2ra-445/21 — cu privire la repararea prejudiciului material si prejudiciului moral, incasarea venitului ratat si a cheltuielilor de judecata

2ra-445/21 — cu privire la repararea prejudiciului material si prejudiciului moral, incasarea venitului ratat si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-445/21

Prima instanță: Judecătoria Cimișlia sediul Leova (jud. M. Ganganu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. D. Fujenco, A. Mironov, A. Curdov)

ÎNCHEIERE

7 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Iana

Varaniță

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Ianei Varaniță împotriva

lui Serghei Grițco cu privire la repararea prejudiciului material și prejudiciului

moral, încasarea venitului ratat și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Comrat, prin care

a fost respins apelul declarat de Iana Varaniță și menținută hotărârea din 20 ianuarie

2020 a Judecătoriei Cimișlia sediul Leova, prin care acțiunea a fost admisă parțial

constată:

La 2 octombrie 2019, Iana Varaniță, reprezentată de avocatul Vasile Zagaican

a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Serghei Grițco cu privire la

repararea prejudiciului material și prejudiciului moral, încasarea venitului ratat și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 23 ianuarie 2019, aproximativ la orele

02:00, Serghei Grițco, aflându-se în sat. XXXXX r-nul XXXXX, având scopul de a

sustrage bunurile altei persoane, a pătruns în casa ei, prin deteriorarea unui geam, de

unde pe ascuns a sustras un televizor de model samsung cu costul de 8 000 de lei,

un monitor de model LG cu costul de 2 000 de lei, un DVD de model samsung cu

costul de 3 000 de lei, o vază de cristal cu costul de 400 de lei, un set de cuțite cu

costul de 600 de lei, un set de furculițe cu costul de 400 de lei, două fețe de masă cu

costul de 200 de lei fiecare, un aparat de tocat legume și fructe cu costul de 400 de

lei, un set din patru șervete de masă cu costul de 400 de lei, un set din 4 șervete de

mâini cu costul de 400 de lei, un set de farfurii în număr de 18 bucăți cu costul de

800 de lei, un set de linguri cu costul de 450 de lei, un șorț cu costul de 100 de lei,

un șervet de mâini cu costul de 100 de lei, un set de cuțite în număr de 9 bucăți cu

1

costul de 400 de lei, astfel, cauzându-i o daună materială considerabilă în sumă totală

de 17 850 de lei, prin ce a comis infracțiune prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. c) și

d) Cod penal.

Potrivit sentinței din 17 aprilie 2019 a Judecătoriei Cimișlia sediul Leova,

menținută prin decizia din 1 iulie 2019 a Curții de Apel Comrat, Serghei Grițco a

fost recunoscut vinovat în comiterea furtului, fiind pedepsit cu închisoare pe un

termen de 1 an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, fiindu-i

suspendată executarea pedepsei pe un termen de probă de 1 an.

A explicat reclamanta că toate aceste bunuri materiale îi aparțin cu drept de

proprietate, însă se păstrau în casa părinților săi, care aflând despre furtul respectiv

au fost nevoiți să abandoneze lucru peste hotarele țării și să se deplaseze la domiciliu

lor, suportând în așa mod, cheltuieli de transport.

A mai notat că în timpul pătrunderii în domiciliul său de către Serghei Grițco

a fost deteriorat geamul termopan de la casa, pe care îl estimează la suma de 4 000

de lei.

La fel, a menționat că aproximativ peste o lună și ceva, majoritatea bunurilor

sustrase au fost depistate și ridicate de la Serghei Grițco, care a recunoscut vinovăția

sa în comiterea furtului, însă, din obiectele sustrase nu au fost depistate vaza din

cristal cu costul de 400 de lei, dar și un set de căni și farfurioare de cafea sau ceai,

pe care le estimează la suma de 800 de lei.

Examinând bunurile materiale depistate și ridicate de la Serghei Grițco, a

depistat că televizorul de model samsung cu costul de 8 000 de lei este fără picioarele

fixate, fără cablu de conectare la rețeaua electrică, fiind zgâriat și murdar de glod.

Din aceste considerente, nu este de acord să primească aceste bunuri înapoi,

astfel încât a considerat aceste bunuri ca fiind deteriorate și nu funcționează, mai

ales că nu cunoaște în ce condiții s-au aflat aceste bunuri, în ce condiții au fost

folosite și păstrate, urmând a fi lăsate în folosința pârâtului, cu obligarea acestuia la

recuperarea costului bunurilor.

De asemenea, a evidențiat că prin faptul comiterii acestei infracțiuni i-au fost

cauzate daune morale, exprimate prin retrăirii, atât ei, cât și părinților ei, prin

cauzarea diferitor incomodități, curm ar fi deplasările la poliție în cadrul urmăririi

penale, învoirea și lipsa de la serviciu, astfel, a considerat că suma de 30 000 de lei

va fi una echitabilă.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 166-167 CPC, art. 11, 14,

1398, 1416, 1422-1423 Cod civil.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la Serghei Grițco în beneficiul ei

în contul recuperării prejudiciului material cauzat prin infracțiune în timpul furtului

comis în sumă de 18 600 de lei și paguba morală în sumă de 30 000 de lei, precum

și a cheltuielilor de judecată și a venitului ratat în legătură cu cauza penală în sumă

suma totală de 30 645,38 de lei compusă din cheltuieli de deplasare la tren de la locul

de trai al părinților în Italia până la aeroportul din Roma, tur – retur la 25 ianuarie

2019 și 1 februarie 2019 în sumă de 127,60 de euro, în valută națională în mărime

de 2 470,49 lei; de la Roma până la Chișinău și Leova la 25 ianuarie 2019 și

1 februarie 2019, tur - retur în sumă de 9 230,20 de lei, salariul părinților din Italia,

2

pentru zilele de muncă pierdute din 25 ianuarie 2019 până la 1 februarie 2019 în

sumă de 463,54 de euro, ceea ce constituie 8 974,69 de lei ale tatălui ei, Mihail

Varaniță și 360 de euro, ceea ce constituie suma de 6 970 de lei ale ei, Angela

Varaniță și cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice ale apărătorului în sumă

de 3000 de lei, precum și plata taxei de stat de 100 de lei. (f.d.2-3)

Prin hotărârea din 20 ianuarie 2020 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova, a

fost admisă parțial acțiunea depusă de Iana Varaniță și a fost încasată din contul lui

Serghei Grițco în beneficiul Ianei Varaniță suma de 5 000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral, în rest pretenția Ianei Varaniță în acest capăt a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată. Au fost încasate din contul lui Serghei Grițco în beneficiul Ianei

Varaniță cheltuielile judiciare constituite din plata taxei de stat achitată de

reclamantă la depunerea acțiunii de 100 de lei, în rest pretenția de încasare a

cheltuielilor de asistență juridică a fost respinsă. Au fost respinse ca fiind

neîntemeiate pretențiile Ianei Varaniță cu privire la încasarea prejudiciului material

cauzat prin infracțiune în timpul furtului comis, în sumă de 18 600 de lei, cheltuielile

judiciare și venitul ratat în legătură cu cauza penală în sumă de 30 645,38 de lei.

Prin decizia din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Comrat, a fost respins

apelul declarat de Iana Varaniță și menținută hotărârea primei instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare

au reținut că în speță conform sentinței nr. 1-25/2019 din 17 aprilie 2019 a

Judecătoriei Cimișlia sediul Leova în calitate de parte vătămată în dosarul de

învinuire a lui Serghei Grițco a fost recunoscută doar Iana Varaniță. Or, după cum

indică legislația procesuală penală, parte vătămată este considerată persoana fizică

sau juridică căreia i s-a cauzat prin infracțiune un prejudiciu moral, fizic sau

material, recunoscută în această calitate, conform legii cu acordul victimei.

Au mai reținut instanțele de judecată că Iana Varaniță, fiica lui Mihail

Varaniță și a Angelei Varaniță, la data înaintării cererii de chemare în judecată s-a

indicat doar pe sine în calitate de reclamantă, iar pe parcursul examinării cauzei nu

a solicitat atragerea părinților în calitate de coreclamanți.

La fel, au conchis instanțele de judecată că persoanele în interesul cărora

solicită Iana Varaniță recuperarea prejudiciului prin cererea de chemare în judecată

depusă, nu fac parte din categoria celor limitați în capacitate de exercițiu. Astfel,

instanțele de judecată nu s-au pronunțat asupra drepturilor lui Mihail Varaniță și

Angelei Varaniță, dar au invocat faptul că nu se pot expune asupra probelor care

confirmă sau infirmă careva drepturi ale acestora.

La 26 ianuarie 2021, Iana Varaniță a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul, atât cu hotărârea primei

instanțe, cât și cu decizia instanței de apel, deoarece au fost pronunțate cu aplicarea

eronată a normelor de drept material și de drept procedural.

A susținut că instanțele judecătorești au încălcat prevederile art. 85 alin. (1)

CPC, obligând-o să achite plata taxei de stat în sumă de 100 de lei, deși reclamantul

în asemenea categorii de litigii este scutit de la plata taxei de stat.

3

La fel, a susținut că ambele instanțe de judecată au ignorat prevederile art. 183

alin. (2) lit. a) CPC și nu au precizat legea care urma a fi aplicată speței, nu au fost

determinate raporturile juridice dintre părți, motiv ce a dus la soluționarea greșită a

cauzei și încălcarea drepturilor fundamentale la un proces echitabil.

A menționat că în cererea de chemare în judecată a solicitat încasarea pagubei

cauzate prin infracțiune părinților săi: Mihail Varaniță și Angela Varaniță, însă a

omis să indice numele lor ca coreclamanți. A considerat că instanța de judecată avea

obligația la pregătirea cauzei pentru dezbaterile judiciare în temeiul art. 183 alin. (2)

lit. c) CPC să stabilească componența participanților la proces și implicarea în proces

a părinților săi. Or, ambele instanțe de judecată au vizat în hotărârile lor drepturile

persoanelor care nu au fost atrase în proces, expunându-se asupra sumei

prejudiciului cauzat prin infracțiune, asupra denumirii bunurilor deteriorate prin

infracțiune, nefiindu-le acordat acestora dreptul să conteste valoarea prejudiciului

constatat și asortimentul bunurilor deteriorate.

Motivele expuse, au fost invocate în instanța de apel, însă, decizia motivată

nu cuprinde expunerea la motivele invocate în cererea de apel, ceea ce indică la

examinarea superficială a apelului.

A susținut că, deși acțiunea ei a fost admisă parțial, atunci instanța de judecată

era obligată să se expună asupra compensării cheltuielilor de asistență juridică.

La 6 februarie 2021, în adresa lui Serghei Grițco a fost expediată copia cererii

de recurs depusă de Iana Varaniță, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f. d. 170), fiind recepționată de către destinatar la 23 februarie 2021, ceea

ce se atestă prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 172).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

Serghei Grițco să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 16 decembrie 2020, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 157), însă plicul împreună cu decizia instanței de apel a fost restituit instanței

de apel cu mențiunea „nereclamat” (f.d. 159, 160).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 26 ianuarie 2021 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Iana Varaniță completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

4

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Iana Varaniță nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

5

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Iana Varaniță urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Iana Varaniță.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

6