2ra-181/21 — recunoasterea dreptului de proprietate

2ra-181/21 — recunoasterea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1847/2020

2ra-181/2021

prima instanță: Judecătoria Balți, sediul centru (jud. A. Donos)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

ÎNCHEIERE

27 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Irina

Tomailî, reprezentată de avocatul Boris Lichii,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Irina Tomailî

împotriva Liudmilei Haritonova, intervenient accesoriu Biroul notarial Iurii

Chiriliuc cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor

imobile și separarea din masa succesorală prin partajarea averii,

împotriva deciziei din 03 septembrie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost respins apelul declarat de Irina Tomailî și a fost menținută hotărârea din 28

noiembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central, prin care acțiunea a fost

respinsă,

c o n s t a t ă:

La 20 iulie 2017 Irina Tomailî a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Liudmilei Haritonova, intervenient accesoriu Biroul notarial Iurii Chiriliuc cu

privire la recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și

separarea din masa succesorală prin partajarea averii.

În motivarea acțiunii a indicat că, dînsa și Boris Haritonov au conviețuit într-o

uniune consensuală, într-o comunitate de viață conjugală și gospodărie în comun, în

formă de concubinaj o perioadă de 18 ani, începînd cu anul 1999.

La 19 februarie 2017 Boris Haritonov a decedat subit din cauza unei

insuficiențe cardiovasculare acute. De cînd și-au început conviețuirea într-o

gospodărie comună, inițial au locuit în chirie pe adresa xxxxx. La 30 noiembrie

2010 au cumpărat împreună un apartament pe str.xxxxx, cu suprafața 55,3 m.p., în

care s-au mutat cu traiul. În apartamentul respectiv ei nu și-au perfectat viza de

domiciliu, fiecare păstrîndu-și viza de domiciliu în apartamentele părinților lor:

Haritonov Boris pe adresa xxxxx, dînsa pe str.xxxxx. Începînd cu luna noiembrie

2010 au locuit în apartamentul procurat de ei, amplasat pe str. xxxxx.

Din anul 1990 și pînă în prezent a fost angajată în cîmpul muncii și a avut

propriile venituri, la rîndul său și Boris Haritonov avea activitate de întreprinzător la

piața comercială din str.I. Caraciobanu (fosta str. Baiducov), mun. Bălți, din aceste

venituri era compus bugetul comun al gospodăriei lor, din care au și dobîndit

dreptul de proprietate asupra bunurilor. Din veniturile comune, alcătuite din venitul

fiecăruia dintre ei, pe parcursul conviețuirii au procurat următoarele bunuri/avere:

- apartament din str. xxxxx11, în baza contractului de vînzare-cumparare

nr.7216 din 30.11.2010 (0300/10/18220) dintre Molojen Liudmila și Haritonov

Boris, data înregistrării cadastrale 07.12.2010;

- teren cu suprafața 0,1175 ha, nr. cadastral xxxxx, amplasat în xxxxxx, în baza

contractului de vînzare-cumpărare nr.4935 din 12 octombrie 2007 dintre Gusaric

Sergiu și Haritonov Boris;

- teren cu suprafața totală 0,1939 ha din str.xxxxx, destinație pentru construcție

locativă, repartizat în proprietate comună lui Haritonov Boris în mărime de 7,8%

părți prin Decizia Consiliului municipal Bălți nr. 6/49 din 05.05.2011, trecut în

Registrul cadastral al deținătorilor de terenuri la nr.16402 din 11.05.2011, cu nr.

cadastral xxxxx;

- automobil model Mercedes Vito 112C, număr de identificare xxxxxx, anul

fabricării 2002, număr de înmatriculare xxxxx, în baza contractului de vînzare-

cumpărare din 12.09.2014 dintre Zadoinov Vitali și Tomailî Irina.

A susținut că, actul de achiziție/procurare a unor bunuri este pe numele lui

Boris Haritonov, iar a altor bunuri pe numele său. Proprietatea asupra acestor bunuri

este comună, deoarece asupra acestor bunuri a dobîndit dreptul atât Boris

Haritonov, cît și Irina Tomailî, din start era prezumat că fiecăruia îi aparține cîte 1/2

cotă-parte din bun, exercitau dreptul de posesiune, de folosință și de dispoziție

asupra întregului bun din proprietatea comună pe cote-părți. Deoarece toate bunurile

au fost dobîndite împreună, care au dus o gospodărie comună, dar în actul de

achiziție figurează numai unul dintre ei, s-a constituit situația juridică cînd urmează

a fi recunoscut pe cale judecatorească dreptul de proprietate a celuilalt. Prezentul

litigiu își are originea în faptul că pîrîții Liudmila Haritonova și Iuri Haritonov sunt

părinții concubinului decedat Boris Haritonov și astfel au vocație de moștenitori

legali de gradul întîi a averii înregistrate pe numele feciorului, Boris Haritonov.

Conform răspunsului nr. 41 din 03.07.2017 de la Biroul notarial Iurii Chiriliuc,

la 03 mai 2017 a fost deschis dosarul succesoral nr. 564998 după decesul lui Boris

Haritonov, iar succesori legali sunt Iuri Haritonov și Liudmila Haritonova.

A încercat să evite un eventual litigiu cu pîrîții, a inițiat și a purtat discuții, dar

nu au putut găsi o soluție echitabilă pentru toți, de unde rezultă că pîrîții au pretenții

de a moșteni bunurile în litigiu, iar dînsa este coproprietar la 1/2 cotă-parte din

aceste bunuri, litigiul urmează a fi soluționat pe cale judecătorească.

A solicitat reclamanta Irina Tomailî: - recunoașterea dreptului de proprietate în

mărime de ½ cotă parte din următoarele bunuri:

- apartament din str.xxxxxx, procurat în baza contractului de vînzare-

cumpărare nr.7216 din 30.11.2010 (0300/10/18220) dintre Molojen Liudmila și

Haritonov Boris, data înregistrării cadastrale 07.12.2010;

- teren cu suprafața 0,1175 ha, nr.cadastral xxxxxx, procurat în baza

contractului de vînzare-cumpărare nr.4935 din 12 octombrie 2007 dintre Gusaric

Sergiu și Haritonov Boris;

- teren destinație pentru construcție cu suprafața totală 0,1939 ha din

str.xxxxxx, repartizat în proprietate comună lui Haritonov Boris în mărime de 7,8%

2

părți prin Decizia Consiliului municipal Bălți nr.6/49 din 05.05.2011, trecut în

Registrul cadastral al deținătorilor de terenuri la nr.16402 din 11.05.2011, cu

nr.cadastral xxxxxx;

- automobil model Mercedes Vito 112C, număr de identificare xxxxx,

numărul motorului xxxxxx, numărul caroseriei xxxxx, anul fabricării 2002, culoare

neagră, număr de înmatriculare xxxxx, procurat de Irina Tomailî în baza

contractului de vînzare-cumpărare nr.0023632 din 12.09.2014 de la vînzătorul

Vitali Zadoinov;

- separarea din masa succesorală prin partajarea averii comune compuse din:-

apartament din xxxxx, teren cu suprafața 0,1175 ha, nr.cadastral xxxxx, teren cu

suprafața totală 0,1939 ha din xxxxxx, destinație pentru construcție, repartizat în

proprietate comună lui Haritonov Boris în mărime de 7,8% părți prin Decizia

Consiliului municipal Bălți nr.6/49 din 05.05.2011, cu nr.cadastral xxxxx;

automobil model Mercedes Vito 112C, număr de identificare xxxxx, numărul

motorului xxxxxx, numărul caroseriei xxxxxx, anul fabricării 2002, număr de

înmatriculare xxxxxx, în cote-părți a cîte ½ din toată averea în beneficiul său și ½

cotă-parte pârâților Liudmila Haritonova și Iuri Haritonov.

La 17 ianuarie 2019 a fost înlocuit pârâtul Iuri Haritonov, decedat la 29

ianuarie 2018, cu succesorul în drepturi procedurale Liudmila Haritonova.

Reclamanta Irina Tomailî la 07 octombrie 2019 a depus cerere de completare a

cererii de chemare în judecată împotriva Liudmilei Haritonova, intervenient

accesoriu Biroul notarial Iurii Chiriliuc, invocând aceleași motive ca în cererea de

chemare în judecată inițială solicitând:

- recunoașterea dreptului de proprietar pentru Tomailî Irina în mărime de

79,16% cotă-parte din apartamentul xxxxxx, 87,5% cotă-parte din terenul cu

suprafața 0,1175 ha, numărul cadastral xxxxxxx, 50% cotă-parte din teren cu

suprafața totală 0,1939 ha din str. xxxxxxx, destinație pentru construcție locativă,

repartizat în proprietate comună lui Haritonov Boris în mărime de 7,8 % părți prin

decizia Consiliului municipal Bălți nr.6/49 din 05.05.2011;

- separarea din masa succesorală prin partajarea averii comune: - în beneficiul

Irinei Tomailî o cotă-parte egală cu 79,16% din apartamentul din xxxxxxx, pârâtei o

cotă-parte egală cu 20,83% din acest bun;

- în beneficiul Irinei Tomailî o cotă egală cu 87,5% din lotul de teren cu

suprafața 0,1175 ha, numărul cadastral xxxxxxx, în beneficiul pîrîtei o cotă-parte

egală cu 12,5% din acest bun;

- în beneficiul Irinei Tomailî o cotă egală cu 50% din lotul de pămînt cu

suprafața totală 0,1939 ha din str. xxxxxxx, destinație pentru construcție, repartizat

în proprietate comună lui Haritonov Boris în mărime de 7,8% părți prin decizia

Consiliului municipal Bălți nr.6/49 din 05.05.2011, cu numărul cadastral xxxxxx, în

beneficiul pîrîtei o cotă-parte egală cu 50% din acest bun (f.d.17-24, vol. II).

Prin hotărârea judecătoriei din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul

central, a fost respinsă acțiunea depusă de Irina Tomailî, ca fiind neîntemeiată.

La 03 decembrie 2019, Irina Tomailî, reprezentată de avocatul Boris Lichii, a

depus cerere de apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe emiterea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

3

Prin decizia din 03 septembrie 2020 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat de Irina Tomailî, reprezentată de avocatul Boris Lichii, și a fost menținută

hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 320 alin.

(2), 321 alin. (2), 344 alin. (1) și (2), 1432 alin. (1) Codul civil, în vigoare pînă la 01

martie 2019, art. 117 și 118 din Codul de procedură civilă și a constatat că, prin

acțiunea înaintată reclamanta/apelantă Irina Tomailî a solicitat recunoașterea

dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile înregistrate pe numele lui Boris

Haritonov, afirmînd, că bunurile au fost dobîndite în perioada relațiilor de

concubinaj din mijloacele financiare ale ambilor concubini, cu separarea cotelor

părți a bunurilor bunurile procurate din masa succesorală.

Instanța de apel a stabilit că în perioada anilor 2007-2010, au fost procurate

bunuri imobile, care au fost înregistrate după Boris Haritonov. Astfel, potrivit

informației din Registrul bunurilor imobile, apartamentul xxxxxx, este înregistrat cu

drept de proprietate după Haritonov Boris, temeiul înscrierii fiind contractul de

vînzare-cumpărare nr.7216 din 30.11.2010, data înregistrării 07.12.2010 (f.d.46,

vol.I). Potrivit titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren eliberat la

11 mai 2011, prin decizia Consiliului municipal Bălți nr.6/49 din 05 mai 2011, lui

Haritonov Boris i s-a repartizat în proprietate comună 7,8% părți din terenul cu

suprafața totală de 0,1939 ha în hotarele indicate în plan, nr.cadastral xxxxxx, situat

în mun.xxxxxxx, pentru construcție locativă (f.d.52, vol.I). Potrivit informației din

Registrul bunurilor imobile, terenul cu nr.cadastral xxxxxx, situat în mun.xxxxxxx,

cu suprafața 0,1175 ha, este înregistrat cu drept de proprietate după Haritonov

Boris, temeiul înscrierii contract de vînzare-cumpărare nr.4935 din 12.10.2007, data

înregistrării 16.10.2007 (f.d.217, vol.I).

Înscrisurile menționate supra, atestă că dreptul de proprietate asupra acestor

bunuri este înregistrat în exclusivitate după Boris Haritonov.

Afirmînd, că la procurarea apartamentului a contribuit cu suma de 19000 de

euro, iar Boris Haritonov cu 5000 de euro, reclamanta a solicitat recunoașterea

dreptului de proprietate la 79,16 % din apartament cu separarea acestei cotei părți

din masa succesorală rămasă după decesul lui Haritonov Boris. La fel, a solicitat și

recunoașterea dreptului de proprietate la 50% din 7,8 % din terenul pentru

construcții, atribuit lui Haritonov Boris prin decizia Consiliului orășenesc.

Reclamanta pretinde, că a contribuit cu suma de 30000 de lei la procurarea

terenului din satul Elizaveta mun. Bălți, iar Haritonov Boris cu suma de 10000 de

lei, astfel a solicitat recunoașterea dreptului de proprietate asupra 87,5 % din acest

teren cu separarea acestei cote părți din masa succesorală.

Reieșind din cele constatate, instanța de apel a reținut, că însăși relația de

concubinaj nu poate constitui temei de dobîndire a dreptului de proprietate.

În speță, momentul dobîndirii dreptului de proprietate asupra imobilelor,

coincide cu momentul aflării reclamantei în relații de concubinaj cu proprietarul

imobilelor. Astfel, obiectul material al acestuia se va partaja conform aportului

fiecăruia la dobîndirea bunului, dobîndirea bunului fiind considerată ca rezultat al

unui acord de activitate comună în scopul dobîndirii de bunuri, adică al contractului

de societate civilă.

În acest caz, reclamanta urma să prezinte probe concludente și pertinente, care

ar dovedi contribuția ei cu 19000 de euro la procurarea apartamentului și 30000 de

4

lei la procurarea lotului de teren. Atît instanța de fond, cît și în instanța de apel

astfel de probe nu au fost prezentate.

La fel, reclamanta nu a prezentat probe, care ar demonstra validitatea acordului

proprietarului imobilului de a dobîndi bunuri imobile pe cote părți, conform

aportului fiecăruia la dobîndirea bunului.

La 07 decembrie 2020, prin intermediul poștei electronice și la 05 decembrie

2020, prin intermediul oficiului poștal, Irina Tomailî, reprezentată de avocatul Boris

Lichii, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea

unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece instanța de apel nu a motivat hotărârea pronunțată în raport cu fiecare

dintre motivele invocate de partea reclamantului și cu probele prezentate și

reclamate pentru ca partea reclamantă să înțeleagă care au fost motivele și

argumentele respingerii integrale a cererii de chemare în judecată.

A susținut că concluziile instanței de apel, expuse în hotărâre, sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei, instanța a interpretat eronat legislația, nu a

aplicat legea care trebuia sa fie aplicată. Instanța de apel a încălcat prevederile art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în sensul încălcării dreptului la un

proces echitabil. La fel, instanța de apel a încălcat dreptul de proprietate privată a

reclamantei.

Prin notificarea din 23 decembrie 2020, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatei copia recursului și a

înștiințat-o despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii acesteia. Însă, ultima nu s-a folosit de acest drept și nu a depus

referință.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Bălți din 03 septembrie

2020 a fost recepționată de avocatul Boris Lichii la 07 octombrie 2020, fapt

confirmat prin avizul de recepție a scrisorii (f.d.243, vol. II), iar la 05 decembrie

2020, prin intermediul oficiului poștal ultimul a declarat recurs (f.d. 36 vol. III).

Astfel, recursul declarat de către Irina Tomailî, reprezentată de avocatul Boris

Lichii, este depus în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

5

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Irina Tomailî, reprezentată de

avocatul Boris Lichii, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Irina Tomailî, reprezentată de avocatul Boris Lichii, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Irina Tomailî, reprezentată de avocatul Boris Lichii, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

6

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

7