- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 7 iulie 2022
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 5
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 5
Tokarenko împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
CAUZA TERZĂ A SECȚIUNEI DE TOKARENKO c. RUSSIA (Declarația nr. 30472/18) HOTĂRÂREA Strasburg 7 iulie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Tokarenko c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca compusă în: Darian Pavli, Președinte, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judecători și Viktoriya Maradudina, Secretarul adjunct al secțiunii interioare, deliberat în particular la 16 iunie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 7 iunie 2018. Reclamantul a fost reprezentat de dl. A. Kiryanov , un avocat practicant în Taganrog.
Guvernul Rus (“Guvernul”) a primit notificarea cererii. FACTILE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de lungimea excesivă a detenției anterioare. De asemenea, el a formulat alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. Cererea guvernului de a ataca o parte din cererea depusă Guvernul a prezentat o declarație unilaterală prin care au recunoscut o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza detenției anterioare a reclamantului între 1 octombrie 2014 și 28 mai 2018. De asemenea, au recunoscut o încălcare a articolului 3 din Convenție, având în vedere utilizarea unei cuști metalice în sala de judecată și o încălcare a articolului 13 din Convenție din cauza lipsei unui remediu eficace în acest sens.
Guvernul a oferit să plătească reclamantul 6,460 euro (EUR) și a invitat Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenția. Valoarea respectivă ar fi convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de nerambursare plus trei puncte procentuale.
Având în vedere acordul expres al reclamantului cu termenii declarației făcute de Guvern, părțile pot fi considerate că au ajuns la o soluție prietenoasă. Curtea ia act de acordul de soluționare prietenos, care este mulțumit că se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu găsește motive pentru a justifica examinarea continuă a cererii în această parte. 10. Prin urmare, este necesar să se scoată din lista Curții în partea acoperită de decontarea prietenoasă în conformitate cu art. 39 § 3 din Convenție. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 5 3 A CONVENȚIEI 11. Reclamantul s-a încălcat în continuare că deținerea sa înainte de judecată în perioada între 28 mai 2018 și 22 octombrie 2020 a fost, de asemenea, nejustificată.
3 din Convenție, care se citește după cum urmează: „3. Oricine arestat sau reținut în conformitate cu dispozițiile alin. (c) din prezentul articol are ... dreptul la proces într-un timp rezonabil sau la eliberarea în timpul procesului. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții de a apărea pentru proces.” 12. Curtea observă că principiile generale referitoare la dreptul la judecată într-un timp rezonabil sau la eliberarea în curs de judecată, astfel cum sunt garantate de art. 5 § 3 din Convenție, au fost exprimate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 110, CEDH 2000 XI, și McKay c. Regatul Unit [GC], nr. 543/03, §§ 41-44, ECHR 2006 X, cu alte trimiteri).
13. În principalul caz de Dirdizov v. Rusia, nr. 41461/10, 27 noiembrie 2012, Curtea a constatat deja o încălcare a aspectelor similare cu cele din acest caz. 14. Având în vedere toate informațiile prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, durata detenției anterioare a reclamantului în timpul perioadei menționate anterior a fost excesivă. 15. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenție.
APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 16. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 17. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Pastukhov și Yelagin c. Rusia, nr. 55299/07, 19 decembrie 2013), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. 18. Curtea consideră, în continuare, oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
În conformitate cu art. 39 din Convenție , decide să pună în aplicare cererea în partea privind plângerea în temeiul articolului 3 din Convenție în ceea ce privește perioada între 1 octombrie 2014 și 28 mai 2018 și plângerile în temeiul articolelor 3 și 13 din Convenție, din lista cazurilor sale; declară restul cererii admisibile; că prezenta cerere dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenție privind lungimea excesivă a detenției preliminare în perioada între 28 mai 2018 și 22 octombrie 2020; Detenții (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.
Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 7 iulie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție (lungătate excesă a detenției anterioare) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Tribunalului de detenție care a eliberat ordinul de detenție/apel examinat Durată a detenției Defecte specifice Sumele acordate de Curte pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant în ceea ce privește încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție (în euro) [2] 30472/18 07/06/2018 Sergey Sergeyevich TOKARENKO 1988 Kiryanov Aleksandr Vladimirovich Taganrog 28/05/2018 până la 22/10/2020 Curtea Regională Rostov; Curtea de Casație a Patra 2 ani, 4 luni, 26 zile nerespectarea procedurii cu o diligență debită în timpul perioadei de detenție; nerespectarea situației personale ale reclamantului, care reduce riscurile de recidivă, de înțelegere sau de abscondare; utilizarea ipotezelor, în absența oricăror baze probatorii, a riscurilor de abscondare sau de obstrucționare a justiției; nerespectarea posibilității de aplicare a altor măsuri de reținere 6,460 2.500 [1] În plus, orice taxă care poate fi taxabilă reclamantului.
[2] În plus, orice taxă care poate fi taxabilă reclamantului.
THIRD SECTION
CASE OF TOKARENKO v. RUSSIA (Application no. 30472/18) JUDGMENT STRASBOURG 7 July 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Tokarenko v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Darian Pavli, President, Andreas Zünd, Mikhail Lobov, judges, and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 16 June 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 7 June 2018.
The applicant was represented by Mr A. Kiryanov , a lawyer practising in Taganrog.
The Russian Government (“the Government”) were given notice of the application. THE FACTS
The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.
The applicant complained of the excessive length of his pre-trial detention. He also raised other complaints under the provisions of the Convention. THE LAW the government’s request to strike part of the application out
The Government submitted a unilateral declaration whereby they acknowledged a violation of Article 5 § 3 of the Convention on account of the applicant’s pre-trial detention between 1 October 2014 and 28 May 2018. They also acknowledged a violation of Article 3 of the Convention on account of the use of a metal cage in the courtroom and a violation of Article 13 of the Convention on account of the lack of an effective remedy in that respect. The Government offered to pay the applicant 6,460 euros (EUR) and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. The said amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay that amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The applicant accepted the Government’s proposal.
In the light of the applicant’s express agreement to the terms of the declaration made by the Government, the parties may be considered to have reached a friendly settlement.
The Court takes note of the friendly settlement agreement. It is satisfied that it is based on respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto, and finds no reasons to justify the continued examination of the application in that part.
It is hence appropriate to strike the case out of the Court’s list in the part covered by the friendly settlement in accordance with Article 39 § 3 of the Convention.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5
§
3 OF THE CONVENTION
11. The applicant further complained that his pre-trial detention during the period between 28 May 2018 and 22 October 2020 had also been unreasonably long. He relied on Article 5 § 3 of the Convention, which reads as follows: Article 5 § 3 “3. Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph 1 (c) of this Article shall be ... entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.”
The Court observes that the general principles regarding the right to trial within a reasonable time or to release pending trial, as guaranteed by Article 5 § 3 of the Convention, have been stated in a number of its previous judgments (see, among many other authorities, Kudła v. Poland [GC], no. 30210/96, § 110, ECHR 2000 ‑ XI, and McKay v. the United Kingdom [GC], no. 543/03, §§ 41-44, ECHR 2006 ‑ X, with further references).
In the leading case of Dirdizov v. Russia, no. 41461/10, 27 November 2012, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the applicant’s pre-trial detention during the abovementioned period was excessive.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 5 § 3 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
16. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Pastukhov and Yelagin v. Russia, no. 55299/07, 19 December 2013), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.
The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Decides , in accordance with Article 39 of the Convention, to strike the application in the part concerning the complaint under Article 5 § 3 of the Convention in respect of the period between 1 October 2014 and 28 May 2018 and the complaints under Articles 3 and 13 of the Convention, out of its list of cases; Declares the remaining part of the application admissible; Holds that this application discloses a breach of Article 5 § 3 of the Convention concerning the excessive length of the pre-trial detention during the period between 28 May 2018 and 22 October 2020; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 7 July 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 5 § 3 of the Convention (excessive length of pre-trial detention) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Period of detention Court which issued detention order/examined appeal Length of detention Specific defects Amount under the friendly settlement between the parties (in euros) [1] Amount awarded by the Court for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant in respect of the violation of Article 5 § 3 of the Convention (in euros) [2] 30472/18 07/06/2018 Sergey Sergeyevich TOKARENKO 1988 Kiryanov Aleksandr Vladimirovich Taganrog 28/05/2018 to 22/10/2020 Rostov Regional Court; Fourth Cassation Court 2 years, 4 months, 26 days failure to conduct the proceedings with due diligence during the period of detention; failure to assess the applicant’s personal situation reducing the risks of re-offending, colluding or absconding; use of assumptions, in the absence of any evidentiary basis, of the risks of absconding or obstructing justice; failure to examine the possibility of applying other measures of restraint 6,460 2,500 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant. [2] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.