2ra-1919/21 — Încasarea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2ra–1919/21

2-20108922-01-2ra-0112201

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. S.Dimitriu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A.Panov, L.Pruteanu, I.Țurcan)

Î N C H E I E R E

12 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Chirița Eugeniu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Chirița

Eugeniu împotriva Agenției pentru Supraveghere Tehnică, intervenient accesoriu

Bejan Ștefan cu privire la repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 14 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respinsă cererea de apel declarată de Chirița Eugeniu, și menținută hotărârea

din 12 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

con st ată:

La 07 septembrie 2020, Chirița Eugeniu s-a adresat în instanță cu o cerere de

chemare în judecată către Agenția pentru Supravegherea Tehnică, intervenient

accesoriu Bejan Ștefan cu privire la repararea prejudiciului moral în mărime de 312

000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 28 februarie 2017, s-a adresat

Inspecției de Stat în Construcții cu o cerere prin care a solicitat verificarea legalității

construirii garajului din or. Criuleni, str. Miorița.

Potrivit răspunsului din 06 aprilie 2017, Inspecția de Stat în Construcții, în

persoana lui Bejan Ștefan, i-a comunicat că garajul cu o suprafață mai mică de 15

m2, poate fi construit în lipsa actelor permisive, iar despre respectarea normativelor

a ezitat să se expună, motiv pentru care la acea dată, temei de contestare a

răspunsului respectiv nu avea.

Reclamantul a mai indicat că potrivit procesului-verbal de recepție finală din

11 august 2016, semnat de Bejan Ștefan, prezentat în instanța de judecată de

Primăria or. Criuleni, garajul are o suprafață de 26,6 m2.

În aceeași ordine de idei, a reținut că conform hotărârii Judecătoriei Criuleni

(sediul central) din 23 august 2018, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău

1

din 13 noiembrie 2019 și prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 20 mai 2020,

s-a constatat că recepția garajului a fost ilegală, iar procesul-verbal de recepție finală

a fost anulat, fiind radiată și înscrierea din Registrul bunurilor imobile.

Reclamantul a menționat că Inspecția de Stat în Construcții, în persoana lui

Bejan Ștefan, prin inacțiunea sa care contravine prevederilor Hotărârii Guvernului

nr.360 din 1996 cu privire la controlul de stat al calității în construcții și art.178 din

Codul contravențional, în redacția legii în vigoare la data examinării adresării, i-a

cauzat un prejudiciu moral, mărimea căruia îl raportează la salariul mediu pe

economie pentru toată perioada în care a fost nevoit să verifice legalitatea

construcției garajului, perioadă care a început să curgă din 28 februarie 2017 până

la 20 mai 2020, iar mărimea despăgubirilor solicitate constituie 312 000 de lei.

În ședința de judecată reclamantul a solicitat încasarea prejudiciului moral în

mărime de 312 000 lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 12 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 14 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Chirița Eugeniu și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău

(sediul Centru) din 12 februarie 2021.

Pentru a decide astfel, instanțele reținând prevederile art.2036 alin.(1) din

Codul civil a menționat că prejudiciul moral se compensează numai în cazul

provocării acestuia prin fapte ce atentează și lezează drepturile personale

nepatrimoniale, adică prejudiciul este moral numai dacă este urmare a încălcării

unor valori de aceiași natură.

În această ordine de idei, instanțele au apreciat ca fiind nejustificată cerința lui

Chirița Eugeniu privind încasarea prejudiciului moral, or, art. 2006 Cod civil privind

răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin nesoluționarea în termen legal a unei

cereri de către o autoritate publică, nu prevede posibilitatea reparării prejudiciului

moral.

Instanțele au apreciat critic și argumentele lui Chirița Eugeniu precum că temei

legal al cererii de chemare în judecată a constituit nesoluționarea în termen legal a

cererii din 2017, dar nu răspunsul din 2017, în condițiile în care din actele cauzei

rezultă contrariul, primul temei nefiind invocat, fiind indicat doar că ,,la acea dată,

temei de contestare a răspunsului oferit nu avea”, astfel legislația nu prevede

posibilitatea cauzării și reparării unui prejudiciu cauzat printr-un răspuns, indiferent

de natura acestuia, moral sau material.

La 17 noiembrie 2021, Chirița Eugeniu a contestat cu recurs decizia din 14

septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia, cu trimiterea

cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului, a invocat că instanțele au interpretat eronat legea și au

dat o apreciere arbitrară probelor.

La 21 decembrie 2021, Agenția pentru Supraveghere Tehnică, prin intermediul

reprezentantului Victor Sîrbu a depus referință la cererea de recurs declarată de către

Chirița Eugeniu, prin care a solicitat considerarea recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 14

2

septembrie 2021, expediată părților la 15 noiembrie 2021. Astfel, se constată că

recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei

instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

către Chirița Eugeniu, inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de către Chirița Eugeniu, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

3

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarat de către Chirița Eugeniu.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Chirița Eugeniu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

4