2ra-572/21 — Anularea ordinului de sanctionare, încasarea plătilor salariale

Dosarul nr. 2ra-572/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – M. Frunze

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Guzun, G. Dașchevici, A. Bostan

Î N C H E I E R E

28 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Grib Valentin,

în cauza civilă la cererea înaintată de Grib Valentin către Î.S.

,,Radiocomunicații” cu privire la anularea ordinului nr.119 din 25 aprilie 2016 cu

privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, încasarea prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 04 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Grib Valentin, fiind menținută hotărârea din 13

februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 25 iulie 2016, Grib Valentin a depus o cerere de chemare în judecată către Î.S.

,,Radiocomunicații”, prin care a solicitat anularea ordinului nr.119 din 25 aprilie

2016 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, încasarea prejudiciului moral și

a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin ordinul nr. 119 din 25 aprilie 2016 s-a

dispus aplicarea sancțiunii disciplinare - mustrare, șefului SRTV Cimișlia, d-lui

Valentin Grib. Drept temei de fapt al prezentului ordin, a servit presupunerea că,

Grib Valentin ar fi pătruns ilegal în gospodăria cetățenilor Bumbu Iurie și Bumbu

Svetlana și că Grib Valentin neautorizat a defrișat 15 pomi fructiferi de pe teritoriul

stației și nu a contabilizat și depozitat respectiv masa lemnoasă.

Prin reclamația din 14 iulie 2016, Grib Valentin a solicitat Î.S.

,,Radiocomunicații” anularea Ordinului nr. 119 din 25 aprilie 2016 ca fiind unul

ilegal.

Potrivit reclamantului, la momentul înaintării prezentei cereri în instanța de

judecată, nu a primit niciun răspuns la reclamație din partea pârâtului.

Consideră reclamantul că ordinul nr.119 din 25 aprilie 2016 este ilegal și pasibil

anulării.

Suplimentar reclamantul a menționat că, chiar din materialele ce au servit drept

temei pentru aplicarea sancțiunii disciplinare, rezultă faptul că în ograda casei

1

cetățenilor Bumbu a intrat doar Jitari Oleg, nu și Grib Valentin. Mai mult ca atât,

acest caz a fost examinat și de IP Cimișlia. Astfel, la 10 mai 2016, Procuratura r-lui

Cimișlia a decis de a înceta procesul contravențional în privința lui Grib Valentin

din motivul lipsei faptului contravenției.

În ceea ce privește celălalt temei formal de aplicare a sancțiunii disciplinare,

precum că Grib Valentin a defrișat neautorizat 15 pomi fructiferi de pe teritoriul

întreprinderii și nu a depozitat materialul lemnos obținut, reclamantul a indicat că și

aceste fapte sunt declarative, neprobate și insuficiente pentru a servi drept temei

pentru sancționarea disciplinară.

Astfel, potrivit Dispoziției nr. 212 din 21 iunie 2014 a Directorului General al

Î.S. “Radiotelecomunicații” - „Măsuri de întreținere a teritoriilor subdiviziunilor

întreprinderii”, în sarcina șefilor SRTV s-a pus defrișarea tufarilor, strângerea

vegetației uscate de pe teritoriul SRTV. În acest sens, reclamantul a defrișat câțiva

tufari crescuți sălbatic pe teritoriul SRTV, nu 15 după cum este indicat în ordinul de

sancționare, iar materialul lemnos l-a depozitat pe teritoriul întreprinderii, nu l-a

însușit, lipsind în acest sens vreo hotărâre a organelor de urmărire penală sau a

instanței de judecată.

Respectiv, prin aplicarea nelegitimă a sancțiunii disciplinare, reclamantului i-a

fost cauzat un prejudiu moral, deoarece acesta având o vechime în domeniu respectiv

de 30 ani, este un om stimat și apreciat în localitate, precum și un specialist calificat.

Sancționarea neîntemeiată îi aduce un disconfort psihologic enorm, retrăiri.

Totodată a notat că, aplicarea sancțiunii disciplinare are ca efect și survenirea

consecințelor prevăzute la art. 211 alin. (3) din Codul muncii, conform cărora în

interiorul termenului de valabilitate a sancțiunii disciplinare, salariatului sancționat

nu i se pot aplica stimulările prevăzute la art. 203.

Din considentele enumerate, reclamantul a apreciat prejudiciul moral care i-a fost

cauzat la suma de 5000 lei.

Reieșind din cele expuse, Grib Valentin a solicitat anularea ordinului nr. 119 din

25 aprilie 2016 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, încasarea prejudiciului

moral cauzat prin emiterea ordinului ilegal în sumă de 5000 lei, precum și încasarea

cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 3000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 13 februarie 2020, cererea

de chemare în judecată înaintată de Grib Valentin a fost respinsă.

Prin decizia din 04 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Grib Valentin, fiind menținută hotărârea din 13 februarie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel instanța de apel a conchis că Î.S. „Radiocomunicații”

absolut întemeiat a emis, la 25 aprilie 2016, ordinul nr. 119 cu privire la aplicarea

sancțiunii disciplinare, sub formă de mustrare în privința lui Valentin Grib, șeful

SRTV Cimișlia, în baza art. 206 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, pentru încălcarea

gravă a disciplinei de muncă și anume: prin neîndeplinirea de către Grib Valentin a

obligațiilor conform contractului individual de muncă vizând funcția pe care o

deține, precum și depășirea atribuțiilor de serviciu.

La 17 februarie 2021, Grib Valentin a contestat cu recurs decizia din 04

noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

2

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar s-au indicat circumstanțe și motive similare celor din cererea

de chemare în judecată și cererea de apel.

Astfel, recurentul a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 04

noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 13 februarie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei decizii de admitere integrală

a acțiunii.

La 09 aprilie 2021, Î.S. „Radiocomunicații” a depus referință la cererea de

recurs, solicitând respingerea acesteia.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Grib

Valentin este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

04 noiembrie 2020 și expediată participanților la proces la 05 decembrie 2020 (f.d.

115), însă la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să certifice momentul

recepționării acesteia de către recurent. Astfel, având în vedere faptul că recursul

declarat împotriva deciziei din 04 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost

înregistrat la 17 februarie 2021, fiind depus la oficiul poștal la 15 februarie 2021 (f.d.

120), în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră

declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

3

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Grib Valentin.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), c) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Grib Valentin.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

4