2ra-1451/20 — declararea nulitătii declaratiei notariale
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- declararea nulitătii declaratiei notariale
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-1451/20 — declararea nulitătii declaratiei notariale (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 2ra-1451/20
Prima instanță: (Judecătoria Drochia, sediul Central) Vl. Craveț
Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă
Î N C H E I E R E
16 octombrie 2020 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Vasilieva Maria,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasilieva Maria
împotriva notarului public Mazur Maria și Vasiliev Mihail cu privire la declararea
nulității declarației notariale,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 28 mai 2020, prin care s-a respins
apelul declarat de Vasilieva Maria și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Drochia,
sediul Central din 17 septembrie 2019,
c o n s t a t ă :
La 13 martie 2017, Vasilieva Maria a depus cerere de chemare în judecată
împotriva notarului public Mazur Maria și Vasiliev Mihail cu privire la declararea
nulității declarației notariale.
În motivarea acțiunii, Vasilieva Maria a menționat că la data de 12 mai 2015,
la birul notarului public Mazur Maria a fost înregistrată declarația din numele său
și a lui Vasiliev Mihail, prin care au renunțat la cota-parte ce li se cuvine din
averea succesorală rămasă după decesul fiului Vasiliev Ivan, decedat la 27 august
2014 , în folosul copilului Vasiliev Mihail Ivan.
La 03 iulie 2016, a decedat Vasiliev Mihail, însă la momentul semnării
declarației notariale, ultimul din motiv că era foarte bolnav și nu putea semna
personal, în locul acestuia a semnat o altă persoană, Ceban Ion.
Reclamanta a invocat că la momentul semnării declarației notariale, împreună
cu Vasiliev Mihail aveau o vârstă înaintată, fiind analfabeți nu știau a citi și prin
urmare nu cunoșteau pentru ce semnează.
Vasilieva Maria a solicitat declararea nulității declarației notariale din 12 mai
2015, eliberată de notarul public Mazur Maria.
1
Prin hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Central din 17 septembrie 2019,
s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Vasilieva Maria.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei
a reținut că potrivit declarației notariale nr. 6183 din 12 mai 2015, Vasiliev Mihail
și Vasilieva Maria au renunțat la cota-parte ce li se cuvine din averea succesorală
rămasă după decesul fiului Vasiliev Ivan, decedat la 27 august 2014, în folosul
copilului Vasiliev Mihail Ivan.
De asemenea, instanța de fond a stabilit că la semnarea declarației, notarul
le-a explicat lui Vasiliev Mihail și Vasilieva Maria că refuzul de la cota-parte din
moștenire este definitivă și se referă la toată averea succesorală, iar deoarece
Vasiliev Mihail nu putea semna personal, deoarece era bolnav, conținutul
declarației i-a fost citit de către notar în voce tare și la rugămintea sa personală, a
fost semnată de către Ceban Ion.
Astfel prima instanță a concluzionat ca fiind nejustificate motivele invocate
de reclamantă referitor la declararea nulității declarației notariale, nefiind
prezentate probe concludente ce ar confirma cerințele înaintate, astfel acțiunea
fiind neîntemeiată.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 28 mai 2020, s-a respins apelul declarat
de Vasilieva Maria și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Central
din 17 septembrie 2019.
La 06 august 2020, prin intermediul oficiului poștal, Vasilieva Maria a
declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea
recursului, casarea hotărârilor judecătorești, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care
acțiunea să fie admisă.
Recurenta Vasilieva Maria, în motivarea recursului a invocat că instanțele de
judecată a dat interpretare eronată probelor administrate la materialele cauzei, iar
concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.
De asemenea, a specificat că persoana care a semnat declarația notarială era
lipsită de discernămînt, deci nu era în stare să înțeleagă sensul acțiunilor sale sau să
le dirijeze.
La fel, a relatat că instanțele de judecată nu au luat în considerație declarațiile
martorilor Ștefaneț Tamara, Vasiliev Iurii și Furtună Larisa, care au fost audiați în
instanța de judecată.
La 14 septembrie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților
copia recursului, fiind recepționat de intimați conform avizelor de recepție (f.d.
125-127).
La 30 septembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Vasiliev Mihail, a
depus referință la recursul declarat de Vasilieva Maria, prin care a solicitat să fie
considerat ca inadmisibil.
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că, Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 28 mai 2020,
însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la materialele
cauzei lipsesc.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
2
legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
Recursul a fost declarat la 06 august 2020, respectiv se consideră depus în
termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a
temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de
judecată instituit în conformitate cu alin. (2).
Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de
Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform
secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din
Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de
recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de
apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența
probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței
de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură
civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa
constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări
implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva
3
Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate
a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai
stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.
45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten
v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de
fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Vasilieva Maria, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de
procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se declară inadmisibil recursul înaintat de Vasilieva Maria.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
4