2ra-486/21 — majorarea cuantumului pensiei de întertinere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- majorarea cuantumului pensiei de întertinere
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-486/21 — majorarea cuantumului pensiei de întertinere (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr.2ra-486/21
Prima instanță - Judecătoria Bălți, sediul Central ( jud. : A. Roșca )
Instanța de Apel - Curtea de Apel Bălți (jud. : I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu )
Î N C H E I E R E
17 martie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii Nicolae Craiu
Victor Burduh
examinând admisibilitatea recursului declarat de Velenciuc Dorin,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Velenciuc Aliona
împotriva lui Velenciuc Dorin privind modificarea pensiei de întreținere a copiilor
minori,
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 05 noiembrie 2020 prin care s-a admis
apelul declarat de Velenciuc Aliona și s-a modificat hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul
Central din 03 iulie 2020, prin majorarea cuantumului pensiei de întreținere a copiilor
minori,
c o n s t a t ă :
La 29 ianuarie 2020, Velenciuc Aliona s-a adresat în instanța de judecată cu
acțiune împotriva lui Velenciuc Dorin privind modificarea cuantumului pensiei de
întreținere a copiilor minori.
În motivare a reiterat că, din căsătoria cu Velenciuc Dorin au în comun doi copii
minori, fiica XXX și fiica XXX, care la moment încă sunt minore și sunt la întreținerea
și educația mamei.
Prin hotărârea Judecătoriei Fălești din 12 decembrie 2014, a fost încasată pensia
pentru întreținerea copiilor minori în mărime totală de 1 685 lei pentru ambii copii,
adică câte 842,50 lei pentru fiecare copil.
Astfel, din motivul că de la data emiterii hotărârii judecătorești din anul 2014 și
până la moment, necesitățile copiilor au crescut și a crescut și coșul minim de consum
pentru un copil și respectiv nu este posibil de întreținut un copil de 17 ani și respectiv 8
ani cu suma de 842,50 lei lunar.
Reclamanta a indicat că pârâtul activează peste hotarele țării și poate să achite o
pensie de întreținere decentă pentru întreținerea fiicelor minore comune.
Reclamanta a solicitat majorarea cuantumului pensiei de întreținere încasate din
contul lui Velenciuc Dorin pentru întreținerea copiilor minori, XXX, născută la XXX și
XXX născută la XX, de la suma de 842,50 lei pentru fiecare copil, la cuantumul de 1/3
din toate veniturile pârâtului, cît și încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de
3500 lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 03 iulie 2020 acțiunea
înaintată de Velenciuc Aliona, s-a admis.
1
S-a modificat cuantumul pensiei de întreținere a copiilor minori XXX, născută la
XXX și XXX, născută la XXX, stabilită prin hotărârea Judecătoriei Fălești din 12
decembrie 2014, și anume, de la 1 685 lei lunar pentru ambii copii, la câte 1057,8 lei
lunar pentru fiecare copil, care urmează a fi încasată de la Velenciuc Dorin în beneficiul
lui Velenciuc Aliona, începând cu data de 29 ianuarie 2020, până la atingerea
majoratului de către copii.
S-a încasat de la Velenciuc Dorin în beneficiul Alionei Velenciuc cheltuielile de
judecată compuse din asistența juridică în sumă de 3 500 lei.
S-a încasat de la Velenciuc Dorin taxa de stat, în contul statului, în sumă de
761,61 lei.
Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 06 iulie 2020, avocatul Sanduleac
Diana, acționând în interesele Alionei Velenciuc a declarat apel solicitând casarea
parțială a hotărârii Judecătoriei Bălți, sediul Central din 03 iulie 2020 în partea ce ține
de mărimea pensiei de întreținere.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 05 noiembrie 2020, s-a admis cererea de apel
depusă de avocatul Sanduleac Diana, în interesele Alionei Velenciuc.
S-a modificat hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 03 iulie 2020, prin
majorarea sumei pensiei de întreținere încasate a câte 1057,8 lei pentru fiecare copil, la
suma de a câte 1500 lei pentru fiecare copil și a taxei de stat încasate de la Velenciuc
Dorin în folosul statului de la 761,61 lei la suma de 1 080 lei.
În rest, hotărârea s-a menținut fără modificări.
S-a încasat de la Velenciuc Dorin în folosul lui Velenciuc Aliona cheltuielile de
judecată suportate în instanța de apel în sumă de 2 500 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, potrivit informației oferite de
Biroul Național de Statistică, valoarea minimului de existență pentru anul 2019 - pentru
copii cu vârsta cuprinsă între 1-6 ani în mediul rural constituie 1686,30 lei, iar a copiilor
în vârstă de 7-17 ani este de 2198,8 lei.
Instanța a reținut că, datele Biroului Național de Statistică privind minimul de
existența a copilului minor, nu constituie o normă legală imperativă de la care nu se
permite derogare, ci urmează a fi apreciată cu titlu de circumstanță importantă de
raportare, ca cuantum/nivel minim de la care instanța de judecată pornește în stabilirea
cuantumului pensiei de întreținere, ori, prin prisma prevederilor art.18 din legea RM
privind drepturile copilului, pnct.18 din Convenția internațională cu privire la drepturile
copilului.
Astfel, instanța a considerat că, suma de 1500 lei pentru fiecare copil este o sumă
necesară în asigurarea copiilor cu un trai decent necesar dezvoltării lor fizice și psihice,
își va atinge țelul și va servi doar în interesele superioare ale copiilor minori.
La 04 februarie 2021, Velenciuc Dorin a declarat recurs împotriva deciziei Curții
de Apel Bălți din 05 noiembrie 2020 solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei
instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond.
În motivare a invocat că, decizia instanței de apel este neîntemeiată.
Instanța de fond corect a constatat că suma de 1057,80 lei este reală, rezonabilă și
echitabilă pentru întreținerea unui copil minor, reușind cin informația prezentat de
Biroul Național de Statistică.
Majorând cuantumul pensiei de întreținere pentru copii minori instanța de apel nu
a calificat corect din punct de vedere juridic acțiunea cu care a fost investită, ceea ce a
dus la emiterea unei soluții greșite, pe când instanța de fond corect a aplicat legea
2
materială aplicabilă speței.
Modificând hotărârea primei instanțe, nu a argumentat care probe au stat la baza
majorării cuantumul pensiei de întreținere.
Ca temei de drept recurentul a invocat prevederile art. 432 alin. (2) lit. c) din
Codul de procedură civilă.
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că
Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei la 05 noiembrie 2020.
Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Recurentul a arătat că decizia instanței de apel a recepționat-o la 08 decembrie
2020 (f.d.87).
Cererea de recurs a fost declarată la 04 februarie 2021, respectiv, în termenul
prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după parvenirea
dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune
expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii
obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate
în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate
cu alin. (2).
Astfel, la 22 ianuarie 2021, instanța de recurs a comunicat intimatului recursul,
informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data primirii
scrisorii, fiind recepționat la 25 februarie 2021, potrivit avizului de recepție (f.d. 94).
La 11 martie 2021, Velenciuc Aliona a depus referință menționând că, decizia
instanței de apel este corectă și legală, solicitând respingerea recursului.
Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de
Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)
din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea
recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs
cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul
judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii
a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de
apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau
alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma
3
probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la
instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului
Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă
de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și
de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,
hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii
de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi
conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată
existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în
mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu
privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Velenciuc Dorin, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură
civilă și drept urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ
al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se declară inadmisibil recursul înaintat de Velenciuc Dorin.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari
judecătorii
Nicolae Craiu
Victor Burduh
4