2ra-1451/20 — declararea nulitătii declaratiei notariale

Dosarul nr. 2ra-1451/20

Prima instanță: (Judecătoria Drochia, sediul Central) Vl. Craveț

Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă

Î N C H E I E R E

16 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Vasilieva Maria,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasilieva Maria

împotriva notarului public Mazur Maria și Vasiliev Mihail cu privire la declararea

nulității declarației notariale,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 28 mai 2020, prin care s-a respins

apelul declarat de Vasilieva Maria și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Drochia,

sediul Central din 17 septembrie 2019,

c o n s t a t ă :

La 13 martie 2017, Vasilieva Maria a depus cerere de chemare în judecată

împotriva notarului public Mazur Maria și Vasiliev Mihail cu privire la declararea

nulității declarației notariale.

În motivarea acțiunii, Vasilieva Maria a menționat că la data de 12 mai 2015,

la birul notarului public Mazur Maria a fost înregistrată declarația din numele său

și a lui Vasiliev Mihail, prin care au renunțat la cota-parte ce li se cuvine din

averea succesorală rămasă după decesul fiului Vasiliev Ivan, decedat la 27 august

2014 , în folosul copilului Vasiliev Mihail Ivan.

La 03 iulie 2016, a decedat Vasiliev Mihail, însă la momentul semnării

declarației notariale, ultimul din motiv că era foarte bolnav și nu putea semna

personal, în locul acestuia a semnat o altă persoană, Ceban Ion.

Reclamanta a invocat că la momentul semnării declarației notariale, împreună

cu Vasiliev Mihail aveau o vârstă înaintată, fiind analfabeți nu știau a citi și prin

urmare nu cunoșteau pentru ce semnează.

Vasilieva Maria a solicitat declararea nulității declarației notariale din 12 mai

2015, eliberată de notarul public Mazur Maria.

1

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Central din 17 septembrie 2019,

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Vasilieva Maria.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că potrivit declarației notariale nr. 6183 din 12 mai 2015, Vasiliev Mihail

și Vasilieva Maria au renunțat la cota-parte ce li se cuvine din averea succesorală

rămasă după decesul fiului Vasiliev Ivan, decedat la 27 august 2014, în folosul

copilului Vasiliev Mihail Ivan.

De asemenea, instanța de fond a stabilit că la semnarea declarației, notarul

le-a explicat lui Vasiliev Mihail și Vasilieva Maria că refuzul de la cota-parte din

moștenire este definitivă și se referă la toată averea succesorală, iar deoarece

Vasiliev Mihail nu putea semna personal, deoarece era bolnav, conținutul

declarației i-a fost citit de către notar în voce tare și la rugămintea sa personală, a

fost semnată de către Ceban Ion.

Astfel prima instanță a concluzionat ca fiind nejustificate motivele invocate

de reclamantă referitor la declararea nulității declarației notariale, nefiind

prezentate probe concludente ce ar confirma cerințele înaintate, astfel acțiunea

fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 28 mai 2020, s-a respins apelul declarat

de Vasilieva Maria și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Central

din 17 septembrie 2019.

La 06 august 2020, prin intermediul oficiului poștal, Vasilieva Maria a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor judecătorești, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie admisă.

Recurenta Vasilieva Maria, în motivarea recursului a invocat că instanțele de

judecată a dat interpretare eronată probelor administrate la materialele cauzei, iar

concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.

De asemenea, a specificat că persoana care a semnat declarația notarială era

lipsită de discernămînt, deci nu era în stare să înțeleagă sensul acțiunilor sale sau să

le dirijeze.

La fel, a relatat că instanțele de judecată nu au luat în considerație declarațiile

martorilor Ștefaneț Tamara, Vasiliev Iurii și Furtună Larisa, care au fost audiați în

instanța de judecată.

La 14 septembrie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților

copia recursului, fiind recepționat de intimați conform avizelor de recepție (f.d.

125-127).

La 30 septembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Vasiliev Mihail, a

depus referință la recursul declarat de Vasilieva Maria, prin care a solicitat să fie

considerat ca inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 28 mai 2020,

însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la materialele

cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

2

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 06 august 2020, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

3

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Vasilieva Maria, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Vasilieva Maria.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4