2ra-207/21 — Declararea nulitatii actelor juridice, mostenirea
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Declararea nulitatii actelor juridice, mostenirea
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-207/21 — Declararea nulitatii actelor juridice, mostenirea (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-207/21
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – R. Berdilo
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu
Î N C H E I E R E
31 martie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Galina Stratulat
Dumitru Mardari
examinând admisibilitatea recursului declarat de Vasilachi Cristina, prin
intermediul avocatului Malachi Boris,
în cauza civilă la cererea înaintată de Creul Roman către Vasilachi Cristina,
intervenient accesoriu notarul Zgardan Diana cu privire la prelungirea termenului
pentru acceptarea succesiunii, anularea certificatului de moștenitor legal și
recunoașterea dreptului de proprietate asupra ½ cotă-parte ideală din bunul imobil,
împotriva deciziei din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
fost admisă cererea de apel depusă de Creul Roman, casată hotărârea din 16
decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind adoptată o nouă
hotărâre de admitere parțială a acțiunii,
c o n s t a t ă:
La 19 februarie 2018, avocatul Petru Răileanu, în interesele lui Creul Roman, a
depus o cerere de chemare în judecată către Vasilachi Cristina, intervenient
accesoriu notarul Zgardan Diana cu privire la prelungirea termenului pentru
acceptarea succesiunii asupra averii, constituită din bunul imobil - apartamentul
nr.166, situat în mun. Chișinău, XXXXXXXXXXX, rămase după decesul tatălui
Creul Dumitru, anularea certificatului de moștenitor legal nr.1436 din 30 martie
2016 și recunoașterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 166, situat
în mun. Chișinău, XXXXXXXXXXX.
Ulterior, avocatul Petru Răileanu, în interesele lui Roman Creul, a concretizat
cerințele solicitând prelungirea termenului pentru acceptarea succesiunii asupra
patrimoniului ½ cotă-parte ideală din bunul imobil apartamentul nr. 166, situat în
mun. Chișinău, XXXXXXXXXXX, după decesul lui Creul Dumitru, anularea
certificatului de moștenitor legal nr. 1436 din 30 martie 2016 și recunoașterea
dreptului de proprietate asupra ½ cotă-parte ideală din bunul imobil apartamentul nr.
166, situat în m. Chișinău, XXXXXXXXXXX.
În motivarea acțiunii, avocatul Petru Răileanu, în interesele lui Roman Creul, a
indicat că, la 25 septembrie 2015, a decedat Creul Dumitru, tatăl reclamantului Creul
1
Roman. Reclamantul Creul Roman s-a născut Ucraina și a domiciliat împreună cu
mama sa, Creul Vera, în or. Nejin, regiunea Cernigov, iar tatăl său a domiciliat în
ap.166 din str. Miorița, 3/2, din mun. Chișinău, unde a locuit înainte de deces.
A specificat că, în urma decesului tatălui, a rămas masa succesorală formată din
ap. 166, str. Miorița, 3/2, mun. Chișinău, precum și alte bunuri materiale, iar din
motive întemeiate reclamantul Creul Roman, nu a acceptat succesiunea în termenul
prevăzut de art. 1517 din Codul civil, deoarece s-a aflat în Ucraina, având un venit
mic de la 600 până la 1200 UAH, în același timp, îngrijind de mama bolnavă, care a
decedat în luna ianuarie 2016.
Suplimentar a invocat că, la data deschiderii succesiunii, apartamentul nr. 166,
situat în mun. Chișinău, str. Miorița, nr. 3/2, constituia proprietatea comună
devălmașă a participanților la privatizare: Vasilachi Cristina și Creul Dumitru,
decedat la 25 septembrie 2015.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 16 decembrie 2019,
cererea de chemare în judecată înaintată de avocatul Răileanu Petru în interesul lui
Creul Roman către Vasilachi Cristina, intervenient accesoriu notarul Zgardan Diana
cu privire la prelungirea termenului pentru acceptarea succesiunii după decesul
tatălui Creul Dumitru; anularea certificatului de moștenitor legal nr. 1436 din 30
martie 2016 pe numele Cristinei Vasilachi; și recunoașterea dreptului de proprietate
asupra ½ cotă-parte ideală din bunul imobil apartamentul nr. 166, situat în mun.
Chișinău, XXXXXXXXXXX nr. cadastral XXXXXXXXXXX, s-a respins ca
neîntemeiată.
Prin decizia din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă
cererea de apel depusă de Creul Roman, casată hotărârea din 16 decembrie 2019 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, fiind adoptată o nouă hotărâre prin care: s-a
admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de către avocatul Răileanu Petru
în interesul lui Roman Creul către Cristina Vasilachi, intervenient accesoriu notarul
Diana Zgardan cu privire la prelungirea termenului pentru acceptare a succesiunii,
anularea certificatului de moștenitor legal și recunoașterea dreptului de proprietate
asupra ½ cotă-parte ideală din bunul imobil. S-a declarat nul certificatul de
moștenitor legal nr. 1436 din 30 martie 2016, eliberat de notarul Zgardan Diana, pe
numele Cristinei Vasilachi pe averea moștenită de la Creul Dumitru. S-a prelungit
termenul de acceptare a succesiunii a lui Creul Roman după decesul tatălui Creul
Dumitru pe un termen de 6 luni. Cererea privind recunoașterea dreptului de
proprietate succesorală asupra ½ cotă-parte ideală din bunul imobil apartamentul
nr.166, situat în mun. Chișinău, XXXXXXXXXXX nr. cadastral
XXXXXXXXXXX, s-a respins ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, intanța de apel a considerat eronată concluzia primei
instanțe precum că reclamantul nu a prezentat probe pentru a confirma faptul că, a
fost în imposibilitate de a accepta succesiunea, având-o la întreținere pe mama
bolnavă, neprezentând nicio dovadă care să confirme această circumstanță, întrucât
chiar dacă reclamantul într-adevăr a îngrijit de mama sa bolnavă, dânsa a decedat la
21 ianuarie 2016, adică peste 3 luni de zile după decesul tatălui Creul Dumitru și
respectiv, reclamantul mai avea la dispoziție mai mult de 2 luni din interiorul
termenului de 6 luni, stabilit de legiuitor, pentru acceptarea succesiunii după decesul
tatălui său.
La caz, instanța de apel a reținut ca întemeiată cerința reclamantului privind
prelungirea termenului de acceptare a patrimoniului succesoral, constituit din ½
2
cotă-parte ideală din apartamentul 166, situat pe str. Miorița, 3/2, din mun. Chișinău,
cu numărul cadastral XXXXXXXXXXX, rămas după decesul tatălui Creul Dumitru,
întrucât acest termen este omis motivat, or din materialele cercetate s-a stabilit că,
reclamantul Creul Roman este cetățean al Ucrainei, țară, unde își are și domiciliul.
Colegiul a mai identificat drept situație ce justifică imposibilitatea depunerii de
către Creul Roman a cererii de acceptare a succesiunii în termenul de 6 luni și faptul
că acesta a fost nevoit să îngrijească de mama sa până la decesul acesteia.
În afară de aceasta, Colegiul a reținut că, în declarația de acceptare a succesiunii,
semnată de moștenitorul Vasilachi Cristina, autentificată de notarul public Diana
Zgardan cu nr. 1097, la 09 martie 2016, la rubrica “moștenitorii de clasa I”, pe
propria răspundere a solicitantului, sunt indicați 3 copii: fiica Vasilachi Cristina și
doi fii, datele cărora nu sunt cunoscute și, după instrumentarea procedurii
succesorale, în situația în care datele despre ceilalți moștenitori din clasa chemată la
moștenire nu erau cunoscute, în Monitorul Oficial nr. 59-67 (5492-5500), ediția din
18 martie 2016, a fost plasat avizul despre deschiderea procedurii succesorale după
decesul lui Creul Dumitru, cu informația despre posibilitatea persoanelor interesate
să se adreseze la notarul în procedura căruia se află dosarul. Însă, reclamantul Creul
Roman, fiind cetățean al Ucrainei și având domiciliul în această țară, puțin probabil
că a luat cunoștință cu publicația din Monitorul Oficial. Corespunzător, instanța de
apel a notat că, atunci când cel chemat la moștenire nu și-a exercitat în termenul
prevăzut de lege dreptul de a alege între acceptarea sau renunțarea la moștenire,
poate fi repus în termen doar dacă se constată că neexercitarea în termen a dreptului
de opțiune se datorează unor motive temeinice.
La 15 decembrie 2020, Vasilachi Cristina, prin intermediul avocatului Malachi
Boris, a contestat cu recurs decizia din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel
Chișinău.
În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat
normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele
importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către
participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele
pricinii.
Astfel, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 22
septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cu menținerea hotărârii Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru din 16 decembrie 2019.
La 15 februarie 2021, Creul Roman, prin intermediul avocatului Răileanu Petru,
a depus referință la cererea de recurs, solicitând respingerea acesteia.
Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele
pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de
Vasilachi Cristina, prin intermediul avocatului Malachi Boris, este neîntemeiat și
urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare
a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.
Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată
la 22 septembrie 2020 și expediată participanților la proces la 03 noiembrie 2020
(f.d. 233, vol. I), fiind recepționată de recurentă la 26 noiembrie 2020 (f.d. 14, vol.
3
II). Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 22
septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la 15 decembrie 2020,
în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră
declarat în termen.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de
procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții
de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul
de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind
din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina
recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării
acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea
declarării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea
recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură
civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii
circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de
apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii
a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de
apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere
faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de
legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict
prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia
cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea
omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată
în cererea de recurs declarată de Vasilachi Cristina, prin intermediul avocatului
Malachi Boris.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
4
declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din
Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vasilachi Cristina, prin
intermediul avocatului Malachi Boris.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
Judecătorul Svetlana Filincova,
Judecătorii Galina Stratulat,
Dumitru Mardari
5