2ra-206/21 — cu privire la anularea ordinului, restabilirea in functie, incasarea salariului, repararea prejudiciului material si prejudiciului moral

2ra-206/21 — cu privire la anularea ordinului, restabilirea in functie, incasarea salariului, repararea prejudiciului material si prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-206/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. O. Dvornic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, A. Bostan, V. Cotorobai)

ÎNCHEIERE

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Igor

Grițco

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Igor Grițco împotriva

Comitetului Central al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova cu privire la

anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului, repararea

prejudiciului material și prejudiciului moral

împotriva deciziei din 23 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Comitetul Central al Partidului Comuniștilor din Republica

Moldova, casată hotărârea din 9 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru

și emisă o hotărâre nouă, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 13 septembrie 2019, Igor Grițco a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Comitetului Central al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova cu

privire la încasarea salariului neachitat și anularea dispoziției de concediere.

În motivarea acțiunii a invocat că din luna noiembrie 2015 a activat în cadrul

Comitetului Central al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova în calitate de

secretar al Comitetului Raional PCRM din sectorul Ciocana.

A comunicat că, deoarece mai mult de două luni nu i-a fost transferat salariu

pe cardul bancar, la fel, luând în considerație mai multe încălcări a conducerii

Comitetului Central al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova comise

împotriva sa, la 27 iunie 2019, dânsul a adresat o plângere către Inspectoratul de Stat

al Muncii.

Astfel, prin răspunsul din 29 august 2019 al Inspectoratului de Stat al Muncii,

a fost informat că în rezultatul examinării petiției și a documentelor prezentate de

către conducerea Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, a fost stabilit că

1

la 11 aprilie 2019, Comitetul Central al Partidului Comuniștilor din Republica

Moldova a emis dispoziția prin care l-a concediat din 8 aprilie 2019 în temeiul art. 86

alin. (1) lit. h) Codul muncii.

Totodată, organul de control a depistat că aplicarea sancțiunii disciplinare sub

formă de concediere a avut loc în lipsa explicațiilor scrise, ordinul de sancționare nu

i-a fost adus la cunoștință sub semnătură în termen de cel mult cinci zile lucrătoare

de la data emiterii, fiind încălcate astfel prevederile art. 208 alin. (1), art. 210 alin. (1)

și (2) Codul muncii.

A precizat că salariul neachitat din partea conducerii Partidului Comuniștilor

din Republica Moldova constituie 24 000 de lei.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 9 alin. (1), 10 Cod civil,

art. 7, 9, 10 Codul muncii, art. 166-167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la Comitetul Central al Partidului

Comuniștilor din Republica Moldova în beneficiul lui a salariului neachitat în

mărime de 24 000 de lei, precum și anularea dispoziției din 11 aprilie 2019 a

Comitetului Central al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova.

Prin încheierea protocolară din 20 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău

sediul Centru, a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Inspectoratul

de Stat al Muncii.

Pe parcursul examinării cauzei, Igor Grițco a depus cerere de concretizare a

cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat încasarea de la Partidul

Comuniștilor din Republica Moldova în beneficiul lui a salariului neachitat în

mărime de 36 000 de lei, a compensației prejudiciului cauzat în legătură cu

îndeplinirea obligațiilor de muncă în mărime de 33 737 de lei, a compensației pentru

neachitarea poliței medicale obligatorii timp de 2 ani și 9 luni în mărime de 11 762

de lei, a compensației pentru concediu în mărime de 4 000 de lei, a compensației

pentru trimiterea silită în concediu din cont propriu de patru ori din anul 2015 în

mărime de 16 000 de lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 12 000 de lei,

încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 1 895 de lei, precum și obligarea

Inspecției de Stat a Muncii să atragă la răspundere contravențională Partidul

Comuniștilor din Republica Moldova conform art. 55 și 57 Cod contravențional.

Prin hotărârea din 9 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

admisă acțiunea parțial.

A fost anulat ordinul fără număr din 11 aprilie 2019 cu privire la eliberarea

din funcția plătită de secretar al comitetului raional de partid sector Ciocana

mun. Chișinău, dlui Igor Grițco emis de Comitetul Central al Partidului

Comuniștilor din Republica Moldova în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii,

cu restabilirea drepturilor salariatului ce decurg din raporturile de muncă.

Au fost încasate din contul Comitetului Central al Partidului Comuniștilor din

Republica Moldova în beneficiul lui Igor Grițco suma de 44 000 de lei cu titlul de

restanță la salariu pentru perioada 8 aprilie 2019 - 9 martie 2020, cu efectuarea de

către contabilitate a reținerilor obligatorii conform legislației în vigoare și suma de

4 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

A fost încasată din contul Comitetului Central al Partidului Comuniștilor din

Republica Moldova în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1 420 de lei.

2

În rest, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

În susținerea soluției emise, prima instanță a reținut că angajatorul Partidul

Comuniștilor din Republica Moldova nu a ținut cont de prevederile art. 208 alin. (1)

Codul muncii și a aplicat sancțiunea disciplinară eliberare din funcție prin ordinul

din 11 aprilie 2019, în privința salariatului, fără a cere explicații în scris cu privire la

faptele constatate prin raportul anexat la materialele cauzei.

Prima instanță a menționat că reprezentatul pârâtului nu a executat obligația

de a dovedi legalitatea și temeiurile eliberării salariatului, or contrar sarcinii de

probațiune instituite de art. 118 alin. (1) CPC și art. 89 alin. (2) Codul muncii, nu au

fost prezentate careva probe prin care să dovedească faptul că a asigurat salariatul

de a se expuse asupra celor imputate, deoarece angajatorul nu a efectuat o anchetă

de serviciu, în cadrul căreia să se stabilească toate circumstanțele obiective în care a

fost comisă abaterea disciplinară.

Astfel, a constatat prima instanță că ordinul din 11 aprilie 2019 cu privire la

aplicarea sancțiunii eliberarea din funcția achitată a fost emis cu încălcarea

prevederilor art. 208 Codul muncii.

Totodată, prima instanță a notat că ordinul din 11 aprilie 2019 a fost emis și

cu încălcarea prevederilor art. 210 alin. (1) lit. a) Codul muncii, or după cum rezultă

din conținutul ordinului respectiv, nu sunt indicate temeiurile de drept care au stat la

baza emiterii acestui ordin cu privire la aplicarea sancțiunii sub formă de eliberare

din funcția achitată de secretar al Comitetului Central al PCRM, astfel, a fost emis

cu încălcări grave ceea ce duce la anularea acestuia.

Așadar, prima instanță a concluzionat că este întemeiată și urmează a fi admisă

pretenția reclamantului cu privire la anularea ordinului din 11 aprilie 2019, cu

restabilirea drepturilor salariatului ce decurg din raporturile de muncă.

Cu referire la prevederile art. 330 alin. (1) lit. b) Codul muncii, prima instanță

a evidențiat că urmează a fi admisă și cerința reclamantului privind încasarea de la

Comitetul Central al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova în beneficiul

lui Igor Grițco a salariului mediu neachitat pentru perioada 8 aprilie 2019 - 9 martie

2020 în cuantum de 44 000 de lei.

Având în vedere faptul că Igor Grițco a fost concediat ilegal din funcția plătită

de secretar al Comitetului Central al PCRM, a fost privat de dreptul de a beneficia

de remunerația stabilită prin contractul individul de muncă, prima instanță a

considerat ca fiind întemeiată pretenția reclamantului privind repararea prejudiciului

moral.

Totodată, prima instanță a stabilit că suma solicitată de 12 000 de lei cu titlu

de prejudiciu moral este exagerată, astfel că suma de 4 000 de lei este una rezonabilă.

Cu referire la netemeinicia pretenției privind încasarea compensației pentru

concediu în mărime de 4 000 de lei, prima instanță a reținut că este prematur să se

expună asupra compensației atât timp cât la materialele cauzei nu a fost anexată o

cerere privind acordarea concediului, iar angajatorul a respins solicitarea, totodată

după restabilirea în funcția plătită de secretar al Comitetului Central al PCRM,

primul are dreptul să beneficieze de concediu pentru anul 2019.

3

La fel, a considerat prima instanță că și cerința privind încasarea dobânzii de

întârziere în mărime de 1 895 de lei este prematură și urmează a fi respinsă ca

neîntemeiată.

Prima instanță a conchis că cerința privind încasarea compensației pentru

neachitarea poliței medicale obligatorii în mărime de 11 762 de lei este neîntemeiată

și urmează a fi respinsă, or faptul achitării de către contabilitatea PCRM a fost

comunicat reclamantului de către Inspectoratul de Stat al Muncii prin scrisoarea din

20 august 2019, potrivit căreia polițele de asigurare obligatorii de asistență medicală

au fost activate în luna iunie 2017.

Referitor la capătul de cerere privind încasarea compensației pentru trimiterea

silită în concediu din cont propriu de patru ori din anul 2015 în mărime de 16 000

de lei, prima instanță a relevat că nu au fost prezentate probe care să confirme

emiterea unor asemenea acte, iar prin răspunsul nr. G-728/19 din 20 august 2019,

Inspectoratul de Stat al Muncii a comunicat că careva documente (cereri, ordine,

tabele de evidență a timpului de muncă) care ar confirma aflarea lui Igor Grițco în

concediu neplătit, nu au fost depistate la angajator.

În ceea ce privește capătul de cerere privind încasarea prejudiciului cauzat în

legătură cu îndeplinirea obligațiunilor de muncă în mărime de 33 737 de lei, prima

instanță a constatat că înscrisurile anexate de către reclamant și anume actul de

prestare a serviciilor din 30 octombrie 2019 în sumă de 9 755 de lei, actul din

1 noiembrie 2019 în sumă de 19 630 de lei și actul fără dată în mărime de 4 352 de

lei, nu denotă faptul că cheltuielile date au fost efectuate în legătură cu activitatea

deținută a lui Igor Grițco.

Prima instanță a considerat că și cerința privind obligarea Inspectoratului de

Stat al Muncii să atragă la răspundere contravențională Partidul Comuniștilor din

Republica Moldova conform art. 55 și 57 Cod contravențional este neîntemeiată și

urmează a fi respinsă.

Prin decizia din 23 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Comitetul Central al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova,

casată hotărârea din 9 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru și emisă o

hotărâre nouă, prin care a fost respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că în baza

notei de serviciu întocmită de către P. Radulov-Covtoniuc - șef secție, O. Matorov -

referent, I. Vizir - referent, V. Mîndrescu - referent, a fost stabilit că la 5 aprilie 2019,

ora 15:30, comitetul raional al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova

sectorul Ciocana este închis, 8 aprilie 2019, în intervalul orelor 10:00-14:00

comitetul raional al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova sectorul

Ciocana este închis, 9 aprilie 2019, în intervalul orelor 10:00-14:00 comitetul raional

al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova sectorul Ciocana este închis,

10 aprilie 2019, în intervalul orelor 11:00-15:00 comitetul raional al Partidului

Comuniștilor din Republica Moldova sectorul Ciocana este închis, iar secretarul Igor

Grițco la apelurile telefonice nu răspunde.

Astfel, instanța de apel a concluzionat ca fiind pe deplin confirmat faptul că

urmare a constatării absenței angajatului Igor Grițco fără motive întemeiate de la

4

lucru timp de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă, angajatorul a fost pe deplin

justificat de a-l elibera din funcție, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii.

Totodată, instanța de apel a stabilit că Igor Grițco nu a combătut în niciun fel

actul de constatare și nu a prezentat nicio probă în confirmarea faptului că a fost

prezent la serviciu la data și orele indicate în notă sau că a absentat motivat în acest

răstimp.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că prima instanță neîntemeiat a anulat

ordinului fără număr din 11 aprilie 2019 cu privire la eliberarea din funcția plătită

de secretar al comitetului raional de partid sectorul Ciocana mun. Chișinău, dlui Igor

Grițco emis de Comitetul Central al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova

în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii.

În ceea ce privește celelalte pretenții admise de către prima instanță și

contestate de partea apelantă cu privire la restabilirea în funcție, încasarea salariului

pentru absența forțată de la muncă și încasarea prejudiciului moral, instanța de apel

a menționat că acestea urmează a fi respinse ca fiind neîntemeiate, or sunt pretenții

subsecvente pretenției cu privire la anularea ordinului de concediere.

La 30 noiembrie 2020, prin intermediul poștei electronice și ulterior, la

1 decembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Igor Grițco a declarat recurs

împotriva deciziei din 23 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului prevăzut pentru prima instanță, cu admiterea acțiunii sau trimiterea cauzei

spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o ilegală, deoarece instanța de judecată examinând unilateral și

superficial probele prezentate de către părțile în cadrul examinării pricinii, astfel

încât nu a dat o justă apreciere circumstanțelor invocate de către părți în faza

judecării cauzei în fond (examinarea a durat 7 luni).

A invocat că în motivarea apelului Comitetul Central al Partidului

Comuniștilor din Republica Moldova a făcut trimitere la art. 86 alin. (1) lit. h) Codul

muncii, anexând o notă de serviciu întocmită de patru angajați ai Comitetului Central

al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (niciunul din ei nu a fost audiat

în instanțe) în care este indicat că dânsul la 5 aprilie 2019, 8 aprilie 2019, 9 aprilie

2019 și 10 aprilie 2019 a lipsit la serviciu.

În instanțele de judecată ierarhic inferioare reprezentantul Comitetului Central

al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova nu a putut numi locul și adresa

juridică unde a avut loc controlul aflării la locul de muncă.

Totodată, a remarcat recurentul că în procesul de executare a hotărârii primei

instanțe în partea reangajării în câmpul muncii, a fost depistată imposibilitatea

executării acesteia, deoarece Comitetul Central al Partidului Comuniștilor din

Republica Moldova, prin decizia din 20 aprilie 2019, a redus această funcție, adică

la doar 9 zile după concediere, fapt ce demonstrează că reducerea funcției era

preconizată din timp și angajatorul prin escrocherii a evitat procedura de reducere a

statelor prevăzută de legislația în vigoare.

5

La 3 februarie 2021, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova,

reprezentat de avocatul Anatolie Pitel a depus referință la recursul declarat de Igor

Grițco, solicitând respingerea cererii de recurs.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 6 octombrie 2020, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 178 vol. I), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurent la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 30 noiembrie 2020 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Igor Grițco, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Igor Grițco, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

6

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Igor Grițco urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Igor Grițco.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

7