost încheiat contractul de furnizare a

serviciilor de alimentare cu apă și recepționare a apelor uzate nr. 55-0164-01.

A menționat că, conform pct. 3.2.1 din contractul enunțat, SA „Apă-Canal

Chișinău” s-a obligat să furnizeze serviciile de alimentare cu apă și canalizare,

conform prevederilor contractului și actelor normative în vigoare, blocurilor locative

gestionate de către ACC nr. 55/249, iar conform pct. 4.2.1. din contract, ACC

nr.55/249 s-a obligat să achite integral și în termenul stabilit facturile emise de

operator.

A susținut că, volumul consumului de apă potabilă și cel al apelor uzate

evacuate se determină conform pct. 5.1 din contract, în baza datelor înregistrate de

contoarele instalate la branșamentele blocurilor locative gestionate de către ACC

nr.55/249 și fixate în cartelele de evidență.

A afirmat că, conform pct. 6.7 din contract, datoria consumatorului la 01

ianuarie 2015 constituie 689056,99 de lei, iar consumatorul este obligat să achite

1

datoria în termen de 30 de zile din data semnării prezentului contract.

A notat că, urmare a neexecutării obligațiunilor contractuale, ACC nr. 55/249

a format o datorie față de SA „Apă-Canal Chișinău” în sumă de 859073,16 lei pentru

perioada martie 2015 - septembrie 2018.

A relatat că, în scopul evitării unui litigiu, a expediat în adresa ACC nr.55/249,

prin intermediul scrisorilor recomandate, reclamațiile nr. 05/4.1-06.5951 din 13

septembrie 2018, prin care a solicitat achitarea datoriei, însă acestea au rămas fără

executare.

A solicitat încasarea de la ACC nr. 55/249 a datoriei în sumă de 859073,16 lei

și a taxei de stat în sumă de 25772,20 de lei.

Prin hotărârea din 11 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de către SA „Apă-Canal Chișinău” a fost respinsă ca fiind depusă

tardiv și ca neîntemeiată. Au fost încasate din contul SA „Apă-Canal Chișinău” în

beneficiul ACC nr. 55/249 cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3050 de lei.

La 21 ianuarie 2020 SA „Apă-Canal Chișinău” a declarat apel nemotivat, iar

la 04 august 2020 a declarat apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitând repunerea în termen și admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe

și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii, cu încasarea de la

intimat a taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de

25772,20 de lei și a taxei de stat la depunerea cererii de apel în mărime de 19329,15

lei.

Prin încheierea din 24 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost

admisă cererea depusă de către SA „Apă-Canal Chișinău” cu privire la repunerea în

termenul legal a apelului și a fost repusă SA „Apă-Canal Chișinău” în termenul legal

de declarare a apelului.

Prin decizia din 08 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către SA „Apă-Canal Chișinău” și a fost menținută hotărârea

primei instanțe.

Instanța de apel a notat că, în pct. 6.7 din contractul de furnizare a serviciilor

de alimentare cu apă și recepționare a apelor uzate nr. 55-0164-01 din 31 martie

2015, părțile au stabilit că, datoria consumatorului la 01 ianuarie 2015 constituie

689056,99 lei. Consumatorul este obligat să achite datoria în termen de 30 zile din

data semnării prezentului contract. Astfel, reieșind din faptul că, părțile au semnat

contractul la 31 martie 2015, termenul de achitare benevolă a datoriei în mărime de

689056,99 de lei de către ACC nr. 55/249 a expirat la 30 aprilie 2015. Prin urmare,

conform art. 267 alin. (1) din Codul civil, termenul în interiorul căruia SA „Apă-

Canal Chișinău” putea să-și apere dreptul încălcat, pe calea intentării unei acțiuni în

instanța de judecată, a expirat la 01 mai 2018. Cu toate acestea, SA „Apă-Canal

Chișinău” a depus acțiunea în instanță împotriva ACC nr. 55/249 la 24 octombrie

2018 (f. d. 5-7, vol. I). Iar, pe parcursul examinării cauzei în fond, ACC nr. 55/249

a invocat curgea prescripției în favoarea sa (f. d. 68, vol. I) și, astfel, prima instanță

justificat a conchis că, acțiunea în partea încasării datoriei în sumă de 689056,99 de

lei este tardivă și corect a fost respinsă în această parte ca fiind depusă tardiv.

În acest sens, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiat argumentul

apelantului cu privire la faptul că, ACC nr. 55/249 a săvârșit acțiuni de recunoaștere

2

a datoriei, prin efectuarea plăților: în septembrie 2016 suma de 30489,92 de lei din

suma de 26366,11 lei expusă spre plată; în februarie 2017 suma de 25089,41 de lei

din suma de 21624,07 lei expusă spre plată; în iulie 2017 suma de 20980,15 lei din

suma de 20770,67 de lei expusă spre plată; în octombrie 2017 suma de 26410,09 lei

din suma de 26169,12 lei expusă spre plată; în martie 2018 suma de 23038,73 de lei

din suma de 22534,52 de lei expusă spre plată și în iunie 2018 suma de 25280,92 de

lei din suma de 21722,08 lei expusă spre plată.

Instanța de apel a menționat că, reprezentantul apelantei, fiind întrebat de

instanța de apel în cadrul ședinței de judecată, a indicat că, achitările enunțate se

confirmă prin actul de control al achitărilor datoriei, semnat unilateral de către SA

„Apă-Canal Chișinău”, iar de alte înscrisuri, care să confirme plata de către ACC

nr.55/249 a sumelor invocate, SA „Apă-Canal Chișinău” nu dispune. Pe de altă

parte, ACC nr. 55/249 neagă efectuarea achitărilor în contul SA „Apă-Canal

Chișinău”, menționând că, sumele date au fost achitate de locatarii blocului locativ

gestionat de ACC nr. 55/249, în acest sens eliberând și nota informativă nr. 34 din

25 iunie 2019, semnată de administratorul și contabilul-șef al ACC nr. 55/249,

conform căreia din 31 martie 2015 – data semnării contractului între ACC nr. 55/249

și SA „Apă-Canal Chișinău” până în prezent, de pe contul asociației nu s-a efectuat

nici o tranzacție în folosul SA „Apă-Canal Chișinău” (f. d. 88, vol. I).

Totodată, în acest context, instanța de apel a reținut că, deși apelantul pune pe

seama intimatului plata sumelor invocate supra, din extrasul din balanța de verificare

a sumelor achitate de locatarii ACC nr. 55/249 pentru serviciile locativ-comunale

prestate în perioada martie 2015-octombrie 2018, întocmit de ÎM „Infocom” rezultă

că, plățile respective au fost efectuate de locatarii ACC nr. 55/249 (f. d. 38, 39, vol.I).

Într-o altă ordine de idei, instanța de apel apreciază ca fiind întemeiat

raționamentul primei instanțe cu privire la necesitatea respingerii ca fiind

neîntemeiată a pretenției apelantului cu privire la încasarea datoriei pentru perioada

martie 2015-septembrie 2018 în mărime de 170016,17 lei (859073,16 lei (suma

solicitată spre încasare în acțiunea depusă) - 689056,99 de lei (sumă respinsă de

prima instanță ca fiind prescrisă).

Instanța de apel a relevat că, deși apelantul, în actul de verificare a datoriilor

semnat unilateral, a indicat o datorie în mărime de 859073,16 lei, calculul incluzând

perioada martie 2015-septembrie 2018 (f. d. 21-23, vol. I), ÎM „Infocom”, pentru

aceeași perioadă, conform extrasului din balanța de verificare a sumelor achitate de

locatarii ACC nr. 55/249, a indicat o datorie în mărime de 262353,55 de lei (f. d. 38,

39, vol. I), astfel, atestându-se o divergență între sumele datorate. Prin urmare,

pentru verificarea corectitudinii datoriei formate la zi, urma a fi prezentat bilanțul

sumelor achitate de către consumatorii apartamentelor blocurilor locative aflate în

gestiunea ACC nr. 55/249, cu excluderea acestora din actele de evidență contabilă

pe perioada de referință, fapt care nu a fost realizat de către apelant.

Din aceste considerente, instanța de apel nu a reținut ca întemeiat argumentul

apelantului precum că, actul de control a datoriilor din 15 noiembrie 2019, anexat la

materialele dosarului, pentru perioada martie 2015-septembrie 2018, indică detaliat,

pentru fiecare lună, suma înaintată spre plată corespunzător facturilor fiscale și suma

achitată de către intimat. Or, actul enunțat este semnat unilateral de către SA „Apă-

3

Canal Chișinău”, iar datele indicate în acesta diferă de cele prezentate de către ÎM

„Infocom” în extrasul din balanța de verificare a sumelor achitate de locatarii ACC

nr. 55/249, iar o informație privind datoria la zi, SA „Apă-Canal Chișinău” nu a

prezentat.

La 10 decembrie 2020 SA „Apă-Canal Chișinău” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată, contrară circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei.

A menționat că, pct. 6.7 din contractul de furnizare a serviciilor de alimentare

cu apă și recepționare a apelor uzate nr. 55-0164-01 din 31 martie 2015 prevede că,

datoria consumatorului la 01 ianuarie 2015 constituie suma de 689056,99 de lei,

consumatorul fiind obligat să achite datoria în termen de 30 zile din data semnării

contractului. Ca rezultat al neexecutării obligațiunilor contractuale, ACC nr. 55/249

a format o datorie față de SA „Apă-Canal Chișinău” în sumă de 859073,16 lei pentru

perioada martie 2015 – septembrie 2018. Or, la materialele dosarului se regăsesc

facturile fiscale remise în adresa intimatului, care reflectă suma datoriei și care nu

au fost contestate de către ultimul și în cartelele de evidență a volumului de apă

consumat de către ACC nr. 55/249, semnate de către reprezentantul furnizorului și

al consumatorului.

A considerat că, instanța de apel eronat a reținut că, deși recurentul a indicat

în actul de verificare a datoriilor semnat unilateral o datorie în mărime de 859073,16

lei, calculul incluzând perioada martie 2015 – septembrie 2018, ÎM „Infocom”

pentru aceeași perioadă, conform extrasului de verificare a sumelor achitate de către

locatarii ACC nr. 55/249, a indicat o datorie în sumă de 262353,55 de lei, astfel,

atestându-se o divergență între sumele datorate.

A susținut că, din hotărârile judecătorești contestate rezultă că, ÎM „Infocom”

este intermediar de plăți, căruia îi revine sarcina de prelucrare și distribuire a datelor

prezentate de către furnizor și gestionar pentru fiecare cont personal (apartament),

precum și tipărirea și eliberarea bonurilor de plată, colectarea plăților pentru

serviciile facturate fiind pe seama gestionarului fondului locativ. Or, prima instanță

corect a reținut că, în corespundere cu prevederile art. 25 alin. (6) din Legea

serviciilor publice de gospodărire comunală, sumele încasate de către intermediari

la decontări în baza bonurilor de plată perfectate de ei se transferă operatorilor și se

atribuie de către aceștia în contul facturilor expuse spre plată în baza contractelor de

furnizare/prestare a serviciilor publice de gospodărie comunală, încheiate cu

gestionarii fondului locativ. Volumul serviciului facturat în baza contractelor și

nedistribuit spre plată consumatorilor rămâne în seama gestionarului fondului

locativ, care este obligat să-l achite operatorului în mărimea și în termenul prevăzute

în factură.

A afirmat că, diferența înregistrată de contoarele comune instalate la

branșamentul blocurilor locative și sumai indicațiilor contoarelor individuale

prezentate de către consumatorii apartamentelor blocurilor locative aflate în

gestiunea intimatului rămîne în seama gestionarului, fapt care a condus la formarea

datoriei, pe care SA „Apă-Canal Chișinău” o solicită a fi încasată.

4

A relevat că, conform pct. 4.2.12 și 4.2.14 din contractul nr. 55-0164-01 din

31 martie 2015, intimatului îi revine obligația să țină la evidență și deservire

apometrele individuale din apartament și să repartizeze tuturor consumatorilor din

bloc volumul de apă total, înregistrat de contoarele comune instalate la

branșamentele blocului.

A notat că, instanțele judecătorești greșit au menționat că, au solicitat

recurentului prezentarea informației privind cuantumul datoriei la zi, însă acesta nu

a prezentat o asemenea informație. Or, la materialele cauzei se găsește actul de

verificare a datoriilor prezentat la data examinării cauzei în fond, pe cînd în cadrul

examinării apelului, instanța de apel, având competența de a examina cauza în fond,

nu a oferit recurentului posibilitatea de a prezenta documentul solicitat.

Prin notificarea din 12 ianuarie 2021 Curtea Supremă de Justiție a expediat în

adresa intimatului copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței, însă ultimul nu și-a valorificat acest drept și nu a depus

referință (f. d. 11, vol. II).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa participanților la proces copia deciziei contestate la 27 octombrie 2020

(f.d.240, vol. I).

Astfel, recursul declarat la 10 decembrie 2020 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

5

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către SA „Apă-Canal

Chișinău” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către SA „Apă-Canal Chișinău”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către SA „Apă-Canal Chișinău” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

6

dispune:

Recursul declarat de către Societatea pe acțiuni „Apă-Canal Chișinău” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

7