2ra-1244/20 — demolarea gardului, a garajului, defrisarea teiului

2ra-1244/20 — demolarea gardului, a garajului, defrisarea teiului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1244/2020

prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul central (jud. R. Țurcan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, A. Bostan, V. Cotorobai)

DECIZIE

30 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Eugeniu Chirița,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Eugeniu Chirița

împotriva Tatianei Reciulschi, intervenient accesoriu Valeriu Reciulschi cu privire

la demolarea gardului și garajului, defrișarea teiului și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 18 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Eugeniu Chirița, a fost admis apelul declarat de Tatiana

Reciulschi și a fost casată parțial hotărârea din 26 noiembrie 2019 a Judecătoriei

Criuleni, sediul central,

c o n s t a t ă:

La 05 decembrie 2018, Eugeniu Chirița a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Tatianei Reciulschi, intervenient accesoriu Valeriu Reciulschi cu privire

la demolarea gardului și garajului, defrișarea teiului și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, deține cu drept de proprietate casa de locuit

în or. xxxxxx. De ceva timp, pârâta Tatiana Reciulschi i-a devenit vecină și tot ea a

construit de la zero gardul dintre vecinătăți, care reprezintă o construcție capitală

din fortan, cu înălțimea de 2,2 metri, amplasată pe o fundație din beton de 0,7 metri

adâncime. Doar că pârâta a ignorat prescripția proiectantului SRL „Simi-Proiect”

potrivit căreia, gardul dintre vecini trebuie să fie transparent.

A relatat că, pârâta a construit gardul în lipsa autorizației de construcție, adică

neautorizat (samavolnic, abuziv). Gardul este construit lângă peretele casei

reclamantului, formând umbră, lumina solară fiind vizibilă doar la apusul soarelui,

fâșia de teren dintre casa reclamantului și gardul pârâtei pe o lungime de 12 metri

este permanent umedă, formându-se ciuperci, mucegai, din care cauză persistă un

miros închis neplăcut care pătrunde în dormitorul casei lui, deschiderea geamului de

2 m2 și aerisirea dormitorului de 26 m2 fiind imposibilă. Nu este posibilă nici

plantarea vegetației pe spațiul indicat. Iar peretele garajului reclamantului amplasat

la demisol absoarbe umiditatea în cauză. Afirmă că, din direcția reclamantului,

gardul este construit în negru, iar din partea pârâtei gardul este construit pe curat,

deci din partea reclamantului se creează senzația că se află pe un veșnic șantier de

construcții. Așa cum, gardul este închis și nu se vede nimic ce se petrece dincolo de

el, reclamantului îi este frică ca nu cumva pârâta să stropească din nou cu acid

chimic în direcția lui sau în direcția bunurilor sale, așa cum i-a stropit anterior

autoturismul cu acid chimic, cauzându-i un prejudiciu material, conform raportului

de expertiză, în valoare de 33 000 de lei, sau așa cum i-a smuls placa cu numerele

de înmatriculare, iar prejudiciul moral nici nu are vreun echivalent bănesc.

A considerat reclamantul că, gardul este construit neautorizat, contrar

prescripției proiectantului și atentează inadmisibil asupra sa, asupra terenului său,

asupra casei sale.

A remarcat faptul că, imediat după construcția gardului, pârâta a construit

garajul de la zero pe 1000 m2 de teren, doar că l-a amplasat la o distanță de doar 3,8

metri de casa lui, și exact în fața ferestrei dormitorului său. Garajul la fel este

construit neautorizat (samavolnic, abuziv), deoarece a fost construit în lipsa

certificatului de urbanism pentru proiectare, în lipsa schemei de amplasare, în lipsa

proiectului, în lipsa autorizației de construire. Chiar dacă existau documente

permisive, modificarea distanței dintre construcții în documentația de proiect se face

doar după obținerea actelor permisive noi, iar lucrările sunt sistate.

A afirmat că, reieșind din norma legală, distanța dintre construcții este

imperativă. Cu referire la nivelul de înălțime, pereții frontali ai garajului depășesc

mijlocul ferestrei dormitorului casei reclamantului. Analizând vizual construcția,

există risc rezonabil ca pe viitor pârâta să mai construiască un nivel peste garajul

construit abuziv, astfel complet îi va fi închisă vederea prin geam.

A subliniat că, potrivit concluziei Inspectoratului General Situații de Urgență

nr. 100 din 22 ianuarie 2018, distanța între casa reclamantului și garaj este de 3,8

metri, în loc de 6 metri, prescrisă de către SNIP. Având în vedere că, casa lui

construită încă în anul 1975 este la o distanță de 3 metri față de hotar, garajul pârâtei

trebuia construit la aceeași distanță față de hotar, pentru a respecta normativul în

construcții și spațiul anti foc, ca să nu aducă atingere drepturilor sale și să nu

atenteze inadmisibil asupra sa.

A relatat și despre faptul că, nu se respectă spațiul anti foc prescris de SNIP,

iar raportul tehnic al pârâtei indică, că acoperișul garajului este construit din

materiale ușor inflamabile, mai mult, acoperișul moale, la influența soarelui emană

un miros înțepător insuportabil, dar și materialele care se păstrează în garaj pentru

deservirea automobilului sunt inflamabile (benzină, ulei, vopsea, diluant, lacuri,

spray, etc.), asta prin prisma incendiului provocat anterior de către familia pârâtei,

care i-a mistuit integral gardul din lemn, fără a compensa prejudiciul, incendiul stins

și înregistrat de pompieri.

Deopotrivă a reținut că, concluzia Inspecției de Stat în Construcții, expusă în

procesul-verbal de recepție finală se referă doar la volumul lucrărilor îndeplinite, nu

și la calitatea acestora. La fel susține că, garajul este amplasat vis-a-vis de fereastra

dormitorului reclamantului de 2 m2, fiindu-i astfel umbrită total privirea prin geam.

Privind prin geam, în loc să admire natura, reclamantul este nevoit să vadă

acoperișul casei pârâtei. Concomitent, garajul este folosit în calitate de atelier de

lucru, zgomotul provocat de compresoare uitate și pornite peste noapte, lumina

aprinsă, gazele de eșapament, vopsirea, reparația autoturismului, mirosul de benzină

2

și alte activități sunt incompatibile cu deschiderea geamului și folosirea

dormitorului conform destinației. A învederat că, privirea prin geam este blocată,

aerisirea dormitorului fiind imposibilă.

Corespunzător a considerat că, garajul este construit neautorizat, contrar

normativelor anti incendiare și atentează inadmisibil asupra sa. Or, de facto declară

că are două dormitoare, în preajma unuia familia Reciulschi a construit un garaj, iar

în preajma altuia familia Ceban a construit un garaj.

Până la construcția garajului și a gardului, la data de 19 mai 2016, reclamantul

invocă faptul că a sesizat Inspecția de Stat în Construcții în scopul prevenirii unui

abuz de vecinătate, care i-a comunicat acțiunile pe care trebuia să le întreprindă

pârâta pentru a construi, acțiuni care însă au fost ignorate în totalitate de ultima.

În momentul construcției garajului și a gardului, reclamantul s-a ales doar cu

injurii publice la fiecare tentativă a sa de contact verbal cu soțul pârâtei și

amenințări cu acțiuni în judecată, inclusiv cu dosare penale.

Pe parcursul anilor 2016-2018 a sesizat toate autoritățile naționale despre

abuzul pârâtei, doar că acestea au evitat să se expună până la pronunțarea instanței

de judecată.

Totodată a mai explicat că, pârâta deține pe terenul său un arbore de specia

Tei, plantat la o distanță de doar 0,5 metri față de hotarul său, înălțimea căruia de

ceva vreme a depășit înălțimea casei reclamantului. Pe lângă faptul că, la fiecare

bătaie a vântului există pericol de prăbușire peste acoperișul casei reclamantului,

florile, frunzele și crengile uscate îi provoacă dezordine în curte și îi astupă sistemul

pluvial al casei, care este dificil de curățit, deoarece se află la doar 5 metri înălțime

de la sol, iar la fiecare ploaie, apa pluvială deja se revarsă din sistemul pluvial

înfundat și curge peste peretele casei reclamantului, ceea ce inevitabil va duce la

surparea acestuia și înnămolirea colectorului pluvial din preajmă. De aici și peretele

garajului său, amplasat la demisol absoarbe umiditatea.

În susținerea de drept a acțiunii sale, reclamantul afirmă că, orice construcție

trebuie autorizată, și se poate face numai cu respectarea unei distanțe minime față

de hotar, trebuie să nu atenteze inadmisibil asupra terenului vecin, în acest sens

citând prevederile art. 376-379, 389 din Codul civil, СНИП 2.07.01-89, aprobat

prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor al RM,

Reglementarea tehnică de apărare împotriva incendiilor, aprobată prin Hotărârea

Guvernului nr. 1159 din 2007, Legea nr. 163/2010 privind autorizarea lucrărilor de

construcție.

Totodată, reclamantul a făcut referire și la un prejudiciu moral, or a susținut că,

suferințele fizice și psihice se manifestă prin imposibilitatea utilizării conform

destinației a dormitorului, lipsa de siguranță după gardul pârâtei, stres permanent la

fiecare bătaie de vânt și ploaie, frustrare de consecințele umezirii pereților, tupeul

pârâtei la construcția abuzivă a gardului și garajului, aspectul exterior din partea sa

a gardului la fel este batjocoritor, cum este batjocoritoare închiderea privirii prin

geam, mizeria provocată de tei, ș.a.

Concomitent, reclamantul a făcut trimitere și la aspectul de moralitate a

pârâtei, or pe parcursul a 3-4 ani de construcție, pe lângă cele expuse supra, potrivit,

reclamantului, pârâta Tatiana Reciulshi s-a caracterizat prin obligarea unei vecine

de a demola construcția capitală amplasată la hotar încă în anul 1980, altei vecine,

contrar legii, i-a închis scurgerea obișnuită a apelor pluviale prin construcția unui

3

perete capital din piatră, astfel la fiecare ploaie nămolindu-i grădina. La fel, i-a legat

gardul cu sârmă ghimpată. Astfel, susține că, pârâta s-a stabilit cu traiul cu reguli

proprii de conviețuire, ignorând absolut drepturile celor trei vecini ai săi.

A mai indicat și faptul că, pentru soluționarea litigiului pe cale extrajudiciară,

la data de 28 august 2018 a expediat în adresa pârâtei o somație, care însă a fost

lăsată fără răspuns.

În virtutea argumentelor de fapt și de drept enunțate supra, reclamantul a

solicitat obligarea pârâtei să demoleze gardul, să demoleze garajul, să defrișeze

teiul, la fel să fie dispusă încasarea din contul pârâtei în beneficiul reclamantului a

prejudiciului moral în mărime de 100 000 de lei, precum și a cheltuielilor de

judecată în legătură cu achitarea taxei de stat în mărime de 200 de lei și a eliberării

extrasului din Registrul de Stat în sumă de 51 de lei.

Prin încheierea din 13 mai 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul central a fost

dispusă înștiințarea coproprietarilor bunului imobil de pe xxxxxx, Liudmila Chirița

și Sergiu Chirița, despre procesul pornit la cererea de chemare în judecată a lui

Eugeniu Chirița, fiindu-le explicat dreptul de a interveni în proces, în conformitate

cu art.62 CPC (f.d.69).

Încheierea respectivă a fost recepționată, fapt confirmat prin înștiințarea

depusă de Liudmila Chirița și Sergiu Chirița la 14 iunie 2019 (f.d.74), însă aceștia

nu au solicitat intervenirea în proces.

Prin hotărârea din 26 noiembrie 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul central,

acțiunea depusă de Eugeniu Chirița a fost admisă parțial, a fost obligată Tatiana

Reciulschi și Valeriu Reciulschi să demoleze garajul cu suprafața de 26,6 m2 situat

pe xxxxxx. În rest, pretențiile privind demolarea gardului, defrișarea Teiului și

repararea prejudiciului moral au fost respinse ca neîntemeiate.

Au fost încasate de la Tatiana Reciulschi în beneficiul lui Eugeniu Chirița

cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții în mărime de 125,50

de lei.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 28 noiembrie 2019, Eugeniu

Chirița a declarat apel împotriva hotărârii din 26 noiembrie 2019 a Judecătoriei

Criuleni, sediul Central, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei

instanțe în partea respingerii pretențiilor cu privire la demolarea gardului, defrișarea

Teiului și încasarea prejudiciului moral.

Manifestând dezacordul cu hotărârea primei instanței, la 20 decembrie 2019,

Tatiana Reciulschi, de asemenea, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe,

prin care a solicitat admiterea apelului declarat, casarea hotărârii din 26 noiembrie

2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul central cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 18 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Eugeniu Chirița, a fost admis apelul declarat de Tatiana Reciulschi, a

fost casată parțial hotărârea din 26 noiembrie 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul

central în partea obligării Tatianei Reciulschi și Valeriu Reciulschi să demoleze

garajul cu suprafața de 26,6m2 situat pe str. xxxxx și în partea dispunerii încasării de

la Tatiana Reciulschi în beneficiul lui Eugeniu Chirița a sumei de 125,50 de lei cu

titlu de cheltuieli de judecată proporțional părții admise din acțiune și în această

parte a fost emisă o nouă hotărâre prin care cererea cu privire la demolarea garajului

și compensarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. În

4

rest, hotărârea din 26 noiembrie 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul central a fost

menținută.

La 20 iulie 2020 Eugeniu Chirița a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel deoarece instanța de apel a apreciat greșit probele administrate la caz, iar ca

consecință și norma materială a aplicat-o greșit. A susținut că garajul este construit

ilegal și nu corespunde normativelor în construcții.

Cu referire la pretenția de demolare a gardului instanța de apel a invocat

prevederile art. 2 din Legea nr. 721 din 1996, potrivit căruia controlul calității

construcțiilor din localitățile rurale intră în funcția Administrației Publice Locale.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni, sediul central nr. 2-886 din 23 august 2018,

care este irevocabilă, Administrația Publică Locală a fost obligată să verifice

legalitatea gardului, dar nu controlul calității, iar odată ce a fost examinată cerința

de demolare a garajului urmează a fi examinată și cerința de demolare a gardului,

care este neautorizată și contravine prescripției proiectantului.

Cu referire la pretenția de defrișare a teiului, instanța de apel a concluzionat că

în lipsa actului de constatare și distanța de plantare a teiului cerința nu poate fi

admisă. A susținut că această concluzie este formală, deoarece în cadrul examinării

cauzei s-a constatat că pârâtul a construit pe linia de hotar un gard capital, deci este

de acord cu linia de hotar, iar din pozele anexate se observă distanța de plantare a

teiului, 0,5 m vs 2m. Mai mult ca atât, intimata nu a prezentat instanței autorizația

de defrișare și probe privind defrișarea teiului.

În final, a susținut recurentul că, instanța de apel a apreciat eronat probele și

norma materială în privința garajului construit contrar normativelor, nu a ținut cont

de faptul că referința intimatului nu i-a fost comunicată, în privința gardului a

aplicat o lege care se referă la controlul calității, dar nu la demolare, în privința

teiului a apreciat arbitrar probele.

La 11 august 2020 Eugeniu Chișița a depus cerere de completare a cererii de

recurs, invocând suplimentar că instanța de apel eronat a apreciat că apelanta

Tatiana Reciulschi nu a acordat avocatului împuterniciri de a recunoaște acțiunea,

deoarece din mandatul anexat la actele cauzei este prevăzut expres dreptul de a

recunoaște acțiunea.

Cât privește lipsa împuternicirilor avocatului Sergiu Bejan de a renunța la

dreptul să conteste cu recurs hotărârea instanței, instanța de apel nu a ținut cont de

faptul că același avocat a reprezentat apelanta Tatiana Reciulschi în ambele procese,

iar mandatul eliberat la 15 ianuarie 2019, prevede expres dreptul de a contesta

hotărârea judecătorească.

A mai susținut că Agenția Servicii Publice urmare a examinării cererii sale din

31 iulie 2020, în temeiul hotărârii Judecătoriei Criuleni, sediul central din 23 august

2018, devenită irevocabilă prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 20 mai

2020, a fost radiată înscrierea cu numărul xxxxxx în privința garajului din prezentul

litigiu.

Prin notificarea din 31 iulie 2020, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a înștiințat

5

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

La 03 septembrie 2020 și la 07 septembrie 2020 Tatiana Reciulschi și Valeriu

Reciulschi au depus referință, prin care au solicitat respingerea recursului declarat

de Eugeniu Chirița cu menținerea deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău din 18 iunie

2020 a fost expediată părților la 08 iulie 2020, dar la actele cauzei lipsesc date prin

care s-ar confirma recepționarea acesteia de către recurent.

Astfel, recursul declarat la 20 iulie 2020 de către Eugeniu Chirița este depus în

termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 16 septembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestora în

fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

Eugeniu Chirița, întemeiat și care urmează a fi admis, cu casarea parțială a deciziei

instanței de apel în partea respingerii pretenției cu privire la demolarea garajului și

menținerea în această parte hotărârii primei instanțe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței

de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pe parcursul examinării cauzei s-a stabilit că Eugeniu Chirița s-a adresat în

instanța de judecată cu acțiune împotriva Tatianei Reciulschi, intervenient accesoriu

6

Valeriu Reciulschi cu privire la demolarea gardului, a garajului, defrișarea teiului și

repararea prejudiciului moral.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a ajuns la concluzia

admiterii parțiale a acțiunii fiind obligați Tatiana Reciulschi și Valeriu Reciulschi să

demoleze garajul cu suprafața de 26,6 m2 situat pe xxxxx. În rest, acțiunea a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

Judecând cauza în ordine de apel, instanța de apel a dispus respingerea apelului

declarat de Eugeniu Chirița și admiterea apelului declarat de Tatiana Reciulschi

fiind casată parțial hotărârea primei instanțe în partea admiterii acțiunii și în această

parte fiind emisă o nouă hotărâre de respingere a pretenției cu privire la demolarea

garajului, în rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută.

În susținerea soluției sale, instanța de apel a indicat că, potrivit extrasului din

Registrul bunurilor imobile din 23 noiembrie 2018 (f.d.28), bunul imobil cu

numărul cadastral xxxxxx situat pe adresa: xxxxxx, îi aparțin cu drept de

proprietate, 1/3 cotă-parte, lui Eugeniu Chirița în temeiul certificatului de

moștenitor nr. 752 din 20 iunie 1992.

De asemenea, a stabilit instanța de apel că în vecinătatea imobilului ce aparține

lui Eugeniu Chirița este situat bunul imobil cu numărul cadastral xxxxx situat pe

adresa: xxxxxxx (f.d.99, 135), care constă din: teren pentru construcții cu suprafața

de 0,1030 ha, construcție locativă cu suprafața de 116,9 m.p., construcție de tip șură

cu suprafața de 32,3 m.p., construcție de tip garaj cu suprafața de 26,6 m.p., care

este înregistrat cu drept de proprietate după Tatiana Reciulschi și Valeriu

Reciulschi.

Potrivit conținutului răspunsului eliberat de Inspectoratul General pentru

Situații de Urgență, Direcția Situații Excepționale mun. Chișinău, din 22 ianuarie

2018 (f.d.13), este menționat că în urma evaluării s-a constatat că, în apropierea

casei de locuit de pe adresa xxxxx, la o distanță de aproximativ 3,8 metri este

construit un garaj pe lotul de teren din xxxxxx.

A concluzionat instanța de apel că, lucrările de construcție a obiectivului au

fost executate în conformitate cu documentația de execuție monitorizată de către

persoanele atestate în domeniu. La fel, a menționat că, construcțiile auxiliare, anexe

la casele de locuit particulare, amplasate pe terenuri private (bucătăriile de vară,

șure, grajduri pentru animale, depozite, garaje, sere, piscine și băi) și amenajarea

terenului aferent construcției existente se pot executa fără certificat de urbanism,

proiectare și fără autorizație de construire.

Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță neîntemeiat a admis

pretenția cu privire la demolarea garajului, deoarece din suportul probator

administrat la caz nu se poate desprinde concluzia că garajul cu suprafața de 26,6

m2 situat pe xxxxxx a fost construit cu încălcarea prevederilor legale, motiv pentru

care apelul declarat de Tatiana Reciulschi a fost admis, iar hotărârea în această parte

a fost casată cu emiterea unei noi hotărâri de respingere pretenției privind

demolarea garajului.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu argumentele invocate în

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că, instanța de apel, la examinarea cauzei, și anume în

partea respingerii pretenției cu privire la demolarea garajului, a aplicat eronat

normele de drept material și nu a dat o apreciere corespunzătoare probelor

7

administrate la actele pricinii, pe când, în speță, prima instanță a emis o concluzie

legală și întemeiată reieșind din următoarele.

Așa deci, pe parcursul judecării cauzei s-a stabilit cu certitudine faptul că,

potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile din 23 noiembrie 2018 (f.d.28),

bunul imobil cu numărul cadastral xxxxx situat pe adresa: xxxxx, nr. 22, constă din

următoarele imobile: terenul pentru construcții cu suprafața de 0,1001 ha, cu

numărul cadastral xxxxx; casa de locuit individuală cu suprafața de 135,9 m.p., cu

numărul cadastral xxxxxx și construcția accesorie cu suprafața de 49,8 m.p., cu

numărul cadastral xxxxxx, care aparțin 1/3 cotă-parte, cu drept de proprietate

reclamantului/recurent Eugeniu Chirița.

Din actele cauzei se reține că, în vecinătatea imobilului ce aparține

reclamantului/recurent este situat bunul imobil cu numărul cadastral xxxxxx situat

pe adresa: xxxxxxx (f.d.99), care constă din: teren pentru construcții cu suprafața de

0,1030 ha, construcție locativă cu suprafața de 116,9 m.p., construcție de tip șură cu

suprafața de 32,3 m.p., construcție de tip garaj cu suprafața de 26,6 m.p., unde

locuiește pârâta/intimată și intervenientul accesoriu.

Tot din actele cauzei și anume din răspunsul eliberat de Inspectoratul General

pentru Situații de Urgență, Direcția Situații Excepționale mun. Chișinău, din 22

ianuarie 2018 (f.d.13), se menționează că în urma evaluării s-a constatat că, în

apropierea casei de locuit de pe adresa xxxxxx, la o distanță de aproximativ 3,8

metri este construit un garaj pe lotul de teren din xxxxxx. Astfel, între construcțiile

nominalizate nu se respectă spațiile de siguranță la foc în conformitate cu

prevederile anexei nr. 1 a normativului СНИП 2.07.01-89, aprobat prin Ordinul

Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor al RM.

Mai mult, prin hotărârea din 23 august 2018 a Judecătoriei Criuleni, sediul

central nr. 2-886/17 (f.d.75), a fost admisă parțial acțiunea depusă de Eugeniu

Chirița împotriva Primăriei or. Criuleni, intervenienți accesorii Valeriu Reciulschi,

Tatiana Reciulschi și Serviciul Cadastral Teritorial Criuleni, prin care a fost anulat

parțial procesul-verbal nr. 19/f din 11 august 2016, privind recepția finală a casei de

locuit cu acareturi gospodărești din str. xxxxxx, beneficiar Valeriu Reciulschi și

anume ca fiind ilegal în partea ce ține de recepția garajului cu suprafața de 26,6 m2.

Totodată, s-a obligat Primăria or. Criuleni, să examineze legalitatea construirii

gardului capital închis între gospodăriile lui Eugeniu Chirița și Valeriu Reciulschi

cu Tatiana Reciulschi, situate pe xxxxx.

Din răspunsul emis de Inspecția de Stat în Construcții la data de 26 aprilie

2017 (f.d.76) rezultă că în urma verificării actelor care au stat la baza demarării

lucrărilor de construcție, Inspecția a constatat că cet. Valeriu Reciulschi a demarat și

executat lucrările de construcție a obiectivului (casa de locuit cu anexă, garaj și

edificarea gardului de pe hotarul lotului din xxxxxx), în baza următoarelor acte:

certificat de urbanism pentru proiectare nr. 31 din 18 iulie 2011 emis de către

Primăria or. Criuleni; documentația de proiect nr. 06/2001 elaborată de SRL „Simi-

Proiect”, avizată, verificată și coordonată în modul stabilit; autorizația de construire

nr. 21 din 08 septembrie 2011, eliberată de către Primăria or. Criuleni. Se mai

menționează că, lucrările de construcție a obiectivului au fost executate în

conformitate cu documentația de execuție monitorizată de către persoanele atestate

în domeniu. La fel, se face mențiune cu privire la faptul că, construcții auxiliare,

anexe la casele de locuit particulare, amplasate pe terenuri private (bucătăriile de

8

vară, șure, grajduri pentru animale, depozite, garaje, sere, piscine și băi) și

amenajarea terenului aferent construcției existente se pot executa fără certificat de

urbanism, proiectare și fără autorizație de construire.

Conform art. 376 alin. (1), (2) din Codul civil (în redacția de până la

01.03.2019), dacă dreptul proprietarului este încălcat în alt mod decât prin uzurpare

sau privare ilicită de posesiune, proprietarul poate cere autorului încetarea

încălcării. El poate cere, de asemenea, despăgubiri pentru prejudiciul cauzat. Pot fi

solicitate despăgubiri și în cazul în care nu se cere încetarea încălcării sau

executarea acestei cerințe este imposibilă. Dacă există temei de a presupune că se

vor face încălcări ulterioare, proprietarul poate intenta o acțiune negatorie.

Reieșind din sensul art. 377 din Codul civil (în redacția de până la 01.03.2019),

proprietarii terenurilor vecine sau ai altor bunuri imobile învecinate, pe lângă

respectarea drepturilor și obligațiilor prevăzute de lege, trebuie să se respecte

reciproc. Se consideră vecin orice teren sau alt bun imobil de unde se pot produce

influențe reciproce.

Art. 378 din Codul civil (în redacția de până la 01.03.2019) statuează că,

proprietarul terenului sau al unui alt bun imobil nu poate interzice influența pe care

o exercită asupra bunului său gazul, aburul, mirosul, funinginea, fumul, zgomotul,

căldura, vibrația sau o altă influență similară provenită din terenul vecin dacă nu

împiedică proprietarul în folosirea bunului sau dacă încalcă nesemnificativ dreptul

acestuia. Dispozițiile alin.(1) se aplică și în cazul în care influența este

considerabilă, dar este produsă de folosirea obișnuită a unui alt teren și nu poate fi

înlăturată prin măsuri justificate economic. Dacă este obligat să suporte o asemenea

influență și dacă aceasta depășește folosirea recunoscută obișnuită în localitatea

respectivă și limitele economice admisibile, proprietarul poate cere proprietarului de

teren care cauzează influența o compensație corespunzătoare în formă bănească.

Articolul 379 din Codul civil (în redacția de până la 01.03.2019), stipulează

cazurile de atentare inadmisibilă și anume: Proprietarul poate cere interzicerea

ridicării sau exploatării unor construcții sau instalații despre care se poate afirma cu

certitudine că prezența și utilizarea lor atentează în mod inadmisibil asupra terenului

său. Dacă construcția sau instalația a fost ridicată respectîndu-se distanța de la hotar

stabilită de lege, demolarea sau interzicerea exploatării acestora poate fi cerută doar

în cazul în care afectarea inadmisibilă s-a produs în mod evident.

Stipulațiunile art. 389 din Codul civil, stabilesc că, orice construcție, lucrare

sau plantație se poate face de către proprietarul terenului numai cu respectarea unei

distanțe minime față de linia de hotar, conform legii, regulamentului de urbanism

sau, în lipsă, conform obiceiului locului, astfel încât să nu se aducă atingere

drepturilor proprietarului vecin. Arborii, cu excepția celor mai mici de doi metri, a

plantațiilor și a gardurilor vii, trebuie sădiți la distanța stipulată de lege, de

regulamentul de urbanism sau de obiceiul locului, dar care să nu fie mai mică de 2

metri de linia de hotar. În caz de nerespectare a distanței prevăzute la alin.(1) și (2),

proprietarul vecin este îndreptățit să ceară scoaterea ori tăierea la înălțimea cuvenită

a arborilor, plantațiilor ori gardurilor pe cheltuiala proprietarului terenului pe care

acestea sânt ridicate.

Astfel, în ceea ce privește cerința reclamantului cu privire la obligarea pârâtei

de a demola garajul Colegiul reține că prima instanță a apreciat legalitatea

9

autorizației de construcție a locuinței sau anexelor acesteia în legătură strânsă cu

dreptul de vecinătate.

Reieșind din prevederile art.379 alin.(1) Codul civil, obligativitatea anexării

acordului vecinilor apare numai în cazul în care ridicarea sau exploatarea

construcției atentează în mod inadmisibil asupra dreptului de proprietate al

vecinului, de care acesta dispune în privința terenului sau altui imobil.

Pot fi considerate ca exemple de atentare inadmisibilă: afectarea structurii de

rezistență a clădirii prin modificarea plasamentului unui perete în cadrul

apartamentului unui locatar, depășirea distanței de la hotar stabilită de lege (art.389

alin.(1) CC) etc.

În cazul în care, în cadrul ședinței de judecată, s-a stabilit existența unui caz de

atentare inadmisibilă asupra unui bun imobil din partea proprietarului altui bun

imobil, prin influența produsă de ultimul, la cererea proprietarului imobilului asupra

căruia s-a produs atentarea, se va putea dispune, după caz: interzicerea ridicării sau

exploatării construcției (art.379 alin.(1) CC); demolarea sau dezafectarea

construcției, cu obligarea organului abilitat de a întocmi un plan de demolare sau

dezafectare (pct.6 HG nr.382 din 24.04.97); obligarea pârâtului, în ambele cazuri, la

repararea daunelor cauzate prin fapta prejudiciabilă.

Reieșind din normele legale citate supra, raportat la probele examinate în

cadrul examinării cauzei, și având în vedere că, pe marginea acestei chestiuni s-a

pronunțat deja o hotărâre de judecată, și anume hotărârea Judecătoriei Criuleni

sediul central, nr. 2-886/17 din 23 august 2018 (f.d.75, vol. I), prin care a fost anulat

parțial procesul-verbal nr. 19/f din 11 august 2016, privind recepția finală a casei de

locuit cu acareturi gospodărești din str. xxxxx, beneficiar Valeriu Reciulschi și

anume ca fiind ilegal în partea ce ține de recepția garajului cu suprafața de 26,6 m2.

Hotărârea în cauză fiind menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13

noiembrie 2019 și devenită irevocabilă prin încheierea din 20 mai 2020 a Curții

Supreme de Justiție.

Conform hotărârii judecătorești enunțate, s-a stabilit că la edificarea garajului

și darea lui în exploatare s-a încălcat principiul bunei vecinătăți, iar comisia de

recepție nu a respectat prevederile legale și cerințele instituite de actele normative

vis-a-vis de distanțele în construcții. De asemenea, intimata a acceptat exploatarea

garajului contrar dispozițiilor legale, iar autoritatea publică locală nu a ținut cont de

faptul că bunul imobil învecinat este situat doar la o distanță de 3,6 metri de casa

reclamantului ceea ce poate dăuna în caz de incendiu.

În conformitate cu art. 123 alin. (2) din Codul de procedură civilă, faptele

stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată

anterior în instanță de drept comun sau în instanță specializată sânt obligatorii

pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi

contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.

Mai mult, conform art. 14 alin. (1) lit. l) din Legea privind autorizarea

executării lucrărilor de construcție nr. 163 din 09 iulie 2010, se pot executa fără

certificat de urbanism pentru proiectare și fără autorizație de construire lucrările

care nu modifică structura de rezidență, aspectul exterior, caracteristicile inițiale ale

construcțiilor și ale instanțelor aferente. Din categoria acestor lucrări fac parte:

construcții auxiliare, anexe cu suprafața construită de până la 15m2 la casele de

locuit particulare, amplasate pe terenuri private.

10

Corespunzător, în virtutea circumstanțelor de fapt examinate și constatate în

cadrul judecării cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că prima instanță temeinic și legal a

obligat pe Tatiana Reciulschi și Valeriu Reciulschi să demoleze garajul cu suprafața

de 26,6 m2 situat pe str. xxxxx.

Prin urmare, nu poate fi reținută concluzia instanței de apel precum că la

construcția garajului din speță se poate executa fără certificat de urbanism pentru

proiectare și fără autorizație de construire, deoarece acesta depășește suprafața de

15m2.

În acest context, instanța de recurs reține ca greșită și contrară prevederilor

normelor de drept material enunțate, concluzia instanței de apel de casare parțială a

hotărârii primei instanțe și emitere în partea casată a unei noi hotărâri de respingere

a pretenției cu privire la obligarea demolării garajului, fiind întemeiată în acest sens

critica recurentului Eugeniu Chirița precum că instanța de apel și-a fundamentat

concluzia doar pe aprecierea greșită a probelor prezentate și pe aplicarea eronată a

normelor de drept material.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

supreme de Justiție ajunge la concluzia de a casa decizia instanței de apel în partea

respingerii pretenției cu privire la obligarea demolării garajului cu menținerea în

această parte a hotărârii primei instanțe.

Totodată, instanța de recurs ajunge la concluzia temeiniciei deciziei instanței

de apel în partea pretențiilor cu privire la obligarea demolării gardului, defrișării

teiului și repararea prejudiciului moral.

Cu referire la cerința ce ține de demolarea gardului, instanța de recurs atestă

că, prin hotărârea Judecătoriei Criuleni, nr. 2-886/17 din 23 august 2018 (f.d.75),

instanța a decis obligarea Primăriei or. Criuleni, să examineze legalitatea construirii

gardului capital închis între gospodăriile lui Eugeniu Chirița și Valeriu Reciulschi

cu Tatiana Reciulschi situate pe xxxxx.

Astfel, după cum s-a menționat hotărârea în cauză a devenit irevocabilă prin

încheierea din 20 mai 2020 a Curții Supreme de Justiție pretenția cu privire la

examinarea legalității construirii gardului capital închis între gospodăriile lui

Eugeniu Chirița și Valeriu Reciulschi cu Tatiana Reciulschi, situate pe xxxxx –

Primăriei or. Criuleni. Or, în cadrul examinării cauzei s-a constatat cu valoare de

lucru judecat în conformitate cu art. 123 alin. (2) Cod de procedură civilă, obligarea

Primăriei or. Criuleni, să examineze legalitatea construirii gardului capital închis

între gospodăriile lui Eugeniu Chirița și Valeriu Reciulschi cu Tatiana Reciulschi,

situate pe str. Miorița din or. Criuleni.

În modul descris, instanța de recurs conchide că atît prima instanță, cît și

instanța de apel just au respins pretenția reclamantului privind demolarea gardului

capital închis între gospodăriile lui Eugeniu Chirița și Valeriu Reciulschi cu

Tatiana Reciulschi, situate pe xxxxx, or, la caz nu a fost examinată în prealabil

legalitatea construirii gardului dintre vecini de către Primăria or. Criuleni.

De asemenea, instanța de recurs reține că atît prima instanță, cît și instanța de

apel corect au stabilit că în lipsa determinării hotarului fix dintre terenurile

adiacente, nu poate fi stabilit dacă proprietarul terenului vecin nu a respectat în

cazul sădirii teiului, copacului vizat în speță, distanța minima față de linia de hotar.

11

Astfel, în cazul din speță reclamantul nu a prezentat un act de constatare emis

de inginerul cadastral, din care să rezulte linia de hotar dintre terenurile ce aparțin

cu drept de proprietate reclamantului și pârâtei și prin care să probeze că pârâta prin

sădirea arborelui nu a respectat distanța minimă față de linia de hotar prevăzută de

art. 389 alin. (1) din Codul civil, ceea ce condiționează respingerea pretenției cu

caracter neautorizat. Iar întru motivarea necesității de defrișare a arborelui precum

că: ”(...)la fiecare bătaie de vânt există pericol de prăbușire peste acoperișul casei

sale, frunzele și crengile uscate provocându-i dezordine în curte și astupându-i

sistemul pluvial al casei (...)”, instanței urmau a fi prezentate probe pertinente și

concludente în acest sens precum cele prescrise de cadrul legal citat mai sus, prin

înscrisuri concludente, constatative a celor invocate, emise de organele abilitate în

acest sens prin lege.

Totodată, este de menționat că, art. 388 Cod civil, proprietarul terenului poate

să taie și să-și oprească rădăcinile de arbori și de arbuști care au pătruns la el de pe

terenul vecin. Aceeași regulă se aplică și ramurilor de arbori și de arbuști ce atârnă

de pe terenul vecin. Dreptul prevăzut la alin.(1) nu se acordă proprietarului în cazul

în care rădăcinile și ramurile nu împiedică folosirea terenului său.

Corespunzător celor descrise, întemeiat și legal instanța de apel a menținut

soluția primei instanțe despre necesitatea respingerii pretenției reclamantului cu

privire la obligarea Tatianei Reciulschi de a defrișa arborele de specie – Tei.

Conform art. 1422 alin. (1) din Codul civil, în redacția anului 2002, doar în

cazul când persoanei i s-a cauzat suferințe psihice sau fizice prin fapte ce atentează

la drepturile ei personale nepatrimoniale, instanța poate să oblige persoana

responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc. În celelalte cazuri,

doar atunci când sunt prevăzute expres de legislație.

Prin noțiunea de prejudiciu moral se înțeleg suferințele psihice sau fizice

cauzate prin acțiuni sau omisiuni care atentează la valorile nepatrimoniale ce aparțin

persoanei din momentul nașterii sau la bunurile dobândite prin lege, viața,

sănătatea, demnitatea și reputația profesională, inviolabilitatea vieții persoanele,

secretul de familie și personal, prin fapte ce atentează la drepturile personale

nepatrimoniale.

Prin urmare, Colegiul conchide că prima instanță și instanța de apel corect au

respins și pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral or, obiectul acțiunii

ține de înlăturarea încălcărilor dreptului de proprietate, iar în cazul dat legislația nu

prevede repararea prejudiciului moral.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că,

circumstanțele pricinii au fost constatate de prima instanță, însă normele de drept

material au fost aplicate eronat de către instanța de apel în partea respingerii

pretenției cu privire la obligarea demolării garajului și nu este necesară verificarea

suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de Eugeniu Chirița, de a casa parțial decizia instanței de apel în

partea respingerii pretenției cu privire la obligarea demolării garajului și de a

menține în această parte hotărârea primei instanțe. În rest, decizia instanței de apel

de menținut.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

12

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Eugeniu Chirița.

Se casează parțial decizia din 18 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Eugeniu Chirița împotriva

Tatianei Reciulschi, intervenient accesoriu Valeriu Reciulschi cu privire la

demolarea gardului și garajului, defrișarea teiului și repararea prejudiciului moral,

în partea respingerii pretenției cu privire la demolarea garajului și se menține în

această parte hotărârea din 26 noiembrie 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul

Central.

În rest, decizia din 18 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău se menține.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

13