2r-563/21 — Încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2r-563/21

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – N. Arabadji

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Guzun, A. Malîi, I. Dutca

D E C I Z I E

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând cererea de recurs înaintată de Inspectoratul național de securitate

publică al IGP,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Eremia Vitalie

împotriva Inspectoratului național de securitate publică al IGP, intervenient

accesoriu agentul constatator Damian Ruslan, cu privire la compensarea cheltuielilor

de asistență juridică,

împotriva încheierii din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea Inspectoratului național de securitate publică al IGP cu privire

la repunerea în termen a apelului, fiind resituită cererea de apel împotriva hotărârii

din 25 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în temeiul art. 369 alin.

(1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

c o n s t a t ă:

La 02 noiembrie 2020, Eremia Vitalie s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului național de securitate publică al IGP, intervenient

accesoriu agentul constatator Damian Ruslan, cu privire la compensarea cheltuielilor

de asistență juridică suportate pe marginea dosarului contravențional nr. 5r-

686/2020 privind întocmirea pe numele acestuia a unui proces-verbal

contravențional ilegal și tragerea la răspundere contravențională ilegală, anulat prin

hotărârea din 10 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, menținută prin

decizia din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Prin hotărârea din 25 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată înaintată de Eremia Vitalie împotriva Inspectoratului

național de securitate publică al IGP, intervenient accesoriu agentul constatator

Damian Ruslan cu privire la compensarea cheltuielilor de asistență juridică a fost

admisă, fiind încasată suma de 3 966,95 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

1

Exprimându-și dezacordul cu soluția primei instanțe, la 05 mai 2021,

Inspectoratul național de securitate publică al IGP a declarat apel, solicitând totodată

și repunerea cererii de apel în termen.

Prin încheierea din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea Inspectoratul național de securitate publică al IGP cu privire la repunerea în

termen a apelului, fiind resituită cererea de apel împotriva hotărârii din 25 martie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) din

Codul de procedură civilă.

La 29 iunie 2021, Inspectoratului național de securitate publică al IGP a

declarat recurs împotriva încheierii din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a solicitat casarea acesteia și admiterea cererii de repunere în termen a cererii

de apel.

În motivarea recursului, s-a invocat faptul că recurentul a recepționat

dispozitivul hotărârii primei instanțe la 04 mai 2021, acesta fiind publicat pe portalul

instanțelor judecătorești la 21 aprilie 2021. Respectiv, recurentul consideră că urma

a fi repus în termenul de declarare a apelului, deoarece a contestat hotărârea imediat

ce a recepționat dispozitivul. Totodată, recurentul a indicat asupra încălcării

procedurii de soluționare a litigiului, considerând că prezenta cauză nu urma a fi

examinată în procedură scrisă.

Studiind materialele dosarului, în raport cu temeiurile invocate în cererea de

recurs și prevederile legale, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Inspectoratul național

de securitate publică al IGP este neîntemeiat și necesită a fi respins din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Potrivit materialelor cauzei, încheierea din 16 iunie 2021 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată recurentului prin poșta electronică la 22 iunie 2021 (f.d.

65, 66) și recepționată de reprezentantul recurentului în aceeași zi, or trimiterile

electronice prin intermediul tehnicii de calcul și rețelei Internet se efectuează

imediat. Astfel, ținând cont de faptul că cererea de recurs a fost înregistrată la 29

iunie 2021, Colegiul constată că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 428 din Codul de procedură civilă, decizia instanței de

recurs, emisă după examinarea recursului împotriva încheierii, rămâne irevocabilă

din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.

Copia deciziei se remite părților în termen de 5 zile de la data emiterii.

În speță, se constată că prin încheierea din 16 iunie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, a fost respinsă cererea Inspectoratului național de securitate publică al IGP

cu privire la repunerea în termen a apelului, fiind resituită cererea de apel împotriva

2

hotărârii din 25 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în temeiul art.

369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța de apel

restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului

legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să

efectueze repunerea în termen.

Potrivit prevederilor art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel.

Mai mult, dispozițiile art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă constituie

o garanție a dreptului de apărare, legiuitorul urmărind că persoanele, care din motive

întemeiate au omis termenul de apel, pot fi repuse de către instanța de apel, în baza

cererii. Totodată, repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea

și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile,

calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care

justifică depășirea termenului de procedură.

Potrivit cererii de recurs, Inspectoratul național de securitate publică al IGP nu a

argumentat omiterea termenului de depunere a cererii de apel, unicul argument fiind

recepționarea dispozitivului hotărârii primei instanțe la 04 mai 2021, însă instanța

de recurs nu poate reține acest argument din considerentul că legea procesuală

stabilește clar modalitatea de calcul a termenului de atac.

Colegiul reține că, recurentului i-a fost adusă la cunoștință încheierea din 05

noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care i s-a oferit

posibilitatea de a prezenta referința la cererea de chemare în judecată înaintată de

Eremia Vitalie împotriva Inspectoratului național de securitate publică al IGP,

intervenient accesoriu agentul constatator Damian Ruslan privind compensarea

cheltuielilor de asistență juridică, iar la 26 ianuarie 2021, recurentul a depus referința

în cauză.

Totodată, la 05 februarie 2021, reclamantul Eremia Vitalie a înaintat obiecții la

referința depusă de Inspectoratul național de securitate publică al IGP, acestea fiind

expediate în adresa recurentului și recepționate la 11 februarie 2021, fapt ce se

confirmă prin semnătura aplicată pe avizul de recepție (f.d. 33a).

Respectiv, recurentul a cunoscut despre existența litigiului, despre acceptarea

acestuia spre examinare în procedură scrisă, despre obligația sa de a se informa

despre soarta dosarului și nu a probat impedimentele de a contesta hotărârea în

termenul specificat în art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Or, momentul

din care urmează a fi calculat acest termen este clar delimitat de către legiuitor,

acesta fiind determinat de momentul pronunțării hotărârii, și nu de momentul

recepționării copiei acesteia de către participantul la proces.

Instanța de recurs apreciază critic și tentativa recurentului de a justifica omiterea

termenului de declarare a apelului prin invocarea examinării cauzei cu încălcarea

procedurii, or examinarea cauzei în procedură scrisă nu influențează asupra

termenului de declarare a apelului, fiind aplicabile în egală măsură prevederile art.

362 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Colegiul relevă că, potrivit art. 61 din Codul de procedură civilă, părțile sunt

obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

3

Suplimentar, în conformitate cu prevederile art. art. 116 din Codul de procedură

civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui

act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. Cererea de repunere în

termen se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se

examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul,

data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în

termen. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc

imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care

nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele

respective etc). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea

și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile,

calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care

justifică depășirea termenului de procedură.

Este de menționat faptul că instanța de recurs verifică legalitatea și temeinicia

încheierii supuse recursului la momentul adoptării acesteia. În așa mod, materialele

cauzei atestă faptul că, la data pronunțării încheierii contestate, la materialele cauzei

nu erau anexate probe incontestabile care să certifice faptul imposibilității

apelantului de a contesta hotărârea în termen. Respectiv, Colegiul susține poziția

instanței de apel cu privire la faptul că apelantul nu a probat motivele omiterii

termenului de depunere a cererii de apel.

Astfel, legislația procedurală de rând cu stabilirea anumitor drepturi procedurale

participanților la proces, instituie și obligația părților de a se folosi cu bună-credință

de drepturile lor procedurale, în scopul contracarării oricăror abuzuri de drepturi, la

caz, crearea unei concluzii false de prelungire a termenului de depunere a apelului.

Respectiv, reînnoirea acestui termen pe motive, care nu au putere de convingere,

poate fi contrară principiului securității raporturilor juridice.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă,

sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept

procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a

actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de

către judecător sau de participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

Articolul 6 par. (1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile. În acest

sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un tribunal nu se

conciliază cu art. 6 par. (1) al Convenției decât în cazul în care acestea urmăresc un

scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și

scopul vizat.

4

Din această perspectivă, instanța de recurs concluzionează că, recursul declarat

de Inspectoratul național de securitate publică al IGP împotriva încheierii din 16

iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, este neîntemeiat, iar actul de discreție al

instanței de apel urmează a fi menținut de către instanța de recurs.

Luând în considerație cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 din Codul

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Inspectoratul național de securitate publică al

IGP.

Se menține încheierea din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Eremia Vitalie împotriva

Inspectoratului național de securitate publică al IGP, intervenient accesoriu agentul

constatator Damian Ruslan, cu privire la compensarea cheltuielilor de asistență

juridică.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

5