2ra-1283/19 — Constatarea valabilitătii actului, rectificarea înscrierilor, prelungirea termenului de acceptare a succesiunii

Dosarul nr. 2ra–1283/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. G. Stratulat)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, N. Simciuc, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

10 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Mardarschii Orest,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Mardarschii

Orest împotriva Agenției Servicii Publice, intervenienți accesorii Cooperativa de

Construcție a Locuințelor nr. 137 (CCL nr. 137), Serviciul Fiscal de Stat cu privire

la constatarea valabilității certificatului nr. 180 din 18 noiembrie 1991 eliberat de

CCL-137, constatarea ca fiind neîntemeiate înscrierile din Registrul bunurilor

imobile referitor la certificatul de moștenitor legal nr. 1-1343 din 18 noiembrie

1986 și a certificatului de proprietate nr. 1-1342 din 18 noiembrie 1986 și

prelungirea termenului de acceptare a succesiunii,

împotriva deciziei din 17 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Mardarschii Orest și menținută hotărârea din

16 august 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

con st ată:

La 11 august 2015, Mardarschii Orest s-a adresat în instanță cu o cerere de

chemare în judecată împotriva Oficiului Cadastral mun. Chișinău, prin care a

solicitat constatarea valabilității certificatului eliberat de CCL-137 nr.180 din 18

noiembrie 1991 pe motiv că acesta corespunde Hotărârii Parlamentului Republicii

Moldova din 01 februarie 1991 referitor la modalitatea de privatizare a locuințelor

în Republica Moldova, recunoașterea ca fiind eronat incluse în extrasul din

Registrul bunurilor imobile a următoarelor acte: certificatul de moștenitor legal nr.

1-1343 din 18 noiembrie 1986 și certificatul de proprietate nr. 1-1342 din 18

noiembrie 1986, deoarece nu corespund prevederilor Hotărârii Parlamentul

Republicii Moldova din 01 februarie 1991 referitor la modalitatea de privatizare a

locuințelor, solicitând și prelungirea termenului de acceptare a succesiunii.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în anul 2007, după decesul

mamei sale Bondarenco Maria, a fost deschisă moștenirea asupra apartamentului

cu două odăi, nr. XX de pe bd. XXXX, mun. Chișinău, ce constituie proprietate

cooperatistă, pe care acesta l-a construit împreună cu părinții săi.

Reclamantul a afirmat că, părinții săi au achitat prima tranșă de 25% din

1

costul apartamentului, restul sumei fiind achitată de către reclamant de pe contul

nr.XXXX, deținut la banca de economii a URSS nr.6705, oficiul Chișinău al

RSSM.

La 30 decembrie 1991, mama sa a înregistrat dreptul de proprietate asupra

apartamentului cooperatist integral pe numele său, obținând actele de proprietate

asupra acestuia, iar deoarece au avut loc neînțelegeri, în procesul studierii actelor

de către notarul V. Bodalova, și anume faptul că apartamentul nominalizat integral

aparține mamei sale Bondarenco Maria și este înregistrată drept proprietar la

Oficiul Cadastral Chișinău, considera necesar de a solicita instanței de judecată

modificarea înregistrării în Registrul bunurilor imobile, deoarece aceste acte nu

corespund prevederilor Hotărârii nominalizate a Parlamentului.

Potrivit acestei Hotărâri, proprietarul apartamentului din fondul cooperatist, la

momentul privatizării este obligat să prezinte certificatul ce confirmă achitarea

integrală a prețului apartamentului, un astfel de certificat fiind prezentat de către

mama sa, iar alte acte potrivit prevederilor legale nu erau necesare, însă Oficiul

Cadastral a înregistrat și alte acte, ceea ce în opinia reclamantului nu corespunde

prevederilor legale.

Prin hotărârea din 03 martie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 29 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de Mardarschii Orest, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 03 martie 2016, cauza fiind remisă la rejudecare în alt complet de judecată.

Prin hotărârea din 16 august 2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru)

cererea de chemare în judecată înaintată de Mardarschii Orest a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 17 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Mardarschii Orest și menținută hotărârea din 16 august

2018 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

Pentru a emite soluția în cauză, instanțele au reținut că, recunoașterea

valabilității unui act nu se regăsește printre metodele de apărare instituite de Lege

în fața instanței judecătorești, în contextul în care Legea nu instituie dreptul

instanței de judecată de a supra-legaliza prin hotărâre judecătorească un act despre

care reclamantul susține că este valabil, iar acesta nu este contestat în prezenta

pricină.

Cu referire la pretenția reclamantului privind excluderea din extrasul

menționat a certificatelor specificate de acesta, instanțele au evidențiat că, nu

dispun de autoritatea intervenirii în extrasul indicat de Mardarschii Orest, deoarece

acesta reprezintă doar confirmarea datelor înscrise în Registrul bunurilor imobile,

iar în speță, reclamantul nu a înaintat pretenții ce ar viza rectificarea înscrierilor din

Registrul bunurilor imobile, conform prevederilor art. 504 al Codului civil (în

redacția în vigoare la data examinării cauzei) și art. art. 2, 30, 31 și 38 ale Legii

cadastrului bunurilor imobile.

Cu referire la pretenția reclamantului privind prelungirea termenului de

acceptare a succesiunii, s-a reținut că, termenul de 6 luni prevăzut de art. 1517 al

Codului civil (în redacția în vigoare la data examinării cauzei), în care persoana cu

vocație succesorală urmează a se pronunța dacă acceptă moștenirea, este un termen

de decădere care nu poate fi suspendat, întrerupt sau restabilit.

2

Totodată, cerințele privind prelungirea termenului de acceptare a succesiunii

nu pot fi înaintate către organul cadastral, deoarece acesta nu este autoritatea

abilitată în domeniul termenului succesoral și astfel, nu dispune nici de dreptul,

nici de autoritatea de a soluționa chestiuni aferente, motiv pentru care instanțele au

conchis că pretenția nominalizată nu este înaintată împotriva pârâtului

corespunzător.

La 25 aprilie 2019, Mardarschii Orest a declarat recurs împotriva deciziei din

17 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a acesteia

și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a

interpretat în mod eronat legea precum și a apreciat în mod arbitrar probele.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Mardarschii Orest, neîntemeiat și care urmează a fi considerat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Mardarschii Orest, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

3

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Mardarschii Orest.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Mardarschii Orest.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

4