2ra-1453/18 — încasarea pensiei pentru întretinerea copiilor minori

dosarul nr. 2ra-1453/18

prima instanță: Judecătoria Edineț (sediul Central), judecătorul: N. Bobu

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, judecătorii: A. Albu, E. Bejenaru, A. Toderaș

Î N C H E I E R E

11 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Vitalie Semeniuc

reprezentat de avocatul Ghenadie Odobescu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alina Semeniuc

împotriva lui Vitalie Semeniuc cu privire la încasarea pensiei pentru întreținerea

copiilor minori,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 24 aprilie 2018, prin care s-a respins

cererea de apel declarată de către Vitalie Semeniuc,

c o n s t a t ă :

La 28 iulie 2017 Alina Semeniuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Vitalie Semeniuc cu privire la încasarea pensiei de întreținere a

copiilor minori.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, a încheiat căsătorie cu Semeniuc

Vitalie în anul 2003, în urma căreia s-au născut doi copii: fiica XXXXXX, născută

la XXXXXX și XXXXXX, născută la XXXXXX, care de la naștere și până în

prezent se află la educarea și întreținerea sa.

Alina Semeniuc a menționat că din anul 2012 a întrerupt relațiile matrimoniale,

iar la 10 aprilie 2015 căsătoria a fost desfăcută în OSC Edineț. Până la ora actuală

pârâtul benevol nu contribuie cu nimic la întreținerea copiilor, nici nu se

interesează de soarta lor.

Reclamanta a solicitat încasarea pensiei alimentare în sumă bănească fixă dat

fiind faptul că pârâtul nu dispune de un salariu stabil la un loc permanent de

muncă, trăiește din veniturile obținute din construcții în Franța și de la munci

ocazionale pe la particulari, factori ce fac imposibil constatarea cotei de 1/3 din

salariu.

Alina Semeniuc bazându-se pe prevederile art.74, 76 Codul familiei, art.4, 5,

96, 256 alin.(1) lit.a) Cod de procedură civilă, din minimul de existență stabilit de

Biroul Național de Statistică pentru un copil cu vârsta de la 7 la 17 ani a solicitat de

a fi încasat de la Vitalie Semeniuc în beneficiul său, pensie alimentară în mărime

de 1904,30 lei lunar până la atingerea majoratului de către copii din momentul

1

depunerii cererii în judecată, și compensarea cheltuielilor de asistență juridică în

mărime de 600 lei.

Prin hotărârea din 09 ianuarie 2018 a Judecătoriei Edineț (sediul Central), a

fost admisă cererea de chemare în judecată înaintată de Alina Semeniuc. A fost

încasată de la Vitalie Semeniuc pensie de întreținere a copiilor în sumă bănească

fixă de 1000 lei lunar pentru fiecare copil începând cu data de 28 iulie 2017 și până

la atingerea majoratului copiilor. (f.d.49)

În susținerea soluției date instanța de fond a concluzionat că solicitările

reclamantului din cererea de chemare în judecată sunt întemeiate și se încadrează

în prevederile legii.

La 12 ianuarie 2018, Vitalie Semeniuc, a depus apel nemotivat, iar la

09 februarie 2018 cerere de apel motivată împotriva hotărârii Judecătoriei Edineț

(sediul Central) din 09 ianuarie 2018, prin care a solicitat admiterea apelului,

casarea integrală a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin

care cererea de chemare în judecată să fie respinsă. (f.d.58-59)

Prin decizia din 24 aprilie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de Vitalie Semeniuc și menținută hotărârea Judecătoriei Edineț

(sediul Central) din 09 ianuarie 2018.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 05 iunie 2018 Vitalie Semeniuc

reprezentat de avocatul Ghenadie Odobescu a contestat-o cu recurs, solicitând

admiterea cererii de recurs, casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 24aprilie 2018

cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată

(f.d. 111-114).

În motivarea recursului recurentul a menționat că consideră decizia instanței de

apel ca fiind arbitrară și neîntemeiată, deoarece instanța ierarhic inferioară a emis

decizia cu aplicarea eronată a legii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Bălți a fost pronunțată la

24 aprilie 2018, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la 30 mai 2018,

confirmarea despre recepționarea acesteia de către părți fiind anexată la materialele

dosarului.

În aceste circumstanțe recursul, declarat de către Vitalie Semeniuc reprezentat

de avocatul Ghenadie Odobescu, la 05 iunie 2018, se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Vitalie Semeniuc reprezentat de

avocatul Ghenadie Odobescu în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o

2

lege care nu trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care a fost declarată

neconstituțională; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i

s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost

încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat

problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar

lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă

este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al

deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor

garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

3

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vitalie Semeniuc reprezentat

de avocatul Ghenadie Odobescu este declarativ și nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă, care să justifice

afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în

recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu

constituie temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Vitalie Semeniuc reprezentat de

avocatul Ghenadie Odobescu ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul, declarat de către Vitalie Semeniuc reprezentat de avocatul Ghenadie

Odobescu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

4